Valea Bucsoiului

Acum cativa ani, trecand pentru prima oara pe Take Ionescu, aceasta vale a avut grija sa-mi faca cu ochiul. Anii au trecut, iar eu, in 2013 si 2014 am avut doua tentative, cel putin asa era in plan cand plecam de acasa :).  De fiecare data cand am ajuns in dreptul ei, mi-am schimbat planul din nu mai tin minte ce motive, dar asa am simtit eu atunci. Asta pana acum doua zile.

Avand in vedere ca au trecut doar cateva zile de cand am participat la ultra CiucasX3, simt nevoia de o iesire in care sa ma relaxez. Nu ma gandesc prea mult, ma interesez de vreme si cum vad ca e buna, valea Bucsoiului scrie pe mine. De obicei pun in cumpana daca sa merg singur sau cu alti prieteni, cunostinte…, dar de data asta n-am stat o clipa pe ganduri. Am vrut sa merg singur tocmai ca sa pot avea ritmul meu, sa-mi pot face de cap fara sa ma bata nimeni pe creier si sa nu trebuiasca sa-mi fac griji pt nimeni.

Surprinzator, dar e prima data cand nu stau sa caut prea multe detalii, de fapt nu caut nimic. Acum un an cand am vrut sa merg, ma documentasem bine pe net si poate asta a fost unul din motivele care m-au abatut, asa ca de data asta m-am interesat doar de vreme. Din documentarea de atunci, stiam ca nu e floare la ureche, dar o amica care a urcat-o, mi-a zis acum doua saptamani ca eu pot urca fara probleme pe acolo, ca sa nu imi fac griji (multumesc Ruxi).

Seara imi pregatesc rucsacul mic cu care alerg si echipamentul. Am in el strictul necesar pt o zi calduroasa. Putina mancare, o geaca subtire, folie de supravietuire… In ceea ce priveste echipamentul, am avut doar un tricou, niste colanti scurti, o pereche adidasi de trail, cozoroc care sa ma fereasca de soare si cam atat. Dimineata ma trezesc la 5 fara ceva si plec cu trenul 3001 care e la 06:20. Cat am stat in gara mi-am cumparat si doua sticle mici cu apa. Din aceasta cauza n-am mai gasit loc in tren si a trebuit sa stau pe o scara, dar n-am avut nici un fel de problema, ba chiar am si atipit putin :).

Am ajuns in Busteni la 9 si cateva min. Din gara am mers spre caminul alpin si cand sa intru in padure m-am intalnit cu alte patru persoane, dintre care trei imi sunt amici de ceva timp. Schimbam cateva vorbe bucurosi de revedere si aflu ca ei vor sa urce pe Cerbului. Plec mai departe pe clasicul traseu TR (triunghi rosu)care ne scoate la Malaiesti. Destula lume pe traseu, dar merg sustinut si in nici doua ore am ajuns in poiana Bucsoiului. 

Incep sa urc si ma bucur de salbaticia zonei. In poteca inca se mai auzeau voci, dar pe vale nu parea sa fie nimeni. De la inceput intalnesc o multime de stanci, unele mai mari, altele mai mici, dar fara sa-mi puna probleme. Ceva mai sus, cam dupa ce am trecut de intersectia cu valcelul Portitelor, am avut unele probleme, majoritatea le-am depasit pe partea stanga, uneori chiar pe o fata ierboasa cu o inclinatie foarte mare. Am inotat prin jnepenis de care m-am folosit pt a inainta, m-am catarat pe stanci, uneori mi-a tremurat fundul cand am privit in jos

Am vazut unele valcele, in specal pe stanga,  care acum dupa ce m-am documentat putin in privinta lor, stiu ca pe unele abia astept sa le strabat. Am avut surpriza sa gasesc trei pelerine aflate intr-o stare avansata de degradare si chiar un rucsac plus o borseta cu medicamente aflate in aceeasi stare. Toate astea mi-au dat o senzatie de spaima, banunind cam ce s-a intamplat cu oamenii care le-au purtat. Am gasit chiar si zapada, da, zapada ramasa din iarna precedenta. O da, avea pe putin 1m grosime.

Am terminat de urcat in nici patru ore de la plecarea din Busteni, iar pe vale n-am stat mai mult de doua ore. Asta a fost unul din motivele pt care mi-am dorit sa merg singur. Dupa ce am dat in Balaurului, mi-am continuat drumul pana la Omu. Aici m-am intalnit cu Ruxi si ne-am mirat impreuna de cata populatie putea fi aici. Mai departe ne-am deplasat pana la Babele unde ne-am intalnit cu alte doua persoane si am coborat pe Jepii Mici.

A fost super! Da, pot spune ca e in top trei vai pe care am urcat pana acum. Prea multe detalii nu pot sa dau pt ca nu le tin minte, de genul pe unde am depasit unele saritori, dar stiu ca majoritatea pe stanga. Mai e si problema nesigurantei ca variantele pe care le-am ales sunt si cele mai bune. Totusi, eu consider ca cel mai important motiv pt care nu dau detalii este ca fiecare din noi trebuie sa descopere singur. De meritat, merita. Cum am spus, valea e suberba! Abia astept sa-i mai urc stancile, sa-mi mai fuga talpile pe grohotis…

Sfaturi:

1 Nu incerca sa o urci daca ai rau de inaltime si nu esti obisnuit cu vaile de dificultate 1B.

2 Mare atentie la echipamentul obligatoriu care trebuie sa contina casca si ce e necesar pt rapel in caz ca nu mai poti urca.

3 Incaltaminte cu aderenta foarte buna. Daca e umezela, pantele ierboase sunt foarte inclinate si pot pune reale probleme, in plus mai e nevoie si la prizele unor saritori.

4 Incearca mereu sa cauti cea mai buna alternativa de a continua, nu de alta, dar unele sunt inselatoare, acum par abordabile, acum de nedepasit :).

Cam asta e tot. Mai departe las restul de poze sa-si spuna cuvantul.

Creasta Balaurului

Dupa ce am facut poze in timp ce urcam pe Valea Cerbului, unor concurenti dintr-un concurs montan(Busteni SkiRace), la Omu, asa cum hotarasem, m-am intalnit cu bunul prieten Vlad. Initial, cu doua, trei zile inainte ne-am hotarat unde ne intalnim, dar pe unde coboram a ramas sa vedem ce vrem la fata locului. In cap aveam o Valea Alba, Morarului, dar nu eram foarte sigur. Dupa ce m-am intalnit cu el, Vlad a arunca vorba cu Balaurului. La ultima noastra tura, care a trecut pe Bucsoiu, impreuna cu grupul era sa tinem poteca pe acesta creasta si asa a aflat Vlad de ea :).

Era ora 14. Vlad, ma gandesc pe unde sa coboram. Vrei sa facem un nemarcat? eu inca ma gandeam la Alba si Morarului :). Da Andrei, ce vrei tu, dar ce parere ai de Balaurului, creasta aia pe care era sa o luam acum doua, trei saptamani. Tineam minte din urma cu doi ani, ca ne-am cam incurcat pe creasta respectiva, in mare e usor de dibuit pe unde sa mergi, ca e o creasta, dar cu multe necunoscute :). Vlad, problema e ca vom pierde ceva timp ca asa se intampla cand mergi pe nemarcat. Trebuie sa cauti mereu cararea buna. Oricum, ce avem de pierdut? doar trenul de 16:50, dar sunt multe altele asa ca hai sa o facem.

Normal ca a fost exact cum tineam minte. Plin de flori de colt, carare pierduta de cateva ori, astfel trezindu-ne pe marginea unui hau de unde a trebuit sa ne intoarcem pt a cauta varianta buna. Coborarea pana in firul vaii Morarului, printr-o vegetatie cat cuprinde. Pe alocuri imi trecea peste cap :)), dar si multe flori frumoase, liniste…

N-am reusit sa prindem trenul de 16:50, dar am ajuns in Busteni la 17:10 si am luat trenul R de la ora 17:45. Inainte de a lua respectivul tren, am dat o fuga la festivitatea de premiere, unde am mai facut cateva poze concurentilor de la concurs.

Mai departe las pozele sa-si spuna cuvantul.

Prin Fagarasul mai putin umblat.

Urmeaza weekend-ul meu liber si simt ca vreau sa ies pe undeva. Mai exact imi doream genul ala de tura in care sa ma plimb, bucur de peisaje, simt gustul apei de la izvoare, mancarii din rucsac, sa dorm la cort, poate chiar refugiu…alaturi de alti oameni cu care sa vorbesc schimband impresii…  Pe langa toate astea, simteam asa o dorinta launtrica de a merge in Fagaras. Uneori iti vine asa, din senin, simti, iti doresti si speri sa-ti indeplinesti dorinta.

E luni, postez pe doua grupuri de pe facebook, daca vrea cineva sa iasa la munte in weekend, preferabil Fagaras, dar ma multumesc si cu Bucegi daca se gasesc doritori. In doua zile nimeni nu ma baga in seama, deja ma gandeam ce tura sa-mi fac eu singur prin Bucegi, dar intr-un moment am avut sclipirea sa intru pe carpati.org sa vad ce mai e pe acolo. Astfel dau de tura lui Dragos, un tip cu care am mai nimerit intr-o tura acum cativa ani. Traseul propus de el suna cam asa,

(izvorul Negoiu dinspre sud- Negoiu-Custura Saratii-vf. Ciortea- Izvorul Scara)

Pfooa, nu numai ca e Fagaras, dar e vorba de Negoiu, Custura Saratii si Ciortea care din cate am auzit e unul din cele mai frumoase trasee din creasta Fagarasului. Eu pana acum ajungand doar pana pe Negoiu, dar din alte directii, Caltun si Lespezi.

Chiar daca n-am cort si izopren care omul le are trecute la echipament cu specificatia ca cine nu are cort merge pe propria raspundere sa prinda loc la refugiu, ma inscriu imediat. Ma accepta si trebuia sa fac rost de izopren, deja e joi. Vorbesc in stanga si dreapta sa ma imprumute cineva si pana la urma ma trezesc vineri ca trebuie sa dau o fuga la mall ca sa-mi cumpar :). E in regula, gasesc unul care sa nu depaseasca bugetul, 18 lei. Ma intorc acasa fericit si incep sa-mi pregatesc rucsacul. Daca de obicei las multe lucruri pt dimineata, de data asta doar mancarea a mai ramas de bagat.

Suna la 04:45, s-ar din pat si la 05:10 ies pe usa gata pregatit. Rar se intampla asta :). La 06:00 e intalnirea si plecarea. Ajung la Turbomecanica la 05:48. Cum ies de la metrou dau peste alt participant. Mai trec cateva minute si vin si restul. La 06:03 plecam cu masina. Bucuresti pe A1-Pitesti-Ramnicu Valcea-Salatrucu ultima parte a civilizatiei. Pana aici drumul a fost bun, doar cateva curbe foarte stranse si mici denivelari din zona Salatrucu pot fi impotriva acestei pareri. In schimb, din aceasta comuna a inceput drumul forestier care margineste albia raului Topolog. Dragos, soferul, care a propus si tura, a mai fost de doua ori pe acest drum. Stia cat de cat in ce se baga :), dar spera sa nu fie prea rau. E, drumul a fost prost, plin de hartoape facute de camioanele cu lemne. 32km au fost facuti intr-o ora si 30min. Noi am mers cu un 4×4, dar unii au ajuns cu Sandero si Meriva, deci se poate face doar ca ai nevoie de multa rabdare. Cel cu Sandero a facut cam 3 ore :).

In sfarsit, ne-am dat jos din masini incantati fiind ca drumul s-a terminat si mai ales ca vremea chiar arata foarte bine. Mancam putin, facem ultimele verificari de echipament si plecam la drum.

 

 

 

De aici incolo incerc sa dau cat mai putine detalii, pt ca am obiceiul de a considera ca oamenii trebuie sa descopere singuri si astfel se pot bucura mult mai mult. Tot ceea ce pot spune e ca drumul forestier foarte prost a meritat cu prisosinta. Noi, de la aceasta bifurcatie a izvoarelor Scara si Negoiu, prima parte a traseului am continuat pe triunghiul rosu care margineste izvorul Negoiului. Pe alocuri, marcajul este destul de rar incat sa puna putina dificultate drumetilor.

Dupa aproximativ 30, 45min am ajuns in acest loc.

 Aici am si pierdut marcajul nestiind pe ce parte sa continuam. Unii dintre noi au continuat pe dreapta, ceilalti pe stanga. Cam la 10, 15min din locul asta, gasind marcajul, ne-am reintalnit si continuat impreuna.

  Pana aici am urcat foarte putin si mai deloc abrupt, dar cam din aceasta zona a inceput o urcare abrupta prin padure care ne-a scos in caldarea Mieilor

de unde am continuat pe curba de nivel pana in acest loc.

Nu am cuvinte sa descriu cat de frumos era aici. Dupa ce ne-am minunat cateva min., am inceput sa urcam pe stanca printre mici caderi de apa.

 

 Au trecut aproximativ patru ore de cand am lasat masinile si iata ca am ajuns in saua Cleopatrei(2430).

Facand dreapta pe creasta si dupa un urcus accentuat am mai facut cam 30min pana pe Negoiu(2535). Aici am avut si prima pauza mai serioasa, probabil undeva la jumatate de ora, poate chiar mai bine :). Daca pe toata portiunea de urcare nu ne-am intalnit cu nimeni, in creasta si mai ales aici pe vf. parca era autostrada :). Cu toate astea am reusit sa facem o poza doar cu noi :).

 Dupa poze, mancat, odihnit…, am facut cale intoarsa spre saua Cleopatrei si mai departe am continuat pe creasta prin aceasta imparatie a stancilor pe Custura Saratii pana in Saua Scarii unde am si dormit la refugiul Scara. Traseul este unul dificil daca nu esti obisnuit cu teren accidentat in care ai parte de multe lanturi, stancarie, portiuni expuse…,

dar toate astea s-au terminat dupa ce am ajuns pe Vf. Serbota(2331). De pe acest vf, traseul a fost mult mai usor. Parea doar o coama domoala cu urcari si coborari line, dar tot de pe acest vf., vantul a devenit mai serios reusind astfel sa ne supere putin prin faptul ca era tot mai rece. In saua Serbotei, batea chiar atat de tare incat pe alocuri trebuia sa merg aplecat intr-o parte :). Noroc ca am bagat viteza si mi-am asteptat colegii ascuns in spatele acestui edificiu ridicat de oameni pt care am tot respectul.

 Au trecut aproximativ patru ore de la plecarea de pe Negoiu si iata ca am ajuns in saua Scara la Refugiu in care speram sa gasim locuri libere. Speram pt ca ne supara vantul puternic si ne era frica sa nu ne zboare peste noapte cu tot cu corturi :).

 Refugiul se prezinta in conditii bune. Are cam 20 de locuri, dar in caz de urgenta se poate dormii si pe jos, astfel pot intra si 40 de oameni cred eu. Din pacate, vechiul refugiu a reusit sa-mi lase un gust amar. Era plin de gunoaie, conserve, sticle, butelii…. Uneori ajung sa ma intreb cum de e posibil ca in locuri in care e clar ca pantofarii nu prea ajung, se pot gasii atatea gunoaie? Dar apusul si peisajele au reusit sa-mi indulceasca acel gust amar.

 Dupa sambata a urmat si duminica, dar ramane pt alta zi :).

 

Drumetie in Cinque Terre.

PRIMA PARTE

Cu trei, patru ani in urma am aflat despre aceasta zona a Italiei dintr-o discutie purtata cu o prietena.. Ea a spus cateva cuvinte de genul „am mers cu masina din Genova pana in Pisa si am fost uimita de frumusetea acestei zone…”. In aceeasi zi, cum am ajuns acasa, mi-am bagat imediat nasul pe google cautand detalii. Astfel am reusit sa-mi aprind imaginatia si sa-mi mai construiesc un vis, un vis care a ramas acolo intr-un coltisor al mintii. Anii au trecut si acum un an s-a intamplat primul pas care a dus la infaptuirea acestui vis. Acest pas a constat in faptul ca sora mea care lucra in Reggio Calabria s-a mutat in Pisa, dar pe atunci, din diverse motive, inca nu ma gandeam serios la acest vis. Lucrurile usor, usor s-au mai asezat si astfel anul asta, in urma reclamei la o oferta de bilete de avion, mi-am reaprins beculetul :). Avand in vedere ca puteam sa-mi iau concediu cate zile vroiam si in ce perioada pofteam, am inceput sa caut cea mai ieftina variata de bilete. La inceput a fost mai greu, ca de, banii inca mai sunt o problema :), mai ales cand te trezesti peste noapte sa pleci in Italia. Asa ca azi eram hotarat sa plec, maine eram mai rezervat si tot asa pana a disparut oferta la biletele de avion. Deja ma gandeam ca o sa merg in toamna sau la anul, dar in noaptea respectiva n-am putut sa adorm pana nu m-am hotarat ca in urmatoarea zi sa caut alte variante de bilete. Astfel am reusit sa gasesc o varianta cat de cat convenabila si ajutat fiind de o veche prietena care lucreaza la o agentie, mi-am rezervat imediat biletul pe care l-am si cumparat dupa 3 zile. Mai erau mai putin de trei saptamani si trebuia sa plec. Asa ca zilele treceau, iar eu tot consultam google maps, diverse bloguri… cu ce puteam vizita in zona Pisei, cautam diverse alternative de transport…, care trebuiau sa ma ajute sa nu depasesc un anumit buget pe care nu mi-l permiteam. Din cele cele noua zile in care urma sa stau la sora mea, mi-am zis ca macar trei sa le petrec in alte parti. In plan era Florenta, Cinque Terre, Alpi Apuane, iar la astea trebuia sa gasesc transport ca sa plec dimineata si sa ma intorc seara. Pt Florenta si Cinque Terre a fost mai usor, in schimb pt Alpi Apuane a fost mai dificil si mi-am pierdut o gramada de timp sa gasesc localitati din care sa plec pe munte si altele in care sa cobor. Pana la urma mi-am facut eu o schita, mi-am notat cateva notite… si in rest mi-am zis ca ma descurc la fata locului.

Sunt deja de sase zile la sora mea si la fel ca ieri este o zi inorata care ma tine in casa cu forta. Lipsa echipamentului si aceasta vreme a reusit sa-mi strice planurile in ceea ce priveste Alpi Apuane. Nepreaavand ce face m-am pus pe laptop si imi sare in ochi prognoza meteo pt urmatoarele zile, care anunta vreme frumoasa. Asa ca incep sa-mi fac planurile pentru Cinque Terre. Consult harta cu toate traseele, neavand imprimanta ma apuc sa-mi notez pe hartie tot ce consider ca ma poate ajuta. Caut transport care sa-mi convina si gasesc doar tren, nici urma de autobuz care sa mearga acolo. Gasesc tren care ma poate duce direct in Monterosso al Mare, acesta fiind ultimul sat din cele cinci cum vi dinspre La Spezia si mergi in directia Genova, dar acesta ajunge dupa ora 12:00, ceea ce mie nu imi convine avand in vedere ca mi-am propus sa fac pe jos toata distanta dintre aceste sate. In rest toate ma lasa in La Spezia de unde trebuie sa schimb pt Monterosso, dar acestea sunt mult mai dese incepand cu 6 dimineata. Am terminat de facut tot planul, acum urmeaza rucsacul care trebuia sa fie usor, noroc ca il am la mine pe cel cu care alerg pe la munte. Bag in el o sticla de apa si una de gatorade pe care l-am cumparat de cateva zile special pentru asa ceva, sora imi pregateste cateva sandwichuri pe care le las in frigider, mai bag o bluza, un tricou si cam atat. Chiar daca au anuntat vreme frmoasa, eu vreau sa fiu pregatit de orice. Ma bag la somn, adorm imediat cu gandul la ce urmeaza maine. Ma trezesc la 06:00, bag mancarea in rucsac, mananc doua banane si putina paine cu nutella dupa care ies usor ca sa nu fac galagie. In 20 min ajung la gara, mai repede cu 10 decat am luat in calcul, asa ca urmeaza sa stau 30 min in gara avand in vedere ca trenul intarzie 15 min. Cumpar imediat bilet pt ca nu e nimeni la coada si ma duc pe peron. Astept trenul si vad cum peronul se umple usor, usor cu studenti care fac naveta. Vine si trenul care surprinzator este destul de gol asa ca ma asez pe un loc la fereastra ca sa pot privi la tot ce am vazut pe google maps. Sunt surprins sa vad ca majoritatea studentilor coboara in prima statie, asa ca in tren raman si mai putini oameni. Privesc pe geam, sunt incantat de tot ceea ce vad si e nou pt mine. In timp ce ma tot uit in toate directiile, geam, oameni, tren…, observ cu doua banchete mai in fata, ca o tipa vocifera si gesticula foarte mult. Arunc o privire si raman putin cu ochii atintiti pe ea, realizez ca este o italianca care are intre 25 si 30 de ani, nu sexi, dar frumoasa. Par negru, ochi de culoare inchisa, probabil tot negri, trasaturi frumoase, un zambet incredibil, in rest nu iese cu nimic in evidenta, nu tu decolteu, fusta scurta, colanti, blugi mulati, nu, nimic care sa ma faca sa-mi spun, WAW ce tipa.  Ups, m-a surprins ca ma uitam la ea, imi intorc imediat privirea inapoi la geam. Tipa continua aceeasi discutie inflacarata asa ca fara sa vreau mai arunc cate o privire in directia ei. In alte doua randuri privirile ni se intalnesc, rusinat intorc imediat privirea, ea continua iscutia cu aceeasi dezinvoltura. Trenul a oprit intr-o statie si vad ca fetele urmeaza sa coboare asa ca stau cu privirea pe geam ca era aiurea sa o tot privesc. Surprinzator geamul pe care ma uit s-a oprit chiar in dreptul usii pe care se intra in gara. Acum ca a coborat am zis ca pot sa-i mai arunc asa o privire, si ma trezesc ca in clipa in care a dat sa intre pe usa, a aruncat si ea o privire asa ca pt o clipa iar ne-am intalnit. Trenul s-a pus in miscare iar eu continui sa privesc pe geam zambind si incantat de cum a inceput aceasta zi. A trecut mai bine de o ora si am ajuns in La Spezia unde cobor si intru in gara ca sa-mi cumpar bilet pt Monterosso. Aici e ceva mai aglomerat dar in zece min. reusesc sa cumpar si ma duc la trenul care astepta in statie. Urc, caut sa ma asez asa ca arunc priviri prin vagon si sunt surprins sa vad ca trenul e plin de straini. Majoritatea sunt asiatici, dar si alte nationalitati. Raman in picioare ca nu gasesc loc, nici nu caut prea mult stiind ca distanta intre stati e scurta. In nici 10 min ajungem in primul sat, Riomaggiore, unde observ ca foarte multi dintre calatori coboara. Acum ma asez pe scaun pt simplul motiv ca pe geam n-am la ce ma uita. Pana in Monterosso trenul doar in celelalte trei sate a iesit la lumina, unde a si facut statie, in rest a mers prin tunele. Au trecut max 30 min de la plecarea din La Spezia si eu cobor in Monterosso. Cobor in statie si realizand ca majoritatea oamenilor sunt turisti, incep sa ma tin dupa ei. Astfel ajung pe malul marii unde instinctul meu incepe sa-si faca treaba. Sunt cu ochii dupa panouri, semne, relief, oameni… si astfel gasesc traseul pe care urmeaza sa-l incep. Vad un panou cu harta zonei si ii trag repede o poza, stiind ca ma poate ajuta mai mult decat toate notitele pe care le-am notat acasa. Micutele stradute sunt pline de turisti, cei mai multi se plimba pe aici dar sunt si cativa care pleaca pe acelasi traseu care urma sa-l fac si eu. Plec si eu in aceeasi directie. Observ ca traseul e bine marcat si imposibil sa-l gresesc asa ca prind un ritm mai alert. Ajung la intrarea intr-un tunel unde vad doua indicatoare, unul care ducea prin tunel si altul care urca prin dreapta lui la Chiesa di San Francesco. Imi zic ca asta e de mine asa ca incep sa urc. Imediat ajung la primul obiectiv, o statuie interesanta, fac o poza, doua si continui sa urc pe scarile frumos amenajate. In nici 10 min ajung si la biserica simpla cu cimitirul plin de flori si statui care erau obiectivul de pe placuta de la tunel. De aici am o panorama foarte frumoasa a zonei, vad foarte frumos golful cu stancile lui, casele de pe dealuri, statiunea cu mica ei plaja,…. si realizez ca acest colt de stanca imparte localitatea in doua. Am urcat dintr-o parte si cobor in cealalta, unde dadea si tunelul respectiv, doar ca nu pe sus :). Stau 10 min prin zona dupa care incep sa cobor tot pe drepte amenajate foarte frumos. Imediat ajung pe aceasta parte a statiunii. Cum ajung la plaja, intru putin pe stradute ca sa-mi fac o idee despre ce e pe aici. Vad inca o statuie, oameni pe bancute, turisti care serveau inghetata, bere, alta biserica, multe pravalii unde se gasesc o multime de suveniruri la preturi pe masura,… Ma uit eu ce ma uit prin zona si ma intorc inapoi la plaja de unde incep sa continui pe aleea ce margineste plaja, mergand in directia Vernazza. Plaja e mica asa ca imediat ies din statiune. Ajung la niste drepte din piatra si incep sa urc pe ele. Urc ce urc paralel cu marea, trecand printr-o vegetatie din care cunosc doar lamaile :). Dupa o urcare serioasa care s-a cam facut simtita, iata ca am ajuns si in poteca care merge pe sus pana cand urmeaza sa coboare in Vernazza. Destul de multi turisti pe aici. Trec de doi asiatici, mai trec de doi europeni tata si fiica pe care ii si rog sa-mi faca o poza si continui mai departe foarte incantat de frumusetea locului pana ajung si un grup mai mare. Cum poteca e destul de ingusta aici, sunt nevoit sa incetinesc ritmul si sa ma strecor usor printre respectivele persoane. Aud din discutiile lor ca sunt romani asa ca in momentul in care trec de ultima le urez, o zi placuta :), normal ca au ramas surprinsi :).

 

 

Iata ca pe o carare care e putin amenajata si pe alocuri trece prin gradinile oamenilor, am inceput sa cobor spre Vernazza. Pfoa ce priveliste…, cu tot ritmul meu foarte dinamic, nu ma pot abtine sa nu incetinesc pt a privi in toate directiile si minuna de toata frumusetea asta. Satul cu micuta lui plaja, barcile ancorate, toata aceasta vegetatie de deasupra satului, culoarea apei care e albastra, dar pe alocuri are un verde cu tenta de turcoaz, toti acei turisti care ii vad acolo jos…, iar eu cobor spre ei.

Destul de repede ajung la aceste bucati de stanca

pe care ma asez pt a lua o noua si mica pauza. Mananc alte doua sandw-uri, trag cateva inghitituri de apa in timp ce ascult valurile cum se sparg si privind acum de jos in sus la cum arata aceasta frumoasa localitate cu cladirile ei colorate. Ma simt norocos ca am prins o vreme atat de frumoasa pt aceasta perioada in care nu sunt foarte multi turisti prin zona. Doar cativa care se plimba si fac poze, alti cativa care fac plaja si cam atat. Termin de luat masa, mai fac cateva poze

si plec sa colind putin stradutele. Normal ca si aici sunt o gramada de buticuri cu suveniruri, dar iata ca un semn imi atrage atentia. E o placuta care arata ca undeva mai sus pe aceste stradute stramte, se afla un castel de unde ai un foarte bun punct de belvedere asupra zonei. Pornesc in directia semnului

si ajung in punctul in care trebuie sa platesc pt a intra in castel

Eh, stau o clipa pe ganduri si ma gandesc ca nu prea are rost sa arunc banii, asa ca fac cale intoarsa pe stradutele acestea inguste si pline de scari. Merg putin si observ o straduta care duce in directia opusa din care am venit eu spre castel, pe deasupra mai si urca spre undeva, asa ca am curiozitatea sa vad unde iese si imi continui plimbarea pe acolo. Imediat ies deasupra caselor, paralel cu marea.

Mai merg putin pe o straduta si nimeresc pe una unde vad si traseul marcat :), care duce in Corniglia, urmatorul sat de pe lista mea. Ma uit la ceas si constat cu stupoare ca timpul trece foarte rapid in pofida ritmului meu alert :), asa ca intre a mai sta prin Vernazza si a pleca spre Corniglia, aleg varianta a-doua-a. Incep sa urc pe traseul marcat printre casele oamenilor, imediat ajungand si printre gradinile lor pline cu lamai, maslini, vita de vie si alte reprezentari ale faunei acestui loc. Continui pe acest traseu paralel cu marea si printre ultimele gospadarii observ un bar care sta pe stanca abrupta chiar deasupra marii. Pt o clipa ma gandesc cad de placut poate fi sa servesti dimineata o cafea acolo sau un ceai seara la apus.

Dupa aceasta clipa de gandire :), continui sa urc mai departe si in cateva clipe ajung la ghereta unde trebuie platit sau esti controlat in legatura cu taxa pt acest traseu. Am noroc ca este inchis asa ca plec mai departe ajungand imediat la o bifurcatie de trasee. Unul continua paralel cu marea „cel clasic care se numeste si calea albastra”, iar celalalt urca in sus pe deal. Nu stiu unde duce pt ca nu e scris, asa ca imi scot aparatul foto si caut poza cu harta. O gasesc imediat si observ ca respectevul traseu duce in localitatea San Bernardino care se afla ceva mai sus si tot de pe harta aflu ca din respectiva localitate am si traseu de coborare in Corniglia. Cat stau la aceasta bifurcatie ma si intreb daca taxa care trebuie platita in sezon, se refera la traseul”calea albastra” sau la toate traseele? Normal ca nu stiu sa-mi raspund singur ci doar sa presupun ca se refera la calea albastra.

Tot la aceasta bifurcatie observ si ca traseul care urca e mai salbatic, nu pare sa aiba toate acele amenajari pt turistii normali. Datorita acestui fapt, nu imi trebuie mult pt a ma hotara in ce directie sa continui :). Astfel ca incep sa urc si realizez ca da, traseul pe alocuri este ceva mai dificil pentru ca are cateva puncte de belvedere foarte abdrupte, dar care pe unele portiuni are si cateva drepte amenajate in stanca. Tot urcand imi dau seama ca efortul depus isi merita toti banii. Vad cum las in urma Vernazza. Acum o privesc din cealalta directie fata de cum am venit dinspre Monterosso, dar senzatia e aceeasi. Sunt fericit si ma simt atat de bine, mergand si urcand in ritmul meu prin aceasta vegetatie destul de necunoscuta pentru mine si tot privind in toate directiile. Parca nu ma mai satur si uneori ma bucur ca oboseala ma face sa ma opresc pt a savura aceste clipe la maxim. Am ales bine, nu numai ca este foarte frumos, dar n-am intalnit nici tipenie de om timp de aproximativ 40 min cat am avut nevoie pt a ajunge la acest drum forestier.

Continui pe el lasand in urma privelistea cu Vernazza si Monterosso pana ajung intr-un drum asfaltat. Aici observ si cateva case iar la una din ele trei muncitori in constructii. De cand am ajuns in drumul forestier am pierdut marcajul, asa ca ma indrept spre persoanele respective sa-i iau la intrebari. Ciao, scuzi signiore, San Bernardino? Iar unul din ei imi arata o carare care trece prin gradinile gospodarilor din zona asta. Apuc pe acolo lasandu-i in urma pe oamenii respectivi si iar trec printre maslini, vita de vie…, pana ajung in San Bernardino.

Ce mica e localitatea asta, vad doar cateva case si o biserica asa ca ma indrept spre ea. Chiar inainte de a ajunge la biserica, gasesc si semnele turistice, dar spre surprinderea mea sunt doua semne si nici unul nu arata spre Corniglia :). Ce sa fac? na belea. Vad o ciusmea, ma indrept spre ea si ma racoresc putin. Scot si sticlele in care apa s-a incalzit si o schimb cu asta proaspata de aici. Ma invart eu pe langa ciusmeaua asta si hop vad un domn cum vine spre biserica. Ma indrept spre el sa pun iar in aplicare acele cateva cuvinte :). Ciao, scuzi, Corniglia? El incepe, imi arata si explica, gesticuleaza, arata la drum, face semn de giratoriu, arata la stanga…, iar eu, cum, necum, reusesc sa-mi dau seama ce incearca el sa-mi explice. Tot fiind singura persoana pe care o vad prin zona, il rog sa-mi faca si o poza. Prin semne si cateva cuvinte ma intreaba si el de unde vin, ii raspund, el mai zice ceva ce nu prea inteleg si ma pregatesc de plecare.

 

Ies in drumul asfaltat care vad ca se termina chiar aici langa biserica si incep a cobora pe el. Destul de repede ajung la giratoriu, fac stanga si in putin timp sunt surprins sa  ajung in locul unde mai devreme m-am intalnit cu acei muncitori. Zambesc in sinea mea cand vad si semnul in directia Corniglia. Acum imi dau seama ca mai devreme, daca pe muncitorii de aici ii intrebam de Corniglia in loc de San Bernardino, tot acest ocol nu l-as mai fi facut. Cu toate astea nu imi pare rau deloc. Linistea, mersul prin gradinile oamenilor, apa rece si mai ales panorama avuta din acea localitate au meritat cu desavarsire acest ocol. Continui sa cobor pe drumul asfaltat spre Corniglia, parandu-mi rau ca las in urma asa frumusete dar fericit ca nu prea sunt masini.

Ajung in Corniglia si ma uit la ceas observand ca e trecut de pranz si stiind ca mai sunt cam patru ore pana la apus. Partea a doua a zilei se anunta la fel de interesanta.

 

URMEAZA

 

Restul de poze sunt aici https://www.facebook.com/media/set/?set=a.810340182375968.1073741833.165316490211677&type=3

 

7 Scari si Tamina.

Eu si o buna prietena ne-am propus sa organizam o tura. Ea trebuia sa se ocupe cu adunarea altor doritori, cu cazarea…, iar eu trebuia sa ma gandesc la un traseu. Fiind iarna, posibilitatea ca intre doritori sa fie persoane fara prea multa experienta, plus alte considerente, m-am gandit ca Piatra Mare este o foarte buna alegere. Astfel am propus doua trasee de facut in doua zile cu doua obiective interesante. Prima zi sa urcam din Dambu Morii pe la 7 Scari pana la cabana Piatra Mare unde urma sa si dormim, iar ziua urmatoare sa coboram in Timisul de Sus pe la Tamina. Facebook-ul si-a facut treaba si ne-am strans un grup de 12 persoane.

Sambata dimineata, asa cum trebuia, ne-am intalnit cu totii in vestitul tren 3001. In tren am discutat, povestit… si dupa aproximativ 4 ore am ajuns in Timisul de Jos, unde trebuia sa coboram. Din statia respectiva am mers pe sosea, in directia Brasov cam 20 de minute, pana cand am ajuns in Dambu Morii. Din aceasta micuta localitate incepe si traseul nostru.

Pana la intrarea in canion am facut aproximativ 1 ora de mers printr-o padure in care sunt amenajate foarte multe locuri de dat cu tiroliana. Nu stiu cum e vara aici, nici nu tin sa aflu :), dar in ziua respectiva nu era nimeni. Asta fiind in data de 20dec. Am ajuns noi la intrarea in canion, care asa cum aflasem din alte surse, era inchisa cu o poarta. Nu pot neam sa inteleg cum de e posibil sa inchida cineva un traseu in natura. Inteleg sa-ti ceara o taxa in perioada in care se afla ei acolo pt ca l-au amenajat, dar sa-l inchida atunci cand ei nu sunt acolo chiar nu pot sa inteleg. Consider ca este o mare idiotenie. In fine, am reusit noi sa evitam intr-un fel poarta respectiva si ne-am continuat traseul prin canion. Normal ca mai erau si alte grupuri in zona care imediat cum ne-au vazut pe noi pe unde trecem, s-au luat dupa noi :). In ceea ce priveste canionul, cascadele, scarile… pot spune ca este foarte frumos si ramane sa mai descoperiti si voi singuri. Noi le-am facut in aproximativ 30 min, iar de la iesirea din 7 Scari ne-am continuat traseul prin padure pana la cabana unde am ajuns pe la ora 15. Am ajuns la aceasta ora cu un mers lejer, facut poze, pauze… La cabana am mancat putin dupa care ne-am dus pana pe vf cu acelasi nume. Aici am facut cateva poze si cand a inceput sa se intunece eram dja pe drum inapoi spre cabana. Pe traseu, eu si un amic nu ne-am putut abtine sa nu punem la care o frumoasa bulgareala :). Astfel am luat-o noi inainte si cand am ajuns la copacii ne-am ascuns cu cativa bulgari pregatiti. Cand a ajuns si restul grupului, a inceput o frumoasa si placuta bulgareala cu cazaturi, spalat fete… asa cum e frumos atunci cand e zapada” eu mi-am luat un bulgare direct in gura de-am inghitit putina zapada 🙂 ). Dupa care ne-am retras la cabana, la un vin fier, ciorbita, jucat carti si pe la ora 22 am tras, usor, usor spre culcare. Daca in ziua respectiva nu a nins deloc, cazand in schimb cativa stropi de ploaie, seara si noaptea cand m-am trezit pe la 3 era senin sticla. Cei care au fost acolo si au prins senin, stiu la ce ma refer cand zic ca e superb. Stelele se vad atat de bine, Brasovul luminat asa frumos! Dupa ce m-am uitat pe geam la ora 3, m-am bagat iar la somn. Mai tarziu m-am trezit pe la 6  si cand ma uit pe geam, ce sa vad, nimic. Initial am crezut ca cineva a tras perdelele :)), asa ca am mai stat in pat cam jumatate de ora, dar somnul nici ca mai venea. Pana la urma m-am dat jos, m-am incaltat si mi-am zis sa ies putin afara sa trag niste aer proaspat in piept. Afara cand am iesit am zis ca nu e adevarat, ningea de rupea si mai batea si un vand care parca intetea senzatia de iarna adevarata. Perdelele din geam de fapt asta era :), nu erau perdele, era ninsoarea si negura de afara care nu te mai lasa sa vezi nimic pe intuneric.Eh, se anunta o zi perfecta. M-am retras in sala de mese unde la lumina frontalei am citit cateva pagini din cartea „Ultramaratonistul” primita de cu seara de la prietena cu care organizasem aceasta iesire, si am citit pana pe la ora 9 cand au inceput sa se trezeasca si restul. Dupa spalat pe dinti, luat mic dejun, schimbat cateva vorbe cu cabanierul, facut poze in fata cabanei cu ciobanestii cei mari si frumosi, pe la ora 10:30 am purces la drum. Aici la cabana, la ora aia nu prea mai ningea si nici vant nu prea era, dar cand am ajuns in golul alpin, am dat peste o adevarata iarna. Ninsoarea s-a intetit, iar vantul batea foarte tare. Timp de mai bine de o ora, pana am coborat la copaci am avut parte de aceasta iarna buna. Mai departe ne-am continuat traseul nostru care a tinut prin padure pana am dat intr-un drum forestier ce se termina chiar acolo unde era si o constructie mai serioasa(casa, cabana, canton, nu stiu). Coninuand pe acest drum, iar pe alocuri iesind de pe el, am ajuns la panoul care indica cascadele si canionul Tamina. Noi de la acest panou am coborat prin partea dreapta cam 5, 7 min, dupa care am facut stanga intrand in canion. Prin canion sunt cateva locuri putin mai dificile in special faptului ca te uzi. Noi am reusit cu totii sa trecem prin el fara probleme, pt ca apa nu era multa si in nici 20 de min am iesit prin cealalta parte a lui de unde am urcat pe partea stanga iesind chiar la acelasi panou. Mai departe am continuat pe drumul forestier pana am ajuns in Timisul de Sus.

Uite asa ne-am bucurat noi intr-o singura tura de o zi de toamna, una de iarna, de doua frumoase obiective, de noi cunostinte…

Pt cine are nevoie. In masivul Piatra Mare, majoritatea traseelor marcate pot fi facute de orice persoana care are o cat de cat conditie fizica. Singurul traseu putin mai dificil, mai ales in perioada iernii, este asta din canionul 7 Scari.

Preturile la cabana sunt de bun simt, iar cabanierul foarte de treaba. Aici ma refer la domnul Attila care sta doar in weekend-uri impreuna cu sotia. In restul saptamanii, am inteles ca este altcineva.

Creasta Pietrei Craiului

Din pacate in ultima vreme nu prea am mai avut timp sa scriu pe blog. Drept urmare a trecut o luna si cateva zile de la indeplinirea unui alt vis de-al meu. Visul era sa fac toata creasta Pietrei Craiului intr-o singura zi si pana in acest an nu s-a putut din diverse motive. Ca nu aveam un sac de dormit, ca n-a fost vremea buna, ca nu era timp…, dar luna trecuta toate planetele s-au aliniat si astfel visul s-a indeplinit 🙂 „inca mai sunt fericit”. Nu mai tin minte toate detaliile asa ca am sa incerc sa fac un mic rezumat doar cu ce reusesc sa-mi mai amintesc, iar acest putin sper sa-i ajute si incurajeze si pe altii.

Acum aproximativ un an, tot intr-o tura montana, l-am cunoscut pe Nicu. Intre timp ne-am mai vazut in cateva ture, am alergat de 2, 3 ori prin I.O.R, am mai facut si 2 antrenamente prin Bucegi in vederea concursului 7500 si uite asa am devenit camarazi de drumetii montane. Astfel din vorba in vorba s-a concretizat iesirea noastra in respectivul weekend. Cand am zis ca toate planetele s-au aliniat m-am referit la: timp liber si am avut concediu, sac de dormit, pe care l-am facut rost de la un alt prieten cunoscut acum un an tot intr-o drumetie :), vremea care a fost exact cum au anuntat pe meteoblue „dupa mine cel mai bun site de prognoza”, in rest nu mai tin minte ce s-a mai aliniat :).

Uite asa am plecat noi vineri dimineata cu vestitul tren 3001 in directia Brasov unde am ajuns paremi-se pe la 10:30. Din fata garii am luat un autobuz pana la autogara 2 Brasov, iar de aici un alt autobuz pana-n Zarnesti unde am ajuns pe la ora 12, 12 si ceva. Din aceasta localitate ne-am pus la treaba picioarele. Am mers prin Prapastiile Zarnestiului, pe marcajul cruce rosie(CR), trecand pe la fantana lui Botorog si am tot continuat pana cand marcajul a facut stanga iesind din drumul forestier. Ah, mi-am amintit, aproape de o anumita bariera care se gaseste pe acest drum si care sta inchisa, noi am avut noroc cu un domn care mergea cu o dacie papuc „cred eu la cabana Curmatura” si care a avut grija sa ne ia si pe noi, astfel am economisit cam o ora de mers prin prapastii. Mai departe, din locul unde marcajul iese din drum, noi am inceput sa urcam pe valea Vladusca „salbatica si deosebit de frumoasa” pana am ajuns in zona numita La Table”aici se gaseste si un izvor de apa”. Din La Table nu mai tin minte pe ce marcaj am mers, dar era unul care ajungea in saua Funduri. In schimb tin minte ca pe respectivul marcaj am tot mers pe la poalele muntelui pana am ajuns la o stana foarte noua, iar de acolo am inceput sa urcam prin padure pana aproape de creasta, cand pe carare am dat peste un semn care ducea la refugiul Funduri. Acest refugiu era si destinatia zilei noatre. Am ajuns la el cam la 5 ore de la plecarea din Zarnesti. Dupa ce am mancat si pierdut vremea putin, pana la urma ne-am bagat in sacii de dormit o data cu gainile :). Asa cum au anuntat la meteo, mai toata ziua a fost innorata, dar cu foarte putine precipitatii, doar asa cu cativa stropi. A, da, si toata creasta, cam de pe la 1700 era acoperita de ceata, inclusiv si la noi la refugiu. Asta pana noaptea tarziu, cand pe la ora 03:00 am iesit afara si cerul era instelat. Dimineata ne-am sculat la 06:00 odihniti bine, am mancat cate ceva „eu mai putin pt ca merindele erau prea reci 🙂 „, dupa care am plecat la drum. In nici 5 min eram in saua Funduri de unde urma sa atacam creasta. Daca la 3 dimineata nu era pic de ceata, acum la ora 7 ceata incepea usor, usor sa apara.

Despre traseul de pe creasta spun doar cateva cuvinte, dar pun pozele la treaba :).  Traseul e dificil pt cei care nu sunt obisnuiti cu inaltimea, putina catarare, multa stancarie, efortul fizic… Noi din saua Funduri si pana pe vf Turnu am facut aproximativ 7 ore. E drept ca am pierdut si ceva timp pt facut poze si urmarit capre negre. Creasta Sudica este mai usoara decat cea Nordica care are mai multe portiuni expuse. Cel putin asa am tras eu concluzia. Alt lucru foarte interesant si care sper sa ramana asa, este ca pe Creasta Sudica am vazut mai bine de 40 de capre negre, in schimb pe nordica am vazut cam 5, de unde trag concluzia ca e mai putin circulata sudica decat nordica.  De pe vf-ul Turnu noi am coborat pe la cabana Curmatura si mai departe am continuat pana in Zarnesti, unde am ajuns la aproximativ 11 ore de la plecarea de la refugiu. Din Zarnesti, ca sa stam dupa trenul care urma sa vina peste mai bine de o ora, am facut autostopul in fata garii si am ajuns in Brasov mult mai repede, ba si invatand lucruri noi de la un sofer cu multa experienta de viata.

Cam asta a fost tura asta pe care mi-am dorit-o de foarte mult timp.

Malaiesti, o cabana pe sufletul multora.

Cele ce urmeaza s-au intamplat in weekend-ul 8,9-11-2014. Un prieten (Dragos) a avut grija sa-mi zica ca nu ne-ar strica o iesire la munte in weekend-ul respectiv. In vederea acestui lucru si nu numai, tot datorita lui, ne-am intalnit 7 persoane la ceainaria Acuarela din Bucuresti. Din cele 7 persoane, 5 aveam placerea sa le cunosc deja, iar celelalte 2 erau cunostinte ale lui. In mare a ramas ca in afara de o persoana, toti ceilalti aveam timp si chef de o iesire pe munte. In zilele ce au urmat acestei iesiri, asa cum imi place mie sa fac uneori m-am pus pe organizat. Cum de la ceainarie eram deja 6 persoane, mi-am zis sa fac ceva pt 10 ca doar mai sunt destule cunostinte care stiam ca le place sa iasa pe munte. Trebuia sa fie o tura nici prea obositoare, nici prea usoara, sa-i bucure si pe incepatori si pe cei mai obisnuiti cu muntele. Astfel, cu doua saptamani inainte am inceput treaba. Initial am vrut in Piatra Mare cu prima zi de urcat pe la 7 Scari si ramas la cabana, iar urmatoarea zi coborat pe la cascada Tamina. Pai dupa ce am trasat traseul, pus pe facebook si dat invitatii, in acelasi timp incercand sa sun la cabana pt a rezerva 10 locuri, m-am trezit ca pana la urma a reusit sa-mi raspunda cabanierul spunandu-mi ca nu mai are locuri :). Adica m-am facut de ras fata de cei care au dat deja curs invitatiei, fiind incantati de perspectiva unui weekend prin locuri frumoase. Mda, chiar m-am simtit prost in acele clipe, dar uite asa invata omul, din greseli. Ca sa dreg busuiocul am sunat la Malaiesti unde am si gasit locuri libere si am inceput sa coc un nou traseu, de data asta in Bucegi :). Dupa indelungi ore, in functie de vreme si de participanti, m-am rezumat la doua variante. 1) Sambata, Busteni-Morarului-Omu-Malaiesti, duminica, Malaiesti-saua Tiganesti-Clincea-Bran. 2) Sambata, Busteni- Tache Ionescu pana la Malaiesti si duminica acelasi traseu din varianta unu, spre Bran. Aveam chiar si o varianta de rezerva ca in prima zi sa ne despatim pt a ne revedea la Malaiesti, Asta era mai putin pe placul meu pt ca la urma urmelor trebuia sa fie o tura in care tot grupul era unit. Varianta cu Morarului in prima zi si Tiganesti in urmatoarea era ceea ce speram cel mai mult in sinea mea pt ca o partea din traseu stiam cat era de frumos, iar despre cealalta parte auzisem numai cuvinte frumoase. Acum ma intorc la partea cu participantii. Am zis mai dev. ceva despre rezervat 10 locuri :), pai da, atatea am rezervat dar din cei 6 de la ceainarie, am constatat ca doar 5 confirmau ca sigur ca urmeaza sa mearga. Pt restul de locuri nu mi-am batut capul prea mult , avand in vedere ca mai erau mai bine de 10 zile. Unii au refuzat din diverse motive, ca lucreaza, ca una, ca alta…, ca pana la urma, o prietena (Corina) pe care am invitato, ma intrebat daca mai poate invita pe cineva. Stiind ca are experienta pe munte si ca stie in mare despre ce e vorba, i-am zis ca nu e nici un fel de problema. Astfel, din una in alta, din zi in zi, Corina a mai invitat 5 fete :), iar eu m-am trezit cu un grup format din 9 fete si 2 baieti :). Deja in sinea mea simteam ca ceva nu va mai merge cum trebuie :). Normal, cu cateva zile inainte de plecare banuielile s-au adeverit. Daca la inceput ma gandeam sa mergem toti cu trenul, acum, Dragos a zis ca trebuie sa vina cu masina din diverse motive. Astfel din grupul de 11, eu cu sase fete mergeam cu trenul iar Dragos si trei fete cu masina. Tot el, cu cateva zile inainte a zis ca prefera un traseu mai usor pana la Malaiesti :), adica doar pe Tache Ionescu. Ziua urmatoare, am aflat de la Corina ca printre fetele cu care vine, sunt cateva care prefera tot traseul mai scurt :). E, asta e, mi-am zis, pana la urma mergem toti pe traseul scurt si gata. A venit si ziua plecarii. Urma sa ma intalnesc in gara cu cele 6 fete. Dimineata cand sa ajung in gara o sun pe Corina si o anunt ca am sa cumpar eu bilete pt toata lumea ca sa nu mai stea fiecare la coada. Zis si facut, cumpar biletele, mai vine o fata, o sun din nou pe Corina sa-i spun ca noi mergem sa ocupam locuri in tren. Am ocupat locurile si cand au ajuns celelalte fete am aflat ca una dintre ele nu a reusit sa se trezeasca la timp :). Na belea :), vorbeste Corina cu ea la telefon si dupa ce ne consultam, ajungem la concluzia ca cel mai bine e sa vina cu alt tren, avand in vedere ca isi dorea destul de mult sa vina”din pacate a aruncat 20 de lei”. Un tren care ajungea in Busteni cu aproape o ora mai tarziu fata de trenul nostru :). Mi-am zis ca nu era cine stie ce problema avand in vedere ca oricum traseul suferise modificari si era destul de scurt. Am uitat sa specific ca in Busteni trebuia sa ne intalnim la 09:30 cu cei care veneau cu masina. Asa era intelegerea din Bucuresti :).  Pe tren, in urma aflarii ca o fata intarzie si ca Dragos ajunge pe la 08:30 in Busteni, acesta intalnire s-a schimbat :). A ramas ca cele 4 persoane sa mearga inainte si sa ne astepte la Pichetul Rosu, iar noi 6 sa o asteptam pe cea care n- a reusit sa se trezeasca. Am ajuns noi in Busteni si dupa ce ne-am facut diverse cumparaturi intr-un Mega Image, ne-am intors inapoi in gara pt a o astepta pe fata. N-am stat mai mult de 15 min si hop ca a venit si ea. In aceste 15 minute am mai aflat ca doua dintre fete trebuie sa ajunga duminica inainte de ora 20:00 in Bucuresti. Alta noutate si asta :). Mai departe am plecat la drum. Despre prima zi mai pot spune ca datorita uneia dintre fete, ritmul a fost destul de scazut si ca cei 4 care ne asteptau in Pichetul Rosu, s-au cam plictisit :). Acum nu sunt foarte sigur ce fel de impresie le-am lasat fetelor in vederea ritmului foarte scazut, dar din ceea ce ma priveste nu m-am suparat absolut deloc. Din contra, consideram ca ritmul e foarte bun pt a nu ajunge prea dev. la Malaiesti. Binenteles ca in sinea lor nu toata lumea era de aceeasi parere cu mine :), dar asta e alta mancare de peste :). Pana la urma am ajuns cu totii pe la ora 17 la cabana. Cei mai multi, tin sa cred ca s-au bucurat de acel traseu facut pe o vreme numai buna de toamna. Probabil unele persoane, din cauza oboselii, ritmului mai incet…nu s-au bucurat in totalitate de traseu :), dar asa e cand sunt multe fete la un loc :). Dupa ce ne-am instalat in doua camere, una de 6 si una de 5 locuri, 4 dintre noi am avut chef si de o mica urcare pana pe Padina Crucii unde am prins un mic apus. Dupa ce am coborat inapoi la cabana si am mancat cate ceva, ne-am pus pe jucat carti si purtat discutii in vederea traseului din ziua urmatoare. Timp de 3,4 ore am schimbat de cel putin 10 ori  :). Pana la urma s-a ales un traseu prin Glajarie care ajungea in Azuga :). Nu stau acum sa povestesc alte mici picanterii de genul cum unele fete din grup au avut mici neplaceri din partea unor baieti de prin sala de mese, care aveau chef de glume proaste. Au trecut orele si usor, usor ne-am retras la culcare. Unii dintre noi au continuat sa mai joace carti prin camera :), a da, iar eu cu Dragos la un moment dat am dat fuga pe intuneric sa cautam o comoara :). Dimineata ne-am trezit cu totii in jurul orei 07:00 si dupa ce ne-am mai foit, mancat…, am plecat pe la ora 08:30 pe traseu. Ha, am ajuns noi la Glajarie de unde am continuat pe traseul spre Azuga dar dupa aproximativ 1 ora cand am ajuns la o alta bifurcatie, toata lumea a vrut la Diham :)). Astfel a mai survenit o ultima schimbare. Acum dupa atatea zile chiar nu-mi mai amintesc toate cele :). Stiu c-am ajuns cu totii la Diham, de unde grupul iar s-a spart. Unii au plecat mai repede spre Busteni, iar altii, printre care si eu, am mai stat cam 30 min pe la Diham. Pana la urma ne-am reintalnit cu totii intr-un restaurant din Busteni, unde ne-am umplut burtile cu diverse bunatati.

Acum cateva cuvinte si despre trasee.

Sambata, de la Caminul Alpin din Busteni am mers doar pe triunghiul rosu(TR) pana la Malaiesti. Fuga pana pe Padina Crucii a fost din spatele cabanei pe banda galbena(BG).

Duminica am plecat pe banda albastra(BA) pana cand ne-am intersectat cu cruce albastra(CA) pe care am continuat pana la La Glajarie. Aici am avut o mica problema sa gasim crucea galbena(CG), semnul care ne interesa pe noi. Noi am bajbait cateva minute pana am reusit sa-l dibuim. Acum e usor :), treci de primul drum, ajungi la podet care in acest moment e deteriorat, mai mergi 5 min, ajungi la alt drum si de aici faci stanga aproximativ 20 de metri iesind de pe CA care continua inainte. Dupa ce ai mers 20 de metri, ai sa vezi ca in dreapta urca un drum foarte prost prin padure. Prost si drumul, prost si marcat :), de fapt, marcajul e vechi. E, si am continuat noi pe crucea galbena(CG) care insoteste acel drum pana la o bifurcatie de unde am facut dreapta pe punct rosu(PR) pana la Diham. Daca faceam stanga la respectiva bifurcatie ajungeam in aproximativ 3,4 ore in Azuga. Cam atat despre traseu.

Despre cabana. Pai e una din cabanele in care imi place foarte mult sa revin. Preturi de bun simt, oameni primitori. Camerele au fost foarte in regula, cu caldura si tot ce ai nevoie de la o cabana.

In concluzie, dupa aceasta tura am invatat o gramada de lucruri, atat despre mine cat si despre ce inseamna organizare.

Binenteles ca nu pot termina fara a pune si cateva poze 🙂

Valea Horoabelor

Dupa cum am scris in ultimul post, urmeaza sa spun cateva cuvinte despre ziua de duminica.

Cu toate ca sambata seara am urmarit meciul la cabana, trecand la culcare destul de tarziu, duminica am reusit sa ma trezesc la 06:00 pt a pleca pe traseu. Dupa ce m-am trezit, m-am echipat imediat ca asa sunt eu, am coborat jos in hol unde am imbucat o banana si la nici 06:30 eram pe usa afara. Daca in ziua precedenta mi-am tot schimbat planurile referitoare la ruta, de data asta stiam foarte exact ce aveam de gand sa fac, doar de coborat in Busteni nu eram foarte sigur pe unde :). Astfel la acea ora matinala, cand toata lumea dormea, eu mi-am indreptat pasii spre Horoabelor. De la cabana, in nici 10 min, pt ca era foarte racoare, eram deja la liziera padurii unde am dat peste indicatorul care ma anunta „accesul interzis fara asistenta salvamont”. De aici am urmarit firul apei prin padure pana am ajuns intr-o mica poienita, unde in partea mea dreapta se vedea o pensiune pe langa care se trece atunci cand mergi spre Pestera. Din respectiva poienita am trecut pe partea stanga a raului. De aici a inceput si adevarata salbaticie. Printr-o vegetatie deasa, pomi cazuti in toate directiile…, cu raul in partea mea dreapta, pe cursul caruia sunt cateva mici cascade, dupa aproximativ 20 de min am ajuns la prima zona mai dificila unde de altfel se vede si cascada cea mare. Aici am spus dificil pt ca este un traverseu pe partea stanga a vaii asigurat cu lanturi dar care totusi necesita atentie sporita si sa nu ai rau de inaltime. Dupa acest traverseu, destul de repede am trecut de cele doua arcade sapate in stanca. Dupa cea de-a doua arcada a trebuit sa trec peste Izbucul Horoabei care in primavara si dupa ploi inunda poteca cu apele lui inspumate, dar acum a fost foarte bine. Mai departe, destul de repede am ajuns la bucata de lemn pe care scrie Ponorul Horoabei, iar din acest punct am facut stanga intrand in canionul Horoabei. Am aflat mai tarziu ca acesta portiune se numeste si Valcelul Parhanilor. Acum nu mai tin minte chiar toate detaliile, dar stiu ca am avut de catarat cel putin doua stanci alunecoase, urcat un prag spalat si care nu prea oferea prize, urcat doua scari, una de metal mai lunga si una de lemn mai scurta iar spre final, undeva la iesirea din canion mai este un pasaj care se poate urca prin partea lui dreapta. Am trecut si de acest pasaj continuand pe firul vaii care acum era mult mai larg. In aceasta portiune este si un fir de apa marginit de jnepenis care atunci cand debitul e mare, sigur te cam uda la picioare pt ca nu ai pe unde sa-l eviti, dar acum abia avea putina apa. Mi-am continuat drumul si la un moment dat dupa ce am trecut de o stanca in forma de turn care era undeva pe partea dreapta si sus, printre jnepenis am iesit de pe fir urcand o colina. Dupa ce am urcat pana sus, am observat pe partea cealalta si renumita stana, iar mai sus stalpii care indicau traseul marcat intre Saua Strunga si Saua Batrana. Asta am si facut :), am urcat pana in traseul marcat si mi-am continuat drumul meu spre Omu. De pe vf-ul Batrana, mai exact la ultima urcare spre acest vf., am observat ca valea Horoabelor are mult mai multe iesiri, eu am iesit mult mai in spate, cand am ales sa merg inainte in loc sa fac dreapta pe firul ei si daca era sa continui puteam iesii chiar la capatul ei care era aici la aceasta urcare pe vf. Batrana. Ramane pe alta data :). Mai departe mi-am continuat drumul pe clasicul traseu marcat care duce la Omu, dar aproape de Omu eu iar am preferat sa merg pe curba de nivel undeva mai jos de cabana evitand astfel zona. Pe aici m-am intersectat si cu traseul marcat care duce la Costila, pe care l-am tinut pana in dreptul vaii Albe.

Aici alta poveste, alta mancare de peste :).

Cum eu am facut Valea Alba doar de doua ori, ambele pe urcare si nici alea pana la capat ci doar pana in Brana Vaii Albe pe care am mers pana-n saua Caraimanului, nu stiam unde se termina ea in platou. Cu harta in mana si banuind pe unde vine, am ajuns chiar in dreptul ei. Aici am intalnit si un om care mi-a confirmat ca este Valea Alba, pe care tocmai o urcase. Dupa ce am mai schimbat timp de 10, 15 min. impresii, pareri…cu omul respectiv, mi-am inceput coborarea pe acest traseu ,pe care probabil toti marii alpinisti l-au facut la inceput. Avand in vedere ca eu la coborare am o viteza destul de mare, detaliile nu prea le tin minte :). Cu toate astea, pot spune cu siguranta ca este mult mai greu sa cobori decat sa o urci. Astfel, tot sarind de pe o stanca pe alta, uneori pe burta sau pe fund pt ca nu tineam minte pe unde exact e mai bine sa ocolesti anumite zone, m-am trezit ca in nici o ora eram in poiana La Verdeata. Aceasta poiana, ooo si inca ce poiana, ce privelisti, ce mimunatie, mai ales ca era toamna si soare. Mi-am imbatat privirile, cateva minute cu, Albisoarele si Creasta Picaturii pe dreapta, Fisura Albastra pe stanga putin in spate si tare sus,  valea pe care tocmai am reusit sa o cobor si in zare cu Muntii Neamtu si plaiurile Munticelului. Am stat aici cateva minute, dupa care mi-am continuat coborarea prin padure pe cararea din partea stanga a vaii care ajunge in traseul marcat cu triunghi rosu (TR) ce face legatura intre Busteni si Malaiesti. Tot aici in padure, culcat pe spate, mi-am petrecut unele dintre cele mai relaxante minute din acest an. Nu pot descrie in cuvinte ce simteam in acele clipe privind printre ramurile copacilor incarcati de culorile toamnei si ascultand fosnetul padurii.

De stiut.

Valea Horoabelor are dificultatea 1A, se poate face fara ham, coarda…, atata timp cat persoanele care au de cand sa o strabata, detin o minima experienta in ceea ce priveste vai nemarcate. Spun asta pt ca prezinta cateva portiuni de putina catarare, portiuni de privit in gol :)…. Ma refer aici in anotimpul secetos. Primavara datele problemei se schimba total, eu unu nu stiu dar banuiesc cum se prezinta treaba :). In aceeasi ordine de idei, nu-i doresc nimanui sa fie surprins de ploi in zona respectiva.

Valea Alba pe coborat. Aici nu stiu ce sa zic. Eu am fost foarte incantat sa o cobor si sunt convins ca mai ales persoanele care sunt la inceput cand e vorba de o vale nemarcata, nu prea o sa-i aprecieze dificultatea pe coborare. Oricum, e bine de stiut ca este mai greu de coborat decat de urcat.

Cam asta a fost tot.

A, si promit ca data viitoare sa-mi iau la mine un pix si hartie pt a nota mai detaliat traseul pe care umblu. Asta asa ca sa nu mai fiu prea ambiguu.

Hornul Malaiesti

Cele doua zile:

Sambata, Busteni-Take Ionescu-Hornul Malaiesti-Bucura Dumbrava-Babele-Pestera si Padina in aproximativ 9 ore.

Duminica, Padina-Horoabelor-Batrana-Costila-Valea Alba si Busteni in aproximativ 8 ore.

Asta a fost prima tura mai serioasa dupa o perioada mai lunga de covalescenta. Am ajuns sa o fac dupa ce am participat la semi-ul din Bucuresti, unde am observat ca genunchiul meu se prezinta foarte bine. In sinea mea imi era frica de o recidiva pt ca problemele mi-au aparut tocmai in urma unor concursuri montane. Cu toate ca au trecut deja doua saptamani de la aceasta iesire, am sa incerc totusi sa fac o mica retrospectiva din ceea ce reusesc sa-mi mai amintesc.

Initial am invitat 2, 3 cunoscuti care sa ma insoteasca in aceasta aventura, dar dupa refuzul lor din diferite motive am ales sa merg singur. Am facut aceasta alegere si pt ca ultima data cand am fost cu cineva, am resusit sa-l incetinesc din cauza problemelor mele.

Pana la urma am plecat sambata dimineata cu cunoscutul personal. Pana in Busteni am tot atipit si tin minte ca m-am trezit cu cateva minute inainte de a ajunge in Ploiesti iar cand am privit afara am ramas perplex, din cauza cetii nu vedeam la mai mult de 10 metri. Am inchis ochii la loc si m-am trezit in Ploiesti unde cerul era senin si vremea se anunta superba. La nici 10 min de la plecarea din Ploiesti iar am nimerit intr-o ceata de mama mama :), am zis ca visez. Pe urma am atipit la loc si m-am trezit pe la Comarnic unde razele unui soare abia rasarit, dadeau un farmec aparte caselor si pomilor din acea zona. Cei care merg constant pe Valea Prahovei stiu la ce ma refer. Ajung si in Busteni iar vremea era si se anunta mai departe perfecta. Am coborat din tren, mi-am mai cumparat una, alta si am plecat pe triunghiul rosu (TR) in directia Malaiesti pt ca-n gandul meu era o urcare pe Morarului. Nici n-am trecut bine de Caminul Alpin  „acolo unde stie toata lumea ca se intra imediat in padure” si mi-am si multumit pt inspiratia de a iesi la munte in acel weekend. Era atat de frumos, era exact asa cum poti sa-ti doresti o zi de toamna. Am luat-o usor la pas, am tras aer pe nari incarcandu-mi plamanii cu acel aer curat, mi-am bucurat ochii cu acele culori pe care le poti vedea doar toamna si mai ales atunci cand razele de soare strapung pomii. In mai putin de 2 ore am ajuns la intersectia cu Morarului. Atunci cand mergi singur e foarte usor sa-ti schimbi planurile, asa si cu mine. Cand am ajuns la respectiva bifurcatie mi-am schimbat planurile :), si de la Morarului mi-am zis sa merg pana la bifurcatia cu Bucsoiului si ma mai gandesc acolo ce fac. De felul meu sunt o persoana care nu se poate abtine de la a descoperi, cunoste ceva nou, dar sunt si o persoana cu capul pe umeri. Adica ma pacalesc singur spunandu-mi ca nu trec niciodata linia dintre prostie si curaj. Astfel am ajuns eu la bifurcatia cu valea Bucsoiului, aici am facut o mica pauza si m-am gandit. Sa fac acum aceasta vale pe care nu o cunosc, dar despre care am citit atatea, sa mai astept ca poate o sa am ocazia sa merg cu cineva care o cunoaste? Pana la urma am ales sa-mi continui drumul si sa fac o urcare prin Hornul Malaiesti. Dc am ales asa? motivele au fost mai multe, nu eram sigur daca are zapada si gheata, nu eram sigur de genunchiul meu, nu cunosteam deloc dificultatea ei… pana la urma cred si sper ca alegerea a fost buna. Valea sigur nu pleaca asa ca ocaziile sunt acolo la orizont. Dupa nici 4 ore eram trecut de cabana Malaiesti si ma pregateam sa urc prin unul din frumoasele lui hornuri „adica ala marcat cu BA”. L-am urcat si tin sa-i anunt pe cei care merg prima data prin zona respectiva ca pe alocuri se urca in patru labe, ca e foarte friabil, ca fara atentie multe pietre se disloca asa ca trebuie grija pt ceilalti participanti cu care sunteti. Hornul propriu-zis e facut in aproximativ 30 min, iar pana la el urcarea e una domoala si foarte usoara. Normal ca pe zapada, frig, inghet…datele problemei se schimba total si face aproape imposibila trecerea lui fara piolet si coltari. Am ajuns in saua Hornurilor de unde am facut stanga continuand drumul pana pe Bucura Dumbrava. A fost prima data cand l-am urcat pana sus si pot spune ca nu regret nici macar o clipa. Din contra, asa cum acum am ocolit vf-ul Omu pe curba de nivel si am urcat pe Bucura, tot asa o sa fac si data viitoare pt ca privelistea si senzatia de liniste e mult mai intensa. Dupa ce m-am odihnit 10, 15 min, mi-am continuat drumul pe BG pana la Babele. Vai de mine, era plin aici. Erau oameni peste tot, pe toate stancile, faceau poze, luau masa… aducandu-mi aminte dc am tot evitat aceasta zona :). Repede, repede am inceput sa cobor pe CA pana la Pestera de unde am continuat pana la Padina.

Padina, am ajuns undeva pe la ora 18 si am constatat ca se fac schimbari. In sala mare nu mai era nimic, nu mese, nu bar, nu scaun, nu lume, nimic, nimic. In schimb pe terasa acoperita era si lume, galagie…. Am stat putin acolo si am realizat ca nici proprietarii si nici oamenii care lucrau inainte nu mai sunt aceeasi. Am intrebat in jur si am reusit sa fac cunostinta cu o doamna care se ocupa cu cazarea „foarte posibil sotia noului proprietar”. Din vorba in vorba am aflat ca se aduc schimbari pe sus, se renoveaza unele camere, se mai construiesc cateva dusuri, ca e posibil ca tariful de cazare sa creasca…. Tot atunci am fost surprins sa aflu ca nu mai sunt locuri de cazare :), dar doamna a reusit sa-mi gaseasca loc intr-o camera pe care trebuia sa platesc 50 de lei. Zic ca trebuia pt ca am plecat foarte dimineata si n-am reusit sa platesc camera :(. Binenteles ca la urmatoarea vizita trebuie sa-mi achit datoria. Oricum, am dormit in cealalta cladire la mansarda intr-o camera foarte curata, incalzita si cu dus pe palier.

Cam atat pt prima zi iar la concluzii pot trece singura portiune mai dificila din toata ziua care a fost la Hornul Malaiesti si schimbarile de la Padina.

Zilele urmatoare astern cateva randuri si despre ziua de duminica.

Hornul Malaiesti

Povestea primului semimaraton pe plat.

La jumatatea lunii august cand am participat la 2X2 in Fagaras si mi-am agravat accidentarea de la genunchi, mi-am zis ca restul anului trebuie sa stau cuminte. Fara iesiri pe munte, fara alergari in parc, fara nimic care sa-mi forteze genunchiul. Asta si in urma sfaturilor primite de la alte persoane care au suferit de pe urma sindromului iliotibial, ca cel putin 3 luni sunt nevoit sa fac repaus. In fine, mental si psihic pot spune ca senzatia a fost foarte nasoala. Am reusit ca timp de o luna sa fac doar exercitii specificice problemei mele. Fara alergat, fara urcat, coborat scari, ce sa mai, fara nimic care sa-mi forteze genunchiul. Au trecut 3 saptamani de la aceasta decizie si m-am trezit ca firma la care lucrez (Mega Image), ofera tuturor angajatilor care vor sa participe o inscriere gratuita la Bucharest International Marathon 2014. Eu ce mi-am zis, daca tot e gratis, clar nu se poate refuza, chiar de-ar fi sa merg doar ca sa ma plimb. Normal ca-n subconstient speram totusi sa pot alerga si eu acolo cat o fi, mai ales ca respectiva competitie se tinea pe 5 octombrie, adica peste 50 de zile de la decizia mea. La jumatatea lunii septembrie am avut ocazia sa fac o iesire ca voluntar la Ciucas X3, in care, dupa o intreaga zi de vazut alergatori, nu m-am putut abtine sa nu fac o coborare de cateva ore de pe Grohotis pana-n sosea. In cele cateva ore am inceput sa sper tot mai mult pt ca la genunchi abia am simtit un mic disconfort. Dupa faza cu voluntariatul, am mai stat aproximativ 8 zile fara sa alerg deloc. Dupa respectivele zile, am inceput sa alerg cate putin. In prima zi 2 km, urmatoarea zi 3km si tot asa. Cam dupa o saptamana m-am trezit ca alerg 10 km fara sa simt nici un fel de problema. Binenteles ca in zilele in care alergam putini km, faceam in paralel si acele exercitii specifice problemei, ba mai mult, dupa fiecare antrenament faceam minute intregi de stretching. Sunt sigur ca multi au ras de mine cand faceam tot felul de exercitii prin parc :). Dupa ziua in care am alergat 10 km am simtit ca organismul vrea o pauza, astfel ca 2 sau 3 zile (nu mai tin minte exact) m-am odihnit, dupa care am incercat sa alerg 15 km ca sa vad si eu cum reactioneaza organismul meu care pana atunci, doar cu aproximativ 3 luni in urma mai simtise in 2 antrenamente ce inseamna aceasta valoare. E da, vreau sa zic ca dupa 12 km simteam ca era tot mai greu, mai ales la fese, asa ca undeva pe la km-ul 13 m-am oprit, mai ales ca mai aveam exact 7 zile pana la cursa. Iar am stat 2 zile sa ma odihnesc, dupa care am avut 3 zile in care am alergat cate aproximativ 3 km, plus cele cateva exercitii. Inainte de cursa am considerat ca cel mai bine e sa fac un repaus tot de 2 zile. A venit ziua de sambata 4 oct. in care a trebuit sa lucrez pana la ora 22. De lucrat, am lucrat, dupa care am ajuns pe la ora 23 acasa. Am uitat sa specific ca timp de 3 zile inainte de cursa am avut grija sa ma hidratez cat mai bine. Asta la mine inseamna un consum de apa in plus fata de cat consum zilnic, si daca in fiecare zi beau cam 1,5L, in cele 3 zile am depasit 2L. Revenind la sambata, toata ziua am avut grija sa mananc foarte bine, dimineata lapte cu mai multe nebunii (ovaz, migdale, goji…), pe la 11 niste paste, la ora 15 mancare si ceva fructe, iar pe la ora 19 ceva branza cu rosii. Seara cand am ajuns acasa am mai servit un iaurt cu ceva biscuiti. Cam asa a fost pt mine ziua de dinaintea evenimentului. Dupa masa si o buna baie, m-am bagat si eu la somn, la un somn care cu greu a reusit sa ma cuprinda avand in vedere emotiile pe care le simteam. Pana la urma, undeva dupa miezul noptii am reusit sa adorm iar duminica m-am trezit la ora 06:30. In nici 30 de min eram iesit pe usa, spalat, imbracat si cu o banana la ghiozdan. Astfel la 7 fix ma aflam in statia lui 104 din Pantelimon si dupa calculele mele, in max 1 ora trebuia sa ajung la Unirii. In respectiva masina care a mers pe alt drum, din cateva statii am tot vazut cum urca si alte persoane care dupa punga colorata era clar incotro se indreptau. Ca si cand pana atunci nu as fi avut emotii :). Pana la urma am ajuns in intersectia Budapesta la ora 8 fara 15min, ceea ce a fost foarte bine. Din respectiva intersectie am luat-o usurel pe jos spre Piata Constitutiei. Undeva intre Unirii si Constitutiei, m-am oprit pe o banca de m-am schimbat(haine si adidasi pt munca in rucsac si cele de alergat pe mine) si in plus am mai bagat o banana la ghiozdan plus cateva guri de apa. Era ora 08:15 cand eu am ajuns in zona unde cautam sa-mi las punga cea colorata. Am rezolvat si aceasta problema dupa care m-am intalnit cu ceilalti colegi din cadrul Mega Image. A fost usor sa-i gasesc pt ca firma noastra avea o intreaga zona destinata concursului si in plus majoritatea aveam niste tricouri albe foarte frumoase :). Uite asa s-a facut ora 08:30 si am inceput si eu o usoara incalzire, incalzire pe care am incercat sa o fac in felul sau stilul meu. A fost acolo si o zona destinata acestui lucru cu antrenori speciali, dar eu consider ca fiecare persoana trebuie sa-si faca in functie de cum se cunoaste singur. Tin minte ca am tras un ochi la acel mare grup de concurenti care faceau incalzirea cu antrenorii, si multi dintre ei erau atat de obositi ca sudoarea curgea pe fruntile lor. In fine, pana la urma a venit ora 08:50 cand trebuia sa mergem la locurile noastre pt start. Eu m-am trezit undeva spre coada plutonului pt ca aveam nr-ul 9646. Pt cei care nu stiu, cu cat e nr-ul pe care-l primesti mai mic, cu atat esti mai aproape in pluton de zona de start. 10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 si START. Cand am ajuns sub pancarta cu START, ceasul arata deja 4 min si cateva secunde, ceea ce in gandul meu a fost o frustrare, asta si pt ca eu nu stiam cum ca acea cronometrare incepe chiar din acea zona de sub start, unde se afla un covoras care avea o legatura cu chip-ul electronic primit de la organizatori. Da, am uitat sa spun ce continea kit-ul primit de la organizatori. Pai continea acel chip electronic, un tricou, un numar de lipit pe tricou( astea sunt cele mai importante), diferite reviste, reclame…fara prea multa importanta. Acum inapoi la start :), pai am trecut de zona in care incepea cronometrarea si am alergat. La inceput a fost ceva mai greu pt ca era foarte aglomerat si practic imposibil sa ai un ritm al tau. Mai exact pana in Piata Cosbug si inapoi pana-n Constitutiei a trebuit mai mult sa am ritmul altor concurenti. Intre Constitutiei si Unirii a fost din ce in ce mai bine datorita rarefierii. Pe aceasta portiune am inceput sa si depasesc alti concurenti. In rest am avut un ritm constant in care la punctele de hitratare eu n-am servit nimic. Doar in 2 locuri m-am oprit pt a lua apa cu care m-am clatit in gura si am dat-o afara. Eu fata de alti oameni, nu folosesc un ceas sau alceva ca sa vad cat am facut si asa mai departe, in plus, pe cat posibil incerc sa nu ma interesez in timpul cursei. Cu toate astea, dupa ce am ajuns inapoi in Piata Constitutiei, mai exact pe la km-ul 15, m-am intalnit cu un amic pe care l-am cunoscut la diferite competitii montane, ca avea un ritm apropiat cu al meu. Asa ca am continuat sa alerg cu el cam 4 km. Pe aceasta portiune am aflat de la el care avea un GPS cred 🙂 ,ca timpul era surprinzator de bun. In gandul meu ma gandeam cat de incredibil este ca am ajuns la atatia km fara sa simt o oboseala foarte accentuata, doar asa putin pe la fese, pulpe, gambe si umeri, ba mai mult, pe la km 19 l-am lasat pe amic si am incercat sa maresc ritmul. Apai cand am ajuns la final, toata acea marire de viteza am simtit-o din plin, mai ales la fese si gamba stanga 🙂 , dar am ajuns intr-un timp de 1:44:43 ceea ce nu ma asteptam. Eu unul, in urma cu o luna speram sa-l fac macar in 3, 4 ore in functie de genunchi. In urma antrenamentelor am sperat sa nu depasesc 2 ore, ca pana la urma sa iasa acest 1 si 45 care a reusit sa ma bucure foarte mult. Nu, n-am dansat, urlat, sarit in sus ci doar m-am bucurat in sinea mea, acolo unde poti simti o bucurie frumoasa venita doar in urma emotilor pe care le are fiecare om. Cam asta a fost. Dupa ce am terminat, am facut cateva minute de stretching, m-am hidratat putin pt ca nu pot mult imediat dupa o cursa, mi-am ridicat punga colorata si am plecat spre servici unde trebuia sa incep munca la ora 12:30. Am ajuns cu bine la munca, aici am pus mana si am mancat ceva mai serios, iar m-am hidratat si gata. Acum au trecut deja 33 de ore de la finish si eu pt prima oara dupa atata timp pot spune ca simt febra.

Daca printre cei care urmeaza sa citeasca acest articol al meu sunt si persoane cu un venit ceva mai mic, tin sa-i anunt ca se poate face miscare cu bani putini. Nu este un motiv pt a te ascunde de facut miscare. Eu m-am lasat de fumat la inceputul anului iar banii pe care ii cheltuiam pe tigari acum se duc pe iesiri la munte, antrenamente, o dieta mai echilibrata…. Am alergat la acest concurs intr-o pereche de adidasi care au costat 59,9 lei in Dechatlon. Sau ca sa va faceti alta idee, eu castig pe luna 1100 ron, ceea ce pt multi oameni sunt bani putini, cu toate astea eu am reusit sa particip la 3 concursuri montane si acum acest semimaraton. Ce incerc sa spun si poate nu ma pricep prea bine, e ca tot ce ai nevoie se numeste CURAJ, restul vine de la sine. A, mai trebuie sa-ti si placa, e foarte adevarat, trebuie sa-ti placa mai mult decat celelalte placeri, tigari, bautura, droguri, cluburi in exces, tv si calculator in exces… Eu chiar sunt curios. Exista oameni care sa nu se simta bine alergand intr-o competitie? mai ales una montana, unde doar cand ma gandesc la peisajele care le vezi si nu pot sa cred asta. Stiu ca pt multi este greu mai ales inceputul. Unii chiar au inceput sa faca miscare dar au facut prea mult la inceput iar organismul lor a reactionat de asa natura ca in loc de placere s-au trezit cu neplacere. Stiu ca este greu si cand e vorba de bani, nici mie nu imi este usor cand e vorba sa ma inscriu la cate un concurs. Spre ex acum ma gandeam sa-mi cumpar o bicicleta tot in vederea competitiilor, dar pun in balanta si constat tot mai mult ca nu imi permit ambele. Tot in ceea ce priveste unele costuri, eu spre ex gasesc cazare la bani putini pt ca stau cu alti prieteni in camera, gasesc transport la bani putini pt ca platim carburantul tot impartit la mai multi si tot asa. Ideea e una si aceeasi. Trebuie doar sa-ti placa, asa cum si mie imi place. Ce poate sa-ti mai placa? Sa zicem ca nu esti genu de om care sa-ti placa timpii pe care reusesti sa-i scoti, nu asta te poate atrage. Poate nici peisajele, care cel putin la astea pe plat sunt aceleasi blocuri pe care le vezi in fiecare zi. Dar in mod sigur o sa-ti placa oamenii pe care ai sa-i cunosti in timp. In mod sigur o sa-ti placa relaxarea de care vei da dovada in momentele tensionate care survin in viata de zi cu zi. In mod sigur o sa-ti placa sanatatea corpului tau. In mod sigur o sa-ti placa cand ai sa-ti cresti copii in acelasi spirit. lista poate continua mult si bine. Eu sunt de parere ca orice om cu capul pe umeri, daca ar pune in balanta lucrurile care ii plac atunci cand nu face miscare cu cele care iar putea place in urma miscarii, sunt sigur ca acestea din urma ar fi castigatoare.  Aaaa, ca mi-am amintit ceva interesant, de fapt doua lucruri. In 104 cu care am circulat, o doamna in varsta, cand a auzit ca masina ocoleste din cauza unui concurs de alergare, tot ce a putut spune a fost sa dracuie 🙂 iar alta chestie care a reusit sa ma frapeze sunt putinii oameni care te incurajeaza pe traseu. Majoritatea sunt rude sau prieteni de-ai concurentilor :). E normal asa ceva?

Vai de mine cat am scris!!! nu sunt obisnuit 🙂

Multumesc tuturor care au facut posibila aceasta realizare, in mod special sefei mele de la magazin!

Abia astept urmatoarele competitii in care sa cunosc oameni noi si sa scot timpi mai buni!

Voluntar la Ciucas X3.

E da, na c-am fost si voluntar. Acest lucru s-a intamplat acum 2 saptamani in cadrul competitiei de alergari montane Ciucas X3.

Am ales sa particip pt ca nu puteam sa alerg, dar totusi imi doream sa fiu acolo in atmosfera concursului. Deci m-am inscris si am participat :), iar experienta a fost foarte interesanta. Nu-mi sta in obicei pt a scrie tot ce s-a intamplat pe parcursul celor 3 zile. In linii mari, in prima zi a trebuit sa ajut la montarea diferitelor lucruri, reclame, schela de la start/finish…, carat lemne pt focul de tabara, a doua zi a trebuit cu inca o colega si 2 tipi de la radioamator, sa stau pe vf-ul Grohotis servind concurentii cu apa, buna dispozitie, informatii utile. Mda, a fost cam frig acolo dar una peste alta a fost super, mai ales c-am tot facut poze concurentilor incercad sa-i surprind in timpul actiunii. In ultima zi, demontarea celor montate in prima zi. Tot in ultima zi am profitat de situatie pt a face cateva poze la premiere si la cursele copiilor.

Cel mai mult mi-a placut plimbarea cu o masina offroad pana pe varf, pusa la dispozitie de organizatori pt ca noi nu puteam cara atata apa. Experienta a fost incredibila!!!

Cel mai mult mi-a displacut senzatia pe care o aveam pt ca nu puteam si eu alerga, recunosc ca-n unele momente am fost chiar invidios pe unii concurenti :), asta pana m-am obisnuit.

In alta ordine de idei, si sper sa nu supar pe nimeni, din pozitia in care m-am aflat, cu mana pe inima pot spune ca a fost cel mai bine organizat concurs montan din cele vazute de mine. Organizatorii au muncit foarte mult. Asa ca o idee, au trebuit sa marcheze traseul pe unele portiuni chiar si de 3 ori.

In final am placerea de a prezenta cateva poze facute pe parcursul celor 3 zile , cu care sper sa le deschid pofta si altor persoane pt diferite activitati in aer liber.

2X2 Race o noua experienta.

Bunnn. Titlul a fost usor :).
Pt cei care inca nu stiu, 2X2 Race este o competitie de alergare montana care se desfasoara in muntii Fagaras. Are patru probe: X1 care inseamna de la Balea lac pana pe Moldoveanu si retur, X2 de la acelasi lac si pana pe Negoiu cu retur, 2X2 in care pleci tot de la lac dar trebuie sa ajungi pe ambele vf-uri si sa revi iar la lac si elite care are exact acelasi traseu cu 2X2 dar participi singurel. Spun asta pt ca la X1, X2 si 2X2 se alearga in echipe de doi. 2X2 Race, pe langa aceste 4 probe interesante mai are si alte diferente comparativ cu alte concursuri, si anume: se desfasoara la peste 2000m, iti este asigurat un singur punct de alimentare cu mancare, apa, fructe, energizante…, dar ceea ce este cel mai tare, e faptul ca la fiecare 11,5km ai o diferenta de nivel de 1000m. Pt informatii mai detaliate se poate consulta site-ul 2x2race.com.

Cum am ajuns eu la acest concurs? foarte simplu. Aceeasi prietena care acum cateva luni in urma a avut grija sa discute de fata cu mine despre Bucegi7500 si sa ma corupa :), de aceasta data, acum mai bine de o luna a avut grija sa aduca in discutie ca ea e inscrisa pe echipe la 2x2race si ca daca vreau se poate participa si de unul singur. Atat mi-a trebuit. Am inceput sa ma documentez, caut, interesez despre traseu, anii precedenti si alte cele dandu-mi seama ca sunt foarte incantat de concurs. Printre cele gasite pe site-ul concursului, la inscriere era specificata si o regula care a avut grija sa ma sperie, si anume. Cei de la elite vor fi acceptati dupa o prealabila documentare a organizatorilor in privinta experientei de la concursuri a celui care se inscrie. Eu acolo am scris foarte simplu. Am participat doar la Retezat trail si peste o saptamana urmeaza Bucegi7500. In cateva zile primesc un telefon de la unul dintre organizatori in care ma anunta ca sunt acceptat. Yuhuu, nu spun ca in cele cateva zile am stat asa putin pe ghimpi :). Tot in respectiva discutie sunt anuntat, cum de altfel scria si pe site, sa achit 50 ron in contul… si daca vreau si tricou alti 50 ron. Azi am vorbit, maine am achitat 50 ron ca tricoul nu ma prea interesa 🙂 (greseala mea avand in vedere ca a fost un tricou superb). Cam asta a fost cu inscrierea. Dupa o saptamana a urmat participarea la Bucegi7500, unde a fost micsorat traseul si unde am simtit primele dureri la genunchi. Au urmat doua saptamani in care n-am fortat genunchiul respectiv. Dupa care, la inceput de august, crezand ca a trecut, am fost la o plimbare in Leaota in care a doua zi am resimtit dureri la acelasi genunchi. Tot atunci a fost primul moment in care mi-am dat seama ca la 2x2race am toate sansele sa nu pot termina cursa si asta dupa ce m-am interesat mai serios despre durerea mea. Astfel am aflat ca am o problema la tendonul iliotibilial. O problema cu care s-au confrutat multi alergatori si biciclisti. Tot atunci am aflat ca cel mai bun remediu este pauza si unele exercitii specifice. In fine, au urmat aceste ultime doua saptamani in care pana si la metrou m-am folosit de lift, eu care la bloc urc mereu pana la etajul 9 :). Astfel a venit ziua de 16 august in care am plecat cu respectiva prietena si coechipierul ei spre hotel Balea care se afla aproape de Conacul Ursului. Ne-am cazat aici pt ca a fost singura locatie mai apropiata unde am mai gasit locuri de rezervat cu 3 saptamani in urma. Uite asa am ajuns noi vineri pe la ora 19 la hotel. Ne-am trezit intr-o camera cu 3 locuri fara tv dar curata si spatioasa. Dupa ce ne-am desfacut bagajele am coborat la o ciorba pt ca alceva nu prea aveau :), iar dupa ciorba am dat fuga spre locatia evenimentului de la Balea Lac. Aici ne-am ridicat kit-urile, am mai facut poze si am stat la sedinta tehnica in care am aflat ca din cauza conditiilor meteorologice, traseul urmeaza sa sufere modificari la fel ca la Bucegi7500. Astfel 2×2 si elite urmau sa faca traseul de la Balea lac pana pe Negoiu si retur, iar cei de la x1 si x2 pana la lacul Caltun si retur. In caz de alte schimbari urma sa fim anuntati dimineata dar sansele erau foarte mari ca sa ramanem cu acele modificari. Dupa cele zise si aflate ne-am intors la hotel unde am mancat o tochitura care era singurul fel de mancare in afara a doua feluri de ciorba, dar am avut noroc de o companie placuta in sala de mese unde un domn de la o masa vecina a tot cantat la chitara :). Sambata dupa un somn bunicel, ne-am trezit toti 3 foarte devreme, am mancat cate o banana, baton, arahide… si ne-am urcat in masina cu directia Balea lac. Ajunsi aici am constatat ca vremea era perfecta pt o alergare. Nici frig, nici cald, nici soare dar nici ploaie. Tot atunci am aflat ca ce s-a stabilit de cu seara a ramas in picioare pt ca vremea urma sa se strice pe la pranz. Sper sa nu supar pe nimeni pt ca eu am fost foarte probabil singurul care s-a bucurat de micsorarea traseului si asta pt ca imi era frica, chiar daca in urma celor doua saptamani de pauza nu mai simteam nici un fel de disconfort la genunchi. Era deja ora 07:00 si mai aveam 30 min pana plecam in cursa. Ne-am mai incalzit, am mai schimbat impresii cu alti participanti pe care i-am tot vazut si la celelalte doua concursuri, si uite asa s-a facut ora de start. Noi cei de la elite si 2×2 urma sa plecam primii iar cei de la x1 si x2 la 10 min dupa noi. 10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 START. Incepand de aici e cam greu sa-mi mai amintesc detaliile. Stiu ca a urmat o portiune de aproximativ 200m de plat in care am constatat ca am peste 50 de persoane in fata, dupa care a urmat prima urcare serioasa cam de 400m pana pe Iezerul Caprei, urcare care pana in Saua Caprei o poti face pe mai multe carari fara sa te impiedici de ceilalti participanti. Pe aceasta urcare am avut, zic eu, un ritm bun pt ca am depasit cateva persoane. Asta tin minte 🙂 daca am fost si depasit nu prea tin :). A urmat coborarea, o portiune de plat, iar urcare pe Laitel parca, coborare la lacul Caltun si tot asa. Dupa cum am spus, nu mai tin minte chiar toate detaliile, ce am urcat, coborat. Una peste alta am incercat sa-mi pastrez un ritm propriu ceea ce este foarte greu pt ca sunt multe portiuni in care nu poti depasi linistit. Chiar daca ceilalti participanti mi-au facut loc, in cele mai multe cazuri am fost nevoit sa-mi incetinesc ritmul mai ales pe coborari. Cei care au trecut prin senzatia de coborare cu frana pusa stiu la ce ma refer 🙂 e naspa 🙂 si te oboseste si mai mult. Undeva intre Iezerul Caprei si lacul Caltun, pe la jumatate cred, am gasit si punctul de alimentare, dar la dus nu m-am servit cu nimic pt ca n-am simtit nevoia. Tot pe aceasta portiune m-am trezit cu doi frati de la mixt care pastrau un ritm apropiat de al meu. Probabil respectivii erau de mult in preajma mea dar eu abia acolo am constientizat ca de, eram prea concentrat pe ritmul meu :). Astfel mi-am continuat cursa alaturi de ei, cand in fata lor, cand in spatele lor(mai mult in spate), pana pe Negoiu si inapoi pana la coborarea de pe Laitel. De ce doar pana aici? pai la coborarea din saua Doamnei am inceput sa simt ceva la genunchi. A urmat coborarea spre Caltun cand deja simteam mai serios dar inca mai puteam strange din dinti. A urmat urcarea pe Laitel cand durerea ma mai lasat dar cand am inceput sa cobor de pe Laitel, dupa nici 50m mi-am dat seama ca acolo pt mine cursa cu cei doi frati s-a terminat. Cei doi s-au dus glont, eu am inceput sa schiopatez ca-mi venea sa mor de ciuda. Uite asa, din acel punct cursa pt mine a devenit o durere continua. Un lucru tot il stiam, trebuia sa ajung la finish. Pas cu pas, cand schiopatand, cand strangand din dinti am tot continuat si am ajuns la punctul de alimentare unde mi-am bagat genunchiul in apa rece care curgea pe acolo. Am stat 5 min bagat in apa, m-am mai oprit la baieti alte 10 min sa mananc niste fructe si baut ceva apa dupa care mi-am continuat calvarul. Am tot mers usor, usor, fiind depasit continuu de o gramada de participanti. Majoritatea m-au intrebat daca pot sa ma ajute cu ceva, dar eu nu si nu :), de ciuda, de suparare, ca sa nu-i incetinesc, nici eu nu stiu dc, dar n-am vrut neam :). Pana la urma am acceptat de la un domn o genunchiera care atunci cand mi-a strans-o pe genunchi m-a facut sa scrasnesc din dinti :). A ramas sa ne vedem la finish ca sa-i inapoiez obiectul, dar nici in clipa de fata n-am reusit sa mai dau de dansu. Pe aceasta portiune am mai avut noroc cu un voluntar fotograf care m-a insotit aproximativ 30 min tinandu-ma de vorba, astfel ajutandu-ma sa-mi mai iau gandul de la durere. Am tot continuat, cand urcand, cand coborand. Pana la urma am ajuns pe Iezerul Caprei de unde a inceput si ultima coborare. Coborare care a fost groaznica rau. Noroc ca pe la jumatate am fost prins din urma de un baiat care m-a luat cu masina din Bucuresti cand am mers in Retezat la primul meu concurs si care acum m-a servit cu un bat reusind astfel sa ma mai ajute cat de cat. Gata, am reusit sa ajung la final fiind foarte fericit in sufletul meu ca s-a terminat. Aici m-am asezat frumos pe banca, mai tarziu in iarba, odihnindu-ma si mancand pepene, paste si alte fructe oferite de organizatori. Dupa mai bine de 6 ore, cand a inceput sa ploua, au ajuns si prietenii mei cu care am ajuns la acest concurs. Cam asta a fost experienta 2X2 Race.
Sunt deja la a treia experienta de alergare montana. Am reusit sa invat iar cate ceva, poate cel mai important ca pt un astfel de traseu trebuie sa pleci glont de la inceput si nu sa-ti dozezi efortul. Nu de alta, dar mai tarziu nu mai ai loc de depasiri.
Duminica dupa 30 de ore de la finish am aflat si timpii. Am iesit pe 56 din 71 cu 05:32 iar pe Negoiu am ajuns in 01:56, adica la dus am facut 2 ore si la intors 3 jumate :).

Pe aceasta cale tin sa-i felicit pe organizatori. E genul de cursa care e imposibil sa nu-ti ramana pe suflet.
Tot pe aceasta cale tin sa le multumesc foarte mult voluntarilor care au fost acolo pt noi, participantilor care in mare parte sunt oameni cu caracter si in mod special celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul pe traseu cat si prietenilor mei care m-au ajutat sa ajung la acest concurs.

Prin Muntii Leaota.

E da, a venit si vremea acestui masiv muntos. Pai, treaba sta cam asa. Din pacate pt el (sau poate ca nu 🙂 ), acest masiv sta in umbra muntilor care au grija sa-l incoanjoare, Bucegi si Piatra Craiului, astfel fiind ceva mai salbatic. Acest lucru se intampla din diverse motive. Ca e mai putin frumos si spectaculos, ca e mai greu accesibil, ca e prost marcat, ca sunt prea putine cabane si refugii…, motivele sunt multe. Problema la mine sta cam asa, tocmai asta a reusit sa ma atraga la acest masiv, salbaticia lui.

Povestea acestei ture a inceput de anul trecut cand intr-o tura, discutand cu o anumita persoana, am aflat despre cheile Ghimbavului, cheile Dambovitei si alte minunatii care se afla in acest masiv. Normal ca-n acea zi mi-am promis sa-i fac o vizita :). Intre timp, persoana respetiva mi-a devenit prieten si astfel ne-am trezit in acest ultim weekend ca e momentul sa ne plimbam oasele prin Leaota. El s-a ocupat cu planificarea si planul suna cam asa. Plecare vineri din Bucuresti cu trenul de 16:45 pana-n Sinaia unde ajungeam la ora 18:30. Mai departe, sa urcam repede la cota 2000 de unde sa coboram la Bolboci. Sambata dimineata sa plecam de la Bolboci pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei. De la aceasta cabana urma partea nemarcata a traseului si anume. Trebuia sa continuam pe un drum forestier pana in dreptul culmii Jugureanu. Mai departe aceasta culme urma urcata pana-n platou de unde trebuia sa coboram pe Cumparata Crucii pana la cantonul Andolia. Aici la canton urma sa ne hotaram cum continuam. Planul a fost urmat intocmai. Ne-am intalnit in gara, eu, el si inca o cunostinta dea lui. Acea ora si ceva a trecut imediat in urma impresiilor schimbate cu o fata din Brasov care locuia in Franta si venise sa-si petreaca concediul la parinti. Uite asa am ajuns cu bine in Sinaia si am inceput sa ne facem traseul. Am urcat pe banda rosie(BR), am trecut pe la cota 1400 unde am facut si o mica oprire, dupa care continuand tot mai sus. Cunostinta prietenului meu, datorita faptului c-a venit cu un rucsac pt bicicleta(adica foarte usor), mai tot timpul o lua inainte. In acest mod, aproape de platou cand se iese de pe drumul forestier, el a reusit sa piarda marcajul. Noi nestiind asta, ne-am continuat drumul coborand usor pana aproape de zona unde se lucreaza masiv de ceva timp(nu stiu ce). Aici am zis sa-l sunam ca deja era intuneric si omul nostru nu mai dadea nici un semn de viata. A fost sunat si astfel am aflat ca el dupa ce a realizat ca a gresit traseul, s-a intors la cota 1400 🙂 si mai departe inapoi in Sinaia ca nu mai avea nici un chef sa urce. Astfel din trei am ramas doi care ne-am continuat drumul. Continuat pe intuneric bezna 🙂 , ceea ce ma face sa spun ca a fost o experienta foarte interesanta. Mai ales in platou unde stalpii cu marcajul reuseam uneori sa-i gasim ceva mai greu. Ba mai mult, tot in platou, la un moment dat ne-am trezit incercuiti de aproximativ 8 caini amenintatori, carora la lumina frontalelor le sticleau ochii, dar surprinzator nu au fost atat de periculosi pe cat pareau. Unii dintre ei s-au rezumat la cateva maraituri si latraturi usoare. No bun, si uite asa ne-am continuat coborarea pe intuneric pana la drumul asfaltat, care eu personal o consider cea mai urata parte a plimbarii pe timp de noapte(urasc asfaltul la munte 🙂 ) si am ajuns la Bolboci pe la ora 23 unde am mancat ceva pe hol ca sa nu-i trezim pe ceilalti, dupa care ne-am bagat la somn. Sambata ne-am trezit la 06:00 si am pornit spre obiectivul principal. Am mers pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei, ceea ce a insemnat o urcare pe drum forestier si 10 min de carare pana-n culmea muntelui Zanoaga, de unde a urmat o coborare prin padure si spre final prin vegetatie bogata pana la cabana. Cand am ajuns in culme am avut si ceva probleme de orientare pt ca marcajul e cam slabut. Mai exact, pt cine intereseaza, cand se iese din padure pe urcare se face stanga sau spre nord timp de 5 min dupa care se coboara iar in padurea care se afla de partea cealalta a coamei in directia NV. Noi am continuat putin pe coama si ne-am trezit incercuiti de cativa caini foarte amenintatori ai unui cioban care a venit in fuga mare sa ne scape de ei, si care ne-a si aratat pe unde continua traseul. La coborarea prin padure, la fel marcajul pe alocuri este cam slab, dar cu putina atentie si experienta in astfel de situatii te poti descurca. Dupa 2 ore si 30 de min am ajuns la cabana Bratei, cabana care nu stiu daca e deschisa turistilor. Noi am cerut doar informatii in privinta traseului si am primit din partea unei doamne pt ca era singura persoana acolo. Printre altele ne-am intins pe iarba din fata cabanei si ne-am luat binemeritatul mic dejun. Dupa 30 min de pauza ne-am continuat traseul. Am purces pe drumul asfaltat care margineste raul Bratei si pe care trebuia sa mergem pana la un V unde raul Bratei tine in dreapta si spre stanga avem Valea Neagra, iar drumul se desparte si el tot intr-un V. Noi am avut ceva noroc, dupa nici 500 m ne-am trezit cu un camionagiu care urma sa fie incarcat cu lemne ca trece pe drum si binenteles ca ne ia cu el. A mers exact pana acolo unde ne doream si noi, in acel V :). Aici am coborat si am inceput sa cautam o zona pe unde sa urcam culmea Jugureanu care trebuia sa ne scoata in creasta muntilor Leaota. Ne-am tot uitat dupa o carare, ceva, dar nimic, asa ca pana la urma ne-am hotarat la o zona care parea ceva mai prielnica. Am trecut raul Bratei care avea un debit destul de serios si era si rece ca naiba, dupa care am inceput urcusul printr-o vegetatie foarte deasa si fara sa exagerez, pe alocuri de peste un metru jumatate care a reusit sa-mi aduca usturime si mancarime pe ambele brate. Si acum ma mai intreb daca sunt alergic la ceva sau de vina sunt doar urzicile care se ascundeau prin desis :). Tot in acea zona ne-am delectat cu multe afine gustoase. E, si dupa mai bine de o ora in care am inotat prin desis si salbaticit prin padure am reusit sa ajungem in creasta Leaotei unde un cioban foarte de treaba ne-a indrumat pe calea pt a cobora pe Cumparata Crucii. La fel, daca ai ceva experienta montana e destul de greu sa nu gasesti coborarea mai ales ca din creasta se vede si stana Cumparata pe langa care trebuie trecut. Noi dupa alte 5 min de discutii si cu ciobanul de la aceasta stana am continuat coborarea pe o carare facuta de ei si animalele lor pana am ajuns la confluenta dintre raurile Cumparata Mica si Cumparata Mare. Am uitat sa specific, cainii de la stana asta sunt foarte de treaba, chiar aveau chef de joaca. Si tot la capitolul uitare, din creasta Leaotei am avut una dintre cele mai frumoase privelisti asupra Bucegiului Vestic cu ale lui Strungi, Coltii Tapului, Batrana… .Asaaa, dupa ce-am ajuns la confluenta dintre cele doua Cumparate ne-am continuat traseul pe malul apei pana la un alt drum forestier. La coborare, aceasta portiune a fost si cea mai anevoioasa pt c-a trebuit sa schimbam malul de cateva ori si pe alocuri vegetatia a fost putin cam mare. Mai departe am continuat pe drumul forestier si am ajuns la cantonul Andoliei pe la ora 16:30. Aceasta zona mai poarta denumirea de Intre Ape pt ca aici se formeaza raul Ghimbav din alte trei, si anume Andolia, Cumparata si Valea Popii. Tot aici exista si o cabana dar nu mai tin minte denumirea, oricum poarta era incuiata chiar daca iesea fum pe horn. Aici am mai facut si noi o pauza serioasa pe malul apei dupa care ne-am continuat drumul cu o Dacie papuc pana-n Dragoslavele. Nici acesta si nici cel cu camionul nu a vrut sa ne ia nici un ban.

In concluzie, tura a fost super si ma bucur nespus ca am reusit sa descopar putin din acest masiv salbatic. Abia astept sa-l mai calc si cu alte ocazii pt ca unele obiective (Cheile Ghimbavului si Dambovitei) din diverse motive (ora, vremea care anunta ploaie, mancarimea si usturimea mea, o durere persistenta a unui tendon de la genunchi) n-am reusit sa le facem.

Asa cum v-am obisnuit, am placerea de a prezenta si cateva poze.

Raul Bratei pe unde l-am traversat.

Raul Bratei pe unde l-am traversat.

Spre cota 1400

Sinaia vazut de la 1400

La cota 1400 cand nu e nimeni

Sinaia vazut de la 1700

In platou

In platou pe intuneric

Cabana Bratei

Raul Bratei

Raul Bratei

Camionul norocos

Valea Bratei vazuta din desisul de pe Jugareanu

Lasam Brateiul in urma inotand prin buruieni.

Padurea de pe Jugureanu

Vestul Bucegiului

Raul Cumparata

Pe creasta Leaotei de unde se pot observa atat Iezer, Fagaras si Piatra Craiului cat si Bucegiul in spate.

Cantonul Andoliei

Muntele Prislopului

Piatra Dragoslavelor(Vartoapele)

In dacie 🙂

Weekend-ul Fagarasului

Cu doua articole in urma am scris ce-am facut in ziua de sambata. Intre timp n-am avut timp sa ma mai ocup si abia azi mi-am gasit timp sa scriu si despre ziua de duminica.

Sambata seara ne-am intalnit la Balea lac cu totii, dupa care ne-am retras la salvamont pt binemeritata odihna. Duminica ne-am trezit la 06:00 si am plecat spre Sambata de Sus. Am mers cu masina pana aproape de finalul drumului forestier, de fapt am mers pana la capatul drumului dar ne-am trezit cu un panou de parcare interzisa lasat de lucratorii care nu mai tin minte ce lucrau acolo si ne-am intors 100m inapoi. Dupa ce-am lasat masina, asta insemnand cam ora 08:00, am purces si noi ca oamenii la drum. In aproximativ 30 de min de mers prin padure am ajuns la cabana Sambata. De la aceasta cabana noi ne-am continuat drumul pe triunghi rosu(TR). La 5 min de cabana, dupa o lina urcare am ajuns la salvamont si mai departe la stana Sambata. De la stana traseul a continuat peste raul Sambata si o urcare pe care cei mai multi o numesc (urcarea prostului 🙂 ). Dupa aceasta urcare am ajuns intr-o caldare (nu stiu sigur denumirea) de unde aveam o fantastica panorama a Ferestrei Mari a Sambetei cu vf-urile Coltul Balaceni pe stanga si Slanina in dreapta. Mai departe a urmat o alta urcare de aproximativ 30, 40 min mai pieptisa asa printr-o zona de grohotis, dar pe o carare care serpuia si ne-am trezit in Fereastra Mare a Sambetei unde ne-am intersectat cu banda rosie(BR). Din acest punct, noi am facut stanga pe BR inconjurand toata valea glaciara a Bandei, pana la Fundul Bandei unde a trebuit sa ne despartim de traseul marcat care continua undeva in stanga spre Curmatura Zarnei. De la aceasta despartire, in nici 15 min am ajuns pe vf-ul Dara care pana in ziua precedenta avea o momaie, dar acum, datorita unor oameni binevoitori avea o placuta. Am facut si noi cateva poze, am mai pus cativa bolovani care sa sustina stalpul si in 5 min am ajuns pe Hartopu Darei. De pe acest vf. am avut privelisti pe care le pun in top 10 printre cele mai frumoase pe care le-am vazut eu. In acele clipe am simtit cat de ghinionist sunt ca nu pot zbura. Am uitat sa precizez ca pe acesta portiune, de la Fereastra Mare si pana aici, am trecut peste vf-ul Iezer de unde ai o panorama foarte frumoasa asupra lacului Urlea. De intors, ne-am intors pe acelasi traseu pana aproape de Fereastra Mare unde colegii mei au preferat, datorita cetii, sa continue pe acelasi traseu, iar eu o coborare pe punct rosu(PR) care pleaca de langa vf-ul Cheia Bandei. A fost o coborare foarte interesanta pt ca a trebuit sa o fac pe ceata, din aceasta cauza nu pot spune prea multe. E cam la fel de abrupta ca si urcarea prin Fereastra Mare, e bine marcata si peisajele sunt sigur ca sunt frumoase, in plus de asta, la finalul traseului ajungi sa te intersectezi in caldarea a carei nume nu o stiu, cu TR pe care am urcat in Fereastra Mare. De aici am continuat frumusel pana la cabana, unde mi-am asteptat colegii servind o ciorbita de fasole foarte buna la pretul de 6 RON. Alte preturi nu mai tin minte pt ca eram flamand 🙂 dar cazarea era 25 RON.

Acum si cateva poze care sa va faca pofta de ceva iesiri.

Raul Sambata

Cabana Sambata cu Fereastra Mare a Sambetei si vf-urile Coltul Balaceni, Slanina si Galasescu Mic.

Coltul Balaceni

Acel trapez sunt Moldoveanu si Vistea. In plan mai apropiat Hartopul Ursului, Galbenele si Galasescu Mare

Lacul Urlea

Circul Glaciar Hartopul Leaotei cu lacurile Geamanul de Sus si de Jos, Mioarelor si Taberei

Defilare pe podium 🙂

La benzinarie in drum spre Sambata

Bucegi 7500

Dupa cum am spus intr-un articol anterior, Bucegi 7500 inseamna un concurs de alergare montana cu doua categorii: hobby cu 45 de km si 3200m diferenta de nivel si elite cu 95km si 7500 diferenta de nivel. In acelasi articol am spus ca acum 3 luni m-am hotarat cu un prieten sa participam la elite, intre timp, dupa 2 antrenamente in care prietenul meu a aflat pe propria piele cam ce inseamna anduranta pe munte, ne-am hotarat sa trecem de la elite la hobby. Zis si facut, si uite asa abia asteptam sa vina ziua in care sa particip pt prima data la acest incredibil concurs. Ziua a venit in acest ultim weekend cand vineri dupa ce am iesit de la munca, impreuna cu partenerul meu, o fata care urma sa ne sustina si o alta echipa care urma sa participe la mixt, ne-am deplasat la Padina unde aveam rezervate de ceva timp 5 locuri.
Noi cei de la hobby aveam sedinta tehnica vineri seara la ora 20:00, si startul sambata dimineata la 06:00. Cei de la elite au avut startul vineri dimineata la 06:00. De ajuns, am ajuns cu bine si seara la sedinta tehnica premergatoare cursei, am avut surpriza sa aflam ca celor de la elite le-a fost intrerupta cursa din cauza conditiilor atmosferice(vant, ploaie, burnita, ceata…), iar noua celor de la hobby, erau sanse foarte mari ca sa ne fie anulata. Pt a fi siguri de decizie am fost chemati la o alta sedinta tehnica sambata dimineata la ora 05:30. Peste noapte, in urma vestilor aflate de la organizatori, partenerul meu si cealalta echipa cu care am venit de la Bucuresti, s-au hotarat sa nu mai participe. Eu la randul meu am mers pe aceeasi unda crezand ca nu se mai tine nimic asa ca nu m-am prezentat la ora 05:30, in schimb am dormit pana pe la 07:00. Cand m-am trezit, am iesit putin pe afara si m-am trezit cu o alta persoana care era cazata acolo ca se incalzea. Din vorba in vorba am aflat ca el a fost la sedinta tehnica de la ora 05:30 unde au fost anuntati ca e posibil sa se tina totusi o cursa pe un traseu mai mic dar pt a afla mai multe trebuia sa mai mergem la ora 08:30 la o alta sedinta tehnica. Pai daca tot m-am trezit, mi-am zis sa merg si eu sa vad despre ce e vorba. Am mers si am aflat ca dupa o noapte in care organizatorii au tot adunat participantii de la elite de pe traseu, au muncit si la configurarea altui traseu pt noi. Asa ca traseul a fost micsorat la aproximativ 22km cu o diferenta de nivel de 1700(tot aproximativ 🙂 ). Mai exact, de la Pestera urma sa urcam pana la Piatra Arsa, de unde coboram pe Jepii Mari in Busteni, de aici iar urcus pe Jepii Mici pana la Babele, de unde coboram la Pestera si gata. A, pai e perfect mi-am zis eu. Macar n-am venit chiar degeaba. Era ora 09:00 si startul era la 10:00, asa ca m-am intors repede la Padina ca sa-i anunt si pe ceilalti si poate sa-i conving sa vina si ei. Degeaba m-am intors, nici partenerul, nici echipa de mixt, din diferite motive nu mai aveau nici un chef de miscare. Acestea fiind, m-am intors singur la start si am sperat sa fiu lasat sa alerg singur. De lasat, am fost lasat asa ca am pornit la start cu toate celelalte echipe dar fara sanse sa fiu luat in considerare in clasament. Ce sa mai, uite asa de la planul din urma cu 3 luni de a participa la elite, am ajuns acum sa alerg intr-o cursa de 22 km si fara sa fiu luat in considerare :). Poate altii ar fi fost foarte suparati, eu am fost doar putin necajit si asta mai ales pt ca trebuia sa particip singur. Pana la urma am alergat eu acolo printre ceilalti si am reusit sa scot un timp de 04:07, dar ceea ce este mai important e ca mi-am facut cativa prieteni cu care urmeaza sa ma mai intalnesc si pe la alte competitii. Oricum, la final, dupa oboseala, julituri…, mai conta doar medalia, felia de pepene si ciorba primita la finish :).
Acum abia astept sa treaca un an ca sa particip din nou si sper ca eu si partenerul meu sa fim sanatosi, iar vremea sa nu mai dejugheze planurile organizatorilor.

Era sa uit. Le multumesc foarte mult organizatorilor, voluntarilor, fotografilor si tuturor celor care au muncit in frig si ploaie pt noi. Tot respectul!

Weekend-ul Fagarasului

Acest weekend a luat nastere in felul urmator. Pe facebook tot schimband impresii despre munte, drumetii…, cu alte persoane, m-am imprietenit si cu alti iubitori de natura. Printre care si Mihai care weekend de weekend evadeaza din Bucuresti. Asa ca weekend-ul asta a luat nastere exact asa. Mihai ce faci in weekend ? el de colo, pai ma gandeam sa dau o fuga prin Fagaras ca sa bifez ultimele 5 vf-uri de peste 2500m. Si din una in alta, m-am propus sa-l insotesc si eu. Normal ca sunt de nerefuzat :). Uite asa, eu, Mihai si Daniel ne-am intalnit vineri la ora 19 in Bucuresti si cu viteza am ajuns la ora 23 la refugiul salvamont Arges care se afla pe Transfagarasan, aproape de Balea. Cu viteza, datorita lui Mihai care e un foarte bun sofer, mai ales pe serpentine 🙂 unde bietul Daniel avea tendinta de a se simti cam rau.

Dupa ce in seara precedenta ne-am cazat la salvamont cu 25 lei pe noapte, sambata ne-am trezit la 07:00 pt a pleca pe traseu. De trezit ne-am trezit, de mancat, am mancat cate ceva, dupa care urcaram in masina si ne-am oprit la Piscu Negru. Din aceasta zona am plecat noi pe punct rosu(PR) pana pe vf-ul Lespezi(2517m) unde am ajuns dupa aproximativ trei ore si jumatate. Traseul pana pe vf. e unul destul de usor, poate fi facut de aproape orice persoana care are ceva conditie fizica pentru ca diferenta de nivel este destul de semnificativa (1300m).De pe Lespezi am tinut culmea pana pe vf-ul Cornul Caltunului(2510m) unde se poate ajunge in 10, 15 minute dar traseul este nemarcat si dificil, cu multe portiuni expuse, poate fi facut de persoanele cu experienta pe vaile care pleaca de la gradul de dificultate 1A in sus. Eh, si de pe acest varf a inceput partea aventurii pe care a trebuit sa o traiesc singur pentru ca ceilalti doi au ales varianta de a se intoarce la masina, cu care au ajuns la Balea si au urcat pe vf-ul Vanatarea lui Buteanu(2507m). Eu in schimb am inceput o coborare pe nemarcat pana am ajuns in caldarea Berbecilor unde am dat peste un traseu marcat pe care am urcat pana pe vf-ul Negoiu. Aici m-am odihnit 10 minute dupa care am bagat viteza prin strunga Doamnele pana la lacul Caltun. De la lacul Caltun am continuat traseul pana la Balea lac. Acest traseu poate fi facut de toate persoanele cu experienta pe munte, este marcat in totalitate si are cateva portiuni de coborare/urcare care necesita atentie foarte mare. In plus ai nevoie de o foarte buna conditie fizica datorita lungimii si diferentei de nivel. Eu am ajuns la ora 17 la Balea unde am tras concluzia ca toti comerciantii din zona respectiva au niste preturi nesimtite, si m-am intalnit cu ceilalti doi care au coborat de pe Vanatarea lui Buteanu(2507m). Cam atat am de spus, restu se vede in poze :).

Urmeaza si ziua de duminica.

 

 

Al-2-lea antrenament din Bucegi.

Participanti-Eu si Nicu care e coechipierul cu care urmeaza sa particip la Bucegi7500.

Unde? – In Bucegi

Traseu -Sambata, Busteni-Diham-La Prepeleac-Vf. Bucsoiu-VF.Omu-Refugiul Batrana-poiana Gutanu-saua Strunga-Padina

             Duminica-Padina-Vf. Omu pe Obarsia Ialomitei-Vf. Scara-poiana Clincei-podul Oprisului-urcare iar la Vf. Omu pe valea Gaura si coborare in Busteni pe valea Cerbului.

Timpi-Sambata 8h si 30min. Duminica 12h.

A fost o tura de antrenament asa ca n-am prea multe de spus. Ceea ce poate interesa pe diversi oameni, e stana peste care dai cand cobori de la saua Strunga spre Padina de unde noi ne-am cumparat o branza cum nu gasesti in tot Bucurestiul. Ba mai mult, domnu cioban care are o varsta, zic eu, de peste 70 de ani, e un om de o simplitate rar intalnita. 

In ceea ce priveste efortul depus de noi in cele doua zile, a fost destul de considerabil. Mai exact, duminica, colegul meu a preferat sa mearga in Bran fara sa mai urce pe valea Gaura pe care eu n-am rezistat tentatiei de a o urca :). Trebuie sa recunosc ca la ultima urcare de la stana Gaura si pana-n saua Hornurilor, m-am oprit de 3, 4 ori 🙂 ceea ce inseamna ca eram foarte obosit si eu. In plus de asta, din cauza cozorocului am avut grija sa dau cu un ochi intr-o creanga de brad, iar ochiul, dupa aceasta neatentie, a avut grija sa lacrimeze si sa ma doara tot restul zilei, de-am mers in tren cu servetel pe ochi. Iar ca totul sa fie bine, m-am mai si trezit cu o durere la genunchi care mi-a pus probleme la coborarea pe Cerbului. 

In ceea ce priveste traseul. Urcarea pe Bucsoiu e superba si destul de grea daca n-ai o minima experienta montana si ceva conditie fizica. Urcarea pe Obarsia Ialomitei de la Padina la Vf. Omu e foarte frumoasa si destul de usoara. Poate fi facuta de aproape orice persoana atata timp cat poate urca o diferenta de nivel de 1000m. Coborarea de la Omu pe Clincei spre Poarta, iti ofera privelisti cum rar iti este dat sa vezi in viata, dar este destul de dificila pt persoanele fara experienta. Urcarea pe valea Gaura, de la Poarta la Omu, este de o frumusete cum nu gasesti pe partea estica a Bucegiului(ma refer la traseele marcate care pleaca din Sinaia si Busteni).

Cazarea la Padina, am mai spus, eu personal n-am sa ezit niciodata. Oameni de calitate, preturi bune, conditii foarte bune. 

Eh, si acum cateva poze ca prea multe n-am facut din cauza specificului turei(pe fuga 🙂 ).

 

Refugiul Batrana

 

 

 

Saua Strunga

 

Caii de langa stana Strunga

 

 

 

Cascada Obarsia Ialomitei

 

 

Poza facuta din Saua Hornurilor

 

 

 

 

Vedere de pe vf. Scara asupra Pietrei Craiului si toate micile localitati care se afla intre Bucegi si Crai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cascada Moara Dracului

 

Retezat trail race.

Mda. Sunt multe de spus si nu stiu de unde sa incep :). E ciudat cum se leaga lucrurile, pana acum mai putin de un an, eram doar un plimbaret pe carari de munte indragostit de natura. Si acum sunt acelasi om, dar a mai intervenit ceva, placerea de a concura in diferite concursuri de alergari montane. Cum a inceput acest microb? pai foarte simplu. In unele din drumetiile facute, datorita ritmului pe care il aveam, multi oameni mi-au spus ca ar trebui sa particip la maratoane. Eu mereu raspundeam cu, nu e de mine mai ales ca-mi place mai mult sa ma plimb decat sa alerg pe munte. Toate astea pana intr-o zi cand in timp ce coboram de la cabana Piatra Mare in compania a doi prieteni cu care discutam diverse chestiuni, printre altele si faptul ca ei urmeaza sa participe la Bucegi 7500, m-am hotarat sa particip si eu. La acest concurs se poate participa doar pe echipe de doua persoane si cum una din cele doua persoane cu care discutam avea deja inscrierea facuta cu o alta persoana, i-am propus celeilalte persoane sa faca echipa cu mine. Zis si facut, in cateva zile ne-am inscris. Cam din acea zi a plecat aceasta nebunie, o nebunie frumoasa :). Dupa cum am scris si mai sus, sunt multe de spus dar mai departe am sa incerc sa ma rezum doar la Retezat trail. Initial am vrut sa particip la acest concurs ca sa-mi pot da seama de nivelul la care sunt cu pregatirea fizica si psihica in vederea trailu-lui la care urmeaza sa particip in Bucegi. 

De buna seama, a fost o intreaga aventura participarea la acest concurs. De ce spun asta? pai. Cu doua saptamani inainte am facut un antrenament in Bucegi care a constat in 5000 diferenta de nivel urcare/coborare in doua zile. Pana aici toate bune si frumoase, dar in urma celor doua zile m-am trezit cu cateva mici neplaceri si cu o durere la unul din genunchi unde aveam si o vanataie „nici azi nu stiu de unde a aparut :)”. Dupa cele doua zile din Bucegi am hotarat sa nu mai fac efort cateva zile ca poate trece durerea, asa ca o saptamana am facut doar plimbari de 2, 3 km prin Bucuresti. Dupa o saptamana mi-am zis sa incerc o alergare de cativa km. In timpul respectivei alergari, dupa aproximativ 2 km am inceput sa simt o mica jena la acelasi genunchi care ma facut ca si saptamana urmatoare sa stau pe bara. Printre altele, chiar cu cateva zile inainte de concurs, m-am trezit ca sunt angajat. Na belea acum, stresul naibii ca imi era rusine ca din primele zile de munca sa apelez la sefi si colegi sa ma ajute cu programul :). Cum, necum, am rezolvat si acest aspect, si anume, sambata, duminica liber, iar vineri sa lucrez dimineata. Acum alt stres, cu ce mama masii ajung eu la destinatie? ca cele cateva cunostinte plecau din Bucuresti vineri dimineata :). Dupa cateva zile de batut capul si facut planuri de tren… ma trezesc ca pe facebook, cu doua zile inainte un tip avea 2 locuri libere in masina cu plecare vineri dupa ora 15. Pfoa, nici ca se putea mai bine. Vineri dupa munca ma intalnesc cu respectivul om si hai la drum. Bineinteles ca asa cum se intampla de cele mai multe ori, atunci cand esti grabit nimic nu-ti mai iese cum trebuie. Adica in ziua plecarii n-am mancat mai nimic, baut nici un litru de lichide si am mai avut si o durere de cap groaznica din cauza oboselii si a nu mai stiu ce :). Eh, intru-n final, undeva dupa ora 21 am ajuns la locatia competitiei, de unde mi-am ridicat kit-ul de concurs ajutat de doua prietene care erau voluntare, si unde am incercat sa mananc putin ca mai mult nu vroia sa intre. Tot aici m-am intalnit cu restul de prieteni care au avut grija sa se ocupe de cazare unde dupa ora 23 m-am bagat la somn. In ziua marelui eveniment, m-am trezit frumos de dimineata, si primul lucru pe care l-am facut a fost sa beau apa si sa mananc o pizza pe care am avut grija sa o cumpar de cu seara, printre altele am consumat si un red bull care a fost oferit de organizatori. Stiam ca nu e bine sa mananc si sa beau inainte de eveniment dar chiar simteam o nevoie acuta de asa ceva. Cum, necum, sunt si eu la start „nu numai eu:)” . Din aceasta zona mi-am cumparat si un plic cu nu mai tin minte ce praf pe care l-am varsat in cele doua sticle de 500ml cu apa. Mi-am cumparat acel praf recomandat de domnu care se ocupa cu comercializarea lui pt ca-mi stiam organismul slabit si mi-am zis ca o sa beau doar daca simteam nevoia. Ora 9, POC se aude un micut pistol si hai :). Dupa nici 2 km de alergare, simteam ca-mi vine red bull-ul si pizza inapoi :). Am mai incetinit, am tras mai mult aer in piept si uite asa, usor, usor am scapat de acea senzatie de disconfort. Pana la urma, acest concurs de 28 km cu diferenta de nivel de 2300 l-am terminat in 05:03 si m-am clasat pe locul 54 din peste 200 de participanti. Am fost felicitat de foarte multi oameni chiar si pe traseu cand au auzit ca sunt incepator, dar ajunge despre mine :). Despre organizare, oameni, atmosfera… am numai cuvinte de lauda, asta poate si pt ca eu n-am prea multe pretentii si nici nu am cu ce compara dar sunt absolut sigur ca m-am simtit foarte bine. Despre traseu, nu prea stiu ce sa scriu :), pt ca n-am participat la alte alergari ca sa pot spune daca a fost greu sau usor, dar pt mine a fost foarte bine. Si coborari/urcari cu portiuni mai abrupte, si mai line, si portiuni de teren plat pe drum forestier, si printre stanci, ce sa mai, un traseu cu de toate. Nu scriu prea multe despre punctele de pe traseu pt ca n-am prea pierdut vremea si n-am ce scrie :). A, poate ca erau bine aprovizionate, cel putin atunci cand am trecut eu pe la ele. De mancat, am mancat doar 2 felii de portocala, am baut un pahar cu suc de mere si de 3 ori am folosit apa de la punctele respective ca sa-mi clatesc gura. Voluntarii, am tot respectul pt ei. Sunt oameni de nota 10. Tin minte o faza foarte tare. Undeva in apropierea vf-lui Custura, acesti oameni stateau acolo cu manusi, caciuli, haine groase si chiar daca erau inghetati pt ca era chiar frig in acea zona, ei ne incurajau. Ce pot spune in afara ca le multumesc foarte mult, atat lor cat si fotografilor de pe traseu. Ca mi-am amintit :). Pt mine, cea mai grea portiune a traseului, au fost ultimii km cand a trebuit sa alerg pe un drum forestier si nu mai aveam nici un chef. asta si din cauza oboselii dar mai ales ca m-am trezit singur pe acea portiune. Am avut noroc ca pana la urma am fost prins din urma de alti doi concurenti si am reusit sa tin un ritm constant cu al lor pana la finish, unde am si trecut toti trei in acelasi timp. 

Gata, ajunge, am scris prea mult. Un lucru e clar, abia astept sa particip si anul urmator!

Poze eu n-am facut. Sper sa nu se supere fotografii evenimentului ca le folosesc si eu 2 poze.

Ala negru cu rosu sunt eu 🙂

 

 

Cascadele Vanturis.

Stiam ca cea mai buna perioada in care cascadele te pot impresiona cu adevarat este a doua jumatate a lunii mai si prima jumatate a lunii iunie, asta datorita debitului mare al apei. De 2 ani mi-am tot propus sa vad aceste cascade ale Vanturisului, cat si canionul Horoabelor. Din pacate, anul trecut din diverse motive nu am putut sa strabat aceste trasee in perioada in care mie mi-ar fi placut. Asa deci si prin urmare, anul asta mi-am facut timp cat si curaj pt a organiza o tura in care am inclus ambele obiective.

Sa organizezi o tura pe un traseu nemarcat, mai mult, un traseu care isi schimba dificultatea in functie de debitul apei, nu este lucru usor, mai ales cand nu cunosti acel traseu. In primul rand trebuie sa te interesezi foarte bine despre dificultatea traseului. Din pacate, persoanele care te pot ajuta cu informatii cat mai apropiate de realitate sunt foarte putine comparativ cu cele care reusesc mai mult sa te bage in ceata. Pe aceasta cale le multumesc celor doua persoane care chiar au reusit sa ma ajute sa duc la bun sfarsit aceasta tura. In primul rand Adrian pe care l-am cunoscut prin blog-ul http://buceginatura2000.wordpress.com/ . Acest om are multa experienta montana, si cunoaste Bucegii asa cum cei mai multi oameni cunosc aleile parcului in care se plimba saptamanal. Pe el l-am batut la cap cel mai mult (noroc ca a fost inventat mail-ul si telefon-ul 🙂 ).  Si Mihai care la randul lui are o vasta experienta montana atat in muntii nostri cat si in altii din afara granitelor tarii nostre. Pe Mihai l-am cunoscut tot datorita blogului sau http://mihaicernat.com/ , cautand informatii :). Am zis ca nu este un lucru usor pt ca pe langa faptul ca trebuie sa te interesezi foarte bine despre traseu, pe urma urmeaza si partea in care trebuie sa-ti alegi cu grija participantii cu care vrei sa mergi. La mine a fost si mai greu dorindu-mi un grup de 12 persoane, si care persoane nu pot spune ca le cunosteam pe toate bine. Pe 2, 3 ii vazusem intr-o singura tura, alti 6, 7 ii stiam din 3 ture, erau si 2 pe care nu ii cunosteam deloc dar care primisera recomandari de la alt participant. Ideea e ca din 12 doar de 2 eram foarte sigur de posibilitatile lor, pe ceilalti chiar daca in acele putine ture am incercat sa le citesc cat mai bine posibilitatile, nu pot spune ca eram chiar sigur de ce dificultati erau in stare sa depaseasca. Concluzia este ca bucuria unei astfel de ture incepe cu mult inaintea datei in care se pleaca. Cel putin eu asa gandesc, nu conteaza dificultatile de la inceput atata timp cat sunt fericit la sfarsit.

 

O zicala din popor spune, „vorba lunga saracia omului” si pe mine deja ma dor degetele :), asa ca e cazul sa trec la partea cea mai interesanta pt cei care au de gand sa strabata aceleasi meleaguri. 

 

Programul si traseul propus de mine era urmatorul :

Sambata plecam dimineata din Bucuresti pana-n Sinaia, apoi urcare in platou pe Izvorul Dorului de unde urma sa coboram la Padina.

Duminica plecam tot de dimineata de la Padina si urma ca in functie de starea si cheful participantilor sa urcam la Omu pe unul din traseele urmatoare, Horoabelor, Doamnele, Ialomitei si de la Omu sa coboram pe Cerbului in Busteni.

 

Bunnn, pai ne-am strans cu totii (cele 2 persoane pe care nu le cunosteam n-au mai venit) in gara de Nord si am plecat cu acel vestit reggio de la ora 06:23, cu care am ajuns in Sinaia pe la ora 09:00. Mai departe am facut 30 min pana la Taverna Sarbului de unde am urmat drumul Calea Codrului. Acest drum incepe imediat dupa bariera pe care nu ai cum sa nu o vezi de la Taverna Sarbului. Pe Calea Codrului am mers aproximativ 50 min pana ne-am intersectat cu drumul forestier Vanturis. Pe acest drum am facut aproximativ 15, 20 min pana la locul unde afluentul Izvorasul se varsa in Izvorul Dorului. E usor sa-ti dai seama care e unu si care e celalalt (cel cu apa mai multa e Izvorul Dorului  🙂 ). Daca in multe descrieri si recomandari trebuia sa tinem acelasi drum forestier pana-n poiana Vanturis trecand chiar peste doua poduri de piatra, noi am preferat sa mergem pe firul apei trecand pe dedesubtul acelor poduri (podurile sunt intr-o stare jalnica, nu recomand nimanui sa mearga cu masina in zona respectiva). Ce sa mai, a fost super sa mergi pe firul apei, trebuie sa sari de pe o stanca pe alta, trebuie sa cauti mereu alternative ca sa nu te uzi prea rau, pe alocuri trebuie chiar sa mergi cativa metri pe mal…. Momentan eu nu stiu timpii in care am ajuns pe diferite puncte ale traseului, asta din cauza faptului ca eram prea surescitat datorita traseului si celorlalti participanti care aveau chef de joaca :). Probabil cam dupa 1 ora (ma interesez exact si anunt mai tarziu) am ajuns in dreptul poienii Vanturis care e la o aruncatura de bat de firul apei. In poiana respectiva, la umbra unui pom unde se gaseste o masuta si o bancuta, ne-am luat o binemeritata si mica pauza de 15 min. In aceasta poiana am observat si primii nori care incepeau sa acopere cerul, parca au si picurat 2, 3 stropi chiar daca pana atunci am avut doar soare. Stropii au fost un avertisment pt ce avea sa vina mai tarziu :). Din poiana respectiva aveam de ales, ceea ce am si supus la vot. Varianta 1 era sa mergem pe firul apei si varianta 2 sa urmarim prin padure o conducta care trebuia sa ne duca pana la prima cascada. Din pacate variata a 2-a a avut mai multe voturi :). De ce zic din pacate? zic asa pt ca ne-am ratacit timp de mai bine de 1 ora. Impropriu spus ratacit, (in Bucegi cu ceva experienta montana e imposibil sa te ratacesti) mai bine zis, gresit si pierdut vremea pe un mic afluent care vine din partea dreapta a Izvorului Dorului, probabil Dracilor sau Stanei. S-a ajuns aici din mai multe motive. In primul rand pt ca a fost aleasa aceasta varianta. In al doilea rand era o carare si cineva din grup care a ales sa mearga primul nu a observat locul unde cararile se desparteau, noi ceilalti am mers ca oile :). In cel de-al treilea rand, afluentul respectiv in cea mai mare parte a anului nu are apa, acum avea si eu tot auzind cum curge in stanga noastra (de vazut nu se vedea datorita copacilor) nu m-am gandit ca drumul e posibil sa-l fi gresit. Pana la urma ne-am oprit datorita unui coleg ce detinea un minunat GPS, aici eu a trebuit sa dau o fuga inapoi pana aproape de poiana sa vad unde a fost greseala, dupa care m-am intors la grup si hai inapoi :). Una peste alta a fost genu de patanie interesanta din care poti foarte bine invata. Mai departe ne-am continuat cu multe peripetii urcarea pe Izvorul Dorului. Dc multe peripetii ? Pfoa, pai sunt atat de multe de zis din cate s-au intamplat in cele cateva ore incat nu vreau sa le scriu, mai bine descoperiti singuri. Eu am sa scriu doar cateva cuvinte. Apa multa, stanci multe, cateva saritori de aproximativ 3 metri si cel mai important, o ploaie de jumatate de ora care a avut grija sa vina chiar in cel mai dificil punct din traseu, la cascada mare pe langa care am urcat pe partea stanga cum privesti la ea. Ce sa mai, a fost o experienta de genu in care nu simti cum trec orele. Ajungi sus, te opresti sa te odihnesti si te intrebi, asa repede au trecut orele? 🙂  Nu spun cum e senzatia in care esti nevoit sa cauti mereu variante pt a continua drumul, eu am avut noroc cu 2 colegi pe care m-am putut baza si care mi-au fost de un real folos. Fiecare cautam varianta cea mai buna, dupa care, ceilalti veneau si ei. In cateva cazuri a trebuit sa-i ajutam pe majoritatea sa treaca peste saritorile mai dificile. Binenteles ca unii dintre ei s-au mai julit putin :), altii s-au ales cu bataturi dar toti am ajuns fericiti la destinatie. Cel putin eu asa sper.

Pana la urma, dupa ce-am trecut de marea cascada, am ajuns intr-un punct de unde nu eram siguri daca sa facem dreapta sau stanga. Aici a fost momentul in care a trebuit sa-l sun pe acel Adrian care a avut grija sa ma indrume. Noi am facut stanga si am iesit la stana Vanturis pe malul stang al Izvorului Dorului si a zonei La Lacuri. Probabil si intr-o buna zi am sa incerc sa vad daca e asa, din punctul respectiv daca faceam dreapta ieseam pe malul drept al aceleiasi zone, sau poate daca la cascada mare urcam prin partea dreapta in loc de partea stanga.

Un lucru este clar. PE UN ASTFEL DE TRASEU NU POTI MERGE CU ORICINE. Ai nevoie de experienta si colegi de tura carora sa le cunosti posibilitatile. Ai nevoie de calm, spirit de observatie si tarie de caracter pt ai trage dupa tine pe cei care nu s-ar incumeta pe astfel de trasee daca n-ar avea incredere in omul care sa ocupat cu organizarea.

Despre sambata nu mai sunt de zis prea multe. De la stana Vanturis ne-am continuat asa cum era planificat drumul pana la Padina unde am ajuns dupa 11 ore de la plecarea din gara Sinaia.

PADINA   Eu personal am cuvinte numai de lauda la adresa acestei cabane. Preturi foarte bune atat la mancare, bautura cat si la cazare. Conditiile pt o cabana sunt mai mult decat satisfacatoare. Sa fim seriosi, in cate cabane din Romania poti face dus cu apa calda intr-o baie curata si noua la 25 de ron cazarea?

Pana la urma, la ora 22 eram cu totii in pat :), da stiu, cam devreme dar dupa o astfel de zi in care toti am depus un efort considerabil, nu poti judeca pe nimeni. 

Despre sambata mai pot spune ca inainte de culcare deja se stia ca duminica nu mai facem nimic din ce era planificat.

Si a urmat duminica. O zi despre care nu sunt foarte multe de spus.

Unul din cei doi baieti care au avut grija sa ma ajute pe Izvorul Dorului si cu care urmeaza sa particip la 7500Bucegi s-a trezit la 06:00 pt ca avea de gand sa ajunga cat mai repede in Bucuresti. Plus de asta omul a vrut sa profite si sa faca un mic antrenament. Am aflat mai tarziu ca-n 4 ore si cateva minute era in Busteni. 

Eu m-am trezit la 06:15 si am facut o mica alergare pana la Ponorul Horoabei. Mi-am zis ca daca tot nu mai mergem pe Horoabelor macar sa dau eu o fuga sa vad cam despre ce e vorba. Intr-o ora eram inapoi si pe scara cabanei statea celalalt coleg care a avut grija sa ma ajute in ziua precedenta si care la randul lui urmeaza sa participe la 7500Bucegi. Cum ceasul era abia 07:20 i-am propus respectivului sa mai dam inca o fuga, de data asta impreuna, pana la Ponorul Horoabei. Zis si facut, am urcat sus de mi-am luat aparatul foto ca de, prima data nu m-am gandit la asta, si hai la fuga 🙂 . Normal, am luat aparatul foto pt ca aveam motive intemeiate. Prefer sa nu le spun eu ci sa fie descoperite de voi insiva :). 

Bunn, dupa inca o ora eram inapoi la cabana, adica pe la 08:30 cand ceilalti abia coborasera pt micul dejun :). Una peste alta, pe la ora 10:00 am plecat de la cabana pe traseul Padina-Pestera-Piatra Arsa-Poiana Stanei Regale. Pe la ora 15:30 comandam pizza intr-un restaurant care se afla in centrul orasului chiar langa sensul giratoriu. E a doua oara cand mananc pizza aici si e foarte buna, in plus ai o bere gratis la fiecare pizza 🙂 si cum nu toata lumea a baut bere, au avut grija ceilalti sa goleasca paharele :).

 

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze din frumoasa noastra escapada. 

 

 

 

Din Podu Dambovitei pana-n Saua Funduri.

Au trecut doua saptamani si eu inca nu m-am sinchisit sa prezint o frumusete de traseu pe care l-am facut cu un grup in Pietricica. Acest masiv face parte din Piatra Craiului, mai exact este continuarea sudica.

A fost destul de interesant modul in care am ajuns in aceasta tura. Initial am vorbit cu un prieten sa dam o fuga prin muntii Neamtului, totul a fost in regula pana-n seara dinaintea plecarii cand el a aflat de aceasta tura provocatoare si ma intrebat daca n-as vrea sa-mi schimb planurile. Normal ca nu m-am putut abtine sa nu particip si eu, trebuia sa vad aceste locuri mai putin umblate. In concluzie sambata dimineata ne-am urcat in masina unei cunostinte si am purces la drum.

La ora 11 si putin ne-am intalnit la Podul Dambovitei cu organizatorul si ceilati participanti care au venit din Brasov cu autocarul. Ne-am dat mainile si hai la drum. Traseul propus era sa plecam din Podul Dambovitei urcand pana-n Saua Funduri, si coborare in Poiana Funduri. Din aceasta poiana urma sa ne despartim, grupul venit din Brasov trebuia sa mearga in Zarnesti, iar noi trebuia sa ajungem inapoi la  Podul Dambovitei unde aveam masina. A fost exact cum ne-am propus. Chiar inainte de intrarea in cheile Dambovicioarei pe partea stanga incepe prin urcare un traseu cu punct rosu (PR). Asta a fost panta prostului :), in rest traseul e mult mai domol dar deosebit de frumos. Pentru cei interesati, e bine de stiu ca sunt multe portiuni in care se pierde marcajul. Sunt si foarte multe stane, cel putin 10 am reusit eu sa numar, aceste stane, in perioada in care urca ciobanii, sunt pazite de foarte multi caini. Din aceasta cauza recomand sa se mearga intr-un grup de cel putin 5 persoane. Din pacate nu mai tin minte timpii pe care i-am facut pana-n diverse puncte ale traseului. Asa in mare tin minte ca in aproximativ 2 ore am ajuns in poiana Pietricica, de aici pleaca si un traseu (TA) pana la cabana Pietricica. dupa aproximativ 3 ore am ajuns la refugiul Pietricica, acest refugiu se prezinta in conditii foarte proaste, are atat de multe gauri ca in caz de ploaie n-ar fi mare diferenta intre afara si inauntru :).  Of, acum am o mare problema, nu mai tin minte exact in ce zona ne-am apropiat de stancarie si un mare hau, dar stiu ca din zona respectiva si pana la saua Funduri, eu cu un alt coleg, ne-am tot facut de cap mergand pe marginea prapastiei, iar ceilalti au mers pe traseu prin padure care era paralel cu noi. Pe alocuri si noi a trebuit sa mai revenim in traseu pt ca nu puteam continua pe acea margine, sau se putea coborand intr-o brana doar ca nu aveam timp sa prospectam acel necunoscut.

E bine de stiut ca noi am facut pauze putine, mici si am mers intr-un ritm alert. Dupa aproximativ 8 ore am ajuns in poiana Funduri, aici ne-am despartit. Noi am mers pe (BA) pana la cabana Brusturet iar de aici pe drum pana la Podu Dambovitei unde am ajuns dupa exact 11 ore de la plecarea pe traseu. Ceilalti nu stiu pe ce marcaj au mers pana-n Zarnesti unde aveau de prins un tren, intre timp am aflat ca au reusit sa-l prinda la limita:).

O alta chestie importanta pe care am reusit sa o observ. Eu personal pe majoritatea hartilor mai noi n-am reusit sa gasesc mare parte din marcaje. Aici ma refer la (PR) care pleaca din Podu Dambovitei si duce pana la saua Funduri si (BA) care pleaca din poiana Funduri si duce pana la cabana Brusturet. Am reusit sa gasesc aceste marcaje doar pe niste harti mai vechi.

Cam asta fu tura noastra, o tura in care m-am simtit foarte bine si in care am avut bucuria sa cunosc alti pasionati in ale muntelui.

Acum cateva poze care sa va faca posta de iesiri in natura 🙂

harta piatra craiului