Valea Bucsoiului

Acum cativa ani, trecand pentru prima oara pe Take Ionescu, aceasta vale a avut grija sa-mi faca cu ochiul. Anii au trecut, iar eu, in 2013 si 2014 am avut doua tentative, cel putin asa era in plan cand plecam de acasa :).  De fiecare data cand am ajuns in dreptul ei, mi-am schimbat planul din nu mai tin minte ce motive, dar asa am simtit eu atunci. Asta pana acum doua zile.

Avand in vedere ca au trecut doar cateva zile de cand am participat la ultra CiucasX3, simt nevoia de o iesire in care sa ma relaxez. Nu ma gandesc prea mult, ma interesez de vreme si cum vad ca e buna, valea Bucsoiului scrie pe mine. De obicei pun in cumpana daca sa merg singur sau cu alti prieteni, cunostinte…, dar de data asta n-am stat o clipa pe ganduri. Am vrut sa merg singur tocmai ca sa pot avea ritmul meu, sa-mi pot face de cap fara sa ma bata nimeni pe creier si sa nu trebuiasca sa-mi fac griji pt nimeni.

Surprinzator, dar e prima data cand nu stau sa caut prea multe detalii, de fapt nu caut nimic. Acum un an cand am vrut sa merg, ma documentasem bine pe net si poate asta a fost unul din motivele care m-au abatut, asa ca de data asta m-am interesat doar de vreme. Din documentarea de atunci, stiam ca nu e floare la ureche, dar o amica care a urcat-o, mi-a zis acum doua saptamani ca eu pot urca fara probleme pe acolo, ca sa nu imi fac griji (multumesc Ruxi).

Seara imi pregatesc rucsacul mic cu care alerg si echipamentul. Am in el strictul necesar pt o zi calduroasa. Putina mancare, o geaca subtire, folie de supravietuire… In ceea ce priveste echipamentul, am avut doar un tricou, niste colanti scurti, o pereche adidasi de trail, cozoroc care sa ma fereasca de soare si cam atat. Dimineata ma trezesc la 5 fara ceva si plec cu trenul 3001 care e la 06:20. Cat am stat in gara mi-am cumparat si doua sticle mici cu apa. Din aceasta cauza n-am mai gasit loc in tren si a trebuit sa stau pe o scara, dar n-am avut nici un fel de problema, ba chiar am si atipit putin :).

Am ajuns in Busteni la 9 si cateva min. Din gara am mers spre caminul alpin si cand sa intru in padure m-am intalnit cu alte patru persoane, dintre care trei imi sunt amici de ceva timp. Schimbam cateva vorbe bucurosi de revedere si aflu ca ei vor sa urce pe Cerbului. Plec mai departe pe clasicul traseu TR (triunghi rosu)care ne scoate la Malaiesti. Destula lume pe traseu, dar merg sustinut si in nici doua ore am ajuns in poiana Bucsoiului. 1 2

Incep sa urc si ma bucur de salbaticia zonei. In poteca inca se mai auzeau voci, dar pe vale nu parea sa fie nimeni. De la inceput intalnesc o multime de stanci, unele mai mari, altele mai mici, dar fara sa-mi puna probleme. Ceva mai sus, cam dupa ce am trecut de intersectia cu valcelul Portitelor, am avut unele probleme, majoritatea le-am depasit pe partea stanga, uneori chiar pe o fata ierboasa cu o inclinatie foarte mare. Am inotat prin jnepenis de care m-am folosit pt a inainta, 5m-am catarat pe stanci, uneori mi-a tremurat fundul cand am privit in jos

9

Am vazut unele valcele, in specal pe stanga,  care acum dupa ce m-am documentat putin in privinta lor, stiu ca pe unele abia astept sa le strabat. Am avut surpriza sa gasesc trei pelerine aflate intr-o stare avansata de degradare si chiar un rucsac plus o borseta cu medicamente aflate in aceeasi stare. Toate astea mi-au dat o senzatie de spaima, banunind cam ce s-a intamplat cu oamenii care le-au purtat. Am gasit chiar si zapada, da, zapada ramasa din iarna precedenta. O da, avea pe putin 1m grosime.

13 17

Am terminat de urcat in nici patru ore de la plecarea din Busteni, iar pe vale n-am stat mai mult de doua ore. Asta a fost unul din motivele pt care mi-am dorit sa merg singur. Dupa ce am dat in Balaurului, mi-am continuat drumul pana la Omu. Aici m-am intalnit cu Ruxi si ne-am mirat impreuna de cata populatie putea fi aici. Mai departe ne-am deplasat pana la Babele unde ne-am intalnit cu alte doua persoane si am coborat pe Jepii Mici.

A fost super! Da, pot spune ca e in top trei vai pe care am urcat pana acum. Prea multe detalii nu pot sa dau pt ca nu le tin minte, de genul pe unde am depasit unele saritori, dar stiu ca majoritatea pe stanga. Mai e si problema nesigurantei ca variantele pe care le-am ales sunt si cele mai bune. Totusi, eu consider ca cel mai important motiv pt care nu dau detalii este ca fiecare din noi trebuie sa descopere singur. De meritat, merita. Cum am spus, valea e suberba! Abia astept sa-i mai urc stancile, sa-mi mai fuga talpile pe grohotis…

Sfaturi:

1 Nu incerca sa o urci daca ai rau de inaltime si nu esti obisnuit cu vaile de dificultate 1B.

2 Mare atentie la echipamentul obligatoriu care trebuie sa contina casca si ce e necesar pt rapel in caz ca nu mai poti urca.

3 Incaltaminte cu aderenta foarte buna. Daca e umezela, pantele ierboase sunt foarte inclinate si pot pune reale probleme, in plus mai e nevoie si la prizele unor saritori.

4 Incearca mereu sa cauti cea mai buna alternativa de a continua, nu de alta, dar unele sunt inselatoare, acum par abordabile, acum de nedepasit :).

Cam asta e tot. Mai departe las restul de poze sa-si spuna cuvantul.

3 4 5 6 7 8 10 11 12 13 14 15 16 18 19 20 21 22 23 24

Anunțuri

Inceput de aprilie la Plaiu Foii.

14

Am fost un grup de zece persoane care au avut chef de Piatra Craiului la inceput de aprilie. Tura respectiva a inceput cam asa. O amica si prietenul ei cu care am mai iesit in cateva ture si cu care urmeaza sa particip la marathon Bucegi 7500, au organizat pe facebook aceasta tura. Ne-am strans noi intr-un grup de zece, un grup care ne-am intalnit sambata la 6 in P-ta Victoriei, aici ne-am urcat in 3 masini, nu ca n-am fi avut loc in 2 dar asa a fost sa fie, si am purces la drum. Trebuia sa ajungem la cabana 7Crai din Plaiu Foii asa ca dupa aproximativ 3 ore eram in Zarnesti. Pentru cine nu cunoaste, in Zarnesti cand vi dinspre gara si ajungi la sensul giratoriu faci dreapta pentru a ajunge la Plaiu Foii. Intre Zarnesti si acest Plaiu Foii sunt aproximativ 11, 13 km, toata aceasta distanta se prezinta intr-un drum prost, prafuit si plin de gropi, mai ales dupa ce trec zapezile, dar se poate face cu orice model de masina. Dupa alte 15, 20 min am ajuns la complex-ul 7Crai. Despre acest complex eu am numai cuvinte de lauda din toate punctele de vedere. Noi am stat in 2 camere, 1 de 4 locuri si 1 de 6 locuri. Costul cazarii a fost impartit la toti 10 si a iesit 31 ron de persoana, din pacate mai multe despre costul cazarii nu stiu sa spun. Au o sala de mese foarte mare, aerisita si cu un mare tv :), din pacate, in perioada in care am fost noi inca nu faceau de mancare, nu stiu care sunt motivele, probabil lipsa clientilor care incep sa vina intr-un numar mai mare incepand cu 1 mai.

Ajunge cu drumul si cazarea :), acum urmeaza partea cea mai frumoasa. Din Plaiu Foii pornesc o multitudine de trasee marcate si nemarcate, mai usoare sau mai grele, cele usoare sunt putine :). Noi am ales sa urcam pe banda rosie (BR) pana-n  Saua Grindului iar de aici pe punct rosu (PR) pana pe vf. La Om. Cam asta am vrut sa facem dar din pacate am reusit sa urcam doar pana pe la 1850m, si asta din cauza timpului si a lipsei echipamentului adecvat (piolet, coltari). Nu stau sa povestesc tot traseul. Am plecat de la cabana pe la ora 10:30 si dupa aproximativ 1 ora eram ajunsi la refugiul Sparla(1440m). Dupa alte 30 de min eram in zona La Zaplaz(1698m).

Nu vreau sa fac descrierea acestui traseu cu toate lanturile si frumusetile lui, sunt adeptul ca e mai frumos sa descoperi singur, deci, CARARI CU SOARE :).

Noi am avut parte de o vreme urata, la urcare cu ceva burnita si la coborare cu multa ceata, aceasta ceata si zapada care inca mai era pe vai au fost unele din motivele pt care nu ne-am continuat ascensiunea, exista riscul sa ne prinda ore tarzii la coborare si nu ne-ar fi placut sa ne trezim cu zapada inghetata sub picioare. Dupa aceasta tura am un sfat important . Cand simti ca e mai bine sa te intorci din drum, intoarce-te, muntele nu pleaca, poti sa-l mai urci si cu alte ocazii.

Cateva recomandari.

Traseul respectiv este dificil chiar si pe timp de vara, se poate face cu o buna conditie fizica si dupa mai multe ture pe munte. Vara apa si bocancii sunt cele mai importante. Apa, trebuie sa va ganditi cam cat consumati in 7, 8 ore de efort.

Iarna, e genul de traseu pe care poate sa-l faca doar persoane cu experienta a traseelor de iarna, multa experienta.

Acum si cateva poze cu care poate le fac pofta unor oameni sa mai iasa in natura.

Imagine

refugiul sparla

Imagine

Imagine

la lanturi

Imagine

la zaplaz

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

cabana 7 crai

 

 

 

O bucatica din Piatra Craiului.

Dupa ziua de sambata in care am calarit la 7 Cai, evident ca a urmat duminica :). Plecarea din casa omului era planificata pt ora 9, normal ca niciodata nu se intampla sa pleci la ora care a fost propusa de cu seara chiar daca o parte dintre noi s-au trezit inca de la 6, eu personal pe la 7. Pana la urma ne-am urnit pe la 09:30 cu directia cabana Garofita Pietrei Craiului. Traseul planificat era, hidrocentrala Clabucet-cabana Garofita Pietrei Craiului-vf. Tamasel-saua Tamaselului-Cerdacul Stanciului iar de aici ramasese sa vedem la fata locului ce alegem pt intoarcerea la masini. Pt a ajunge la hidrocentrala Clabucet noi am mers pe DN 73 spre Brasov iar la un moment dat am facut stanga pe DC 21. Pe acest DC 21 care se afla intr-o stare destul de proasta am facut cam 15 min pana la hidrocentrala, unde am ajuns dupa ce am trecut prin Saticu de Jos, lacul Satic si Saticul de Sus. Dupa ce am trecut de hidrocentrala, s-a mai mers circa 100 m si am facut dreapta traversand Dambovita peste un pod. Imediat dupa pod, tot pe partea dreapta ne-am parcat masinile. Noi am plecat pe traseu chiar de aici. Pt cei interesati, de la acest pod, dupa ce treci de el si faci stanga pe un drum forestier, mai mergi aproximativ 5 min si ajungi la o bariera. Daca aveti in plan sa mergeti cu masinile pana la cabana Garofita Pietrei Craiului si sa plecati pe trasee de la cabana, eu recomand sa incercati a lua legatura cu cabanierul, e posibil ca el sa va poata ajuta cu bariera Noi am facut tot acel drum, care are aproximativ 4 km, pe picioarele noastre dar a meritat 🙂

Pana la urma am ajuns noi la cabana iar de aici ne-am tinut de traseul propus. Daca la plecarea pe traseu nu era pic de zapada, la cabana deja erau cateva portiuni acoperite cu 1 cm. Incepand de la cabana, am avut surprinderea sa constat ca zapada tot crestea si asta datorita faptului ca in noaptea precedenta, probabil 2, 3 ore a nins.

Pana la urma ne-am trezit in saua Tamaselului cu un strat de zapada de aproximativ 60, 70 cm si tot de aici a inceput si adevarata nebunie 🙂 adica ne-am ratacit, mai exact, s-a pierdut marcajul:). Am pierdut marcajul pt ca, foarte probabil era acoperit, ideea e ca noi am facut dreapta prea devreme. Pana la urma acest lucru a fost chiar bun, nu stiu ce am fi gasit mai sus, mai ales ca nici unu din noi nu avea piolet. Dupa ce am orbecait prin acea salbaticie si prin acel strat de zapada mai bine de 3 ore, datorita unui coleg din grup care avea gps, am coborat pana am dat de unul din marcaje, mai exact cruce galbena (CG) pe care am ajuns inapoi la cabana Garofita. Cam asta a fost tot 🙂 din pacate, de data asta nu a ajuns nimeni la Cerdacul Stanciului.

30

31

32

33

34

35

40

36

37

38

39

Sinaia-Bolboci-Sinaia

Weekend-ul trecut am avut placerea sa-l petrec la cabana Bolboci din muntii Bucegi cu acelasi grup cu care am fost acum o luna la Malaiesti. Toti, oameni de caracter, bine dispusi si cu pofta de drumetii.

Cu totii ne-am intalnit in aceeasi Gara de Nord, pentru trenul regio de la ora 06:23 min, ne-am urcat, asezat confortabil mai mult sau mai putin :), unii au dormit „mai ales fetele”, altii au palavragit si uite asa au trecut imediat cele 2 ore si nu mai tin minte cate min. si ne-am trezit in Sinaia.

Acum urmeaza partea cea mai interesanta sau importanta, traseul urmat de noi pt a ajunge la Bolboci. Traseul pregatit de organizator era, banda rosie (BR) pana la cabana Valea Dorului dupa care, cruce galbena (CG) pana la lacul Bolboci. In tren am mai schimbat pareri, opinii si am hotarat ca la fata locului, in functie de conditiile atmosferice, sa schimbam putin traseul. Zis si facut, conditiile atmosferice au fost aproape perfecte, putina ceata dar in rest nimic care sa ne deranjeze, asa ca am urcat pe (BR) pana pe la cota 1750 de unde am facut stanga pe punct rosu (PR), iesind din acel drum neplacut. Acest (PR) nu apare pe toate hartile de pe net, de fapt pe marea lor majoritate, dar el chiar exista si e un traseu mult mai frumos comparativ cu (BR). Traseul respectiv e o curba de nivel pe sub Vf cu Dor si Coltii lui Barbes care dupa ce ajunge in zona La Lacuri, dupa inca 30 de min te scoate in (CG) pe care trebuie sa cobori la Bolboci. Nu am regretat nici o clipa alegerea acestui traseu.  Ca si timpi, noi care am avut parte pe alocuri de un strat de 30 cm zapada, am facut pana la Bolboci 8 ore, presupun ca vara mai mult de 6 ore sunt suficiente oricui pt a ajunge la destinatie.

Despre Bolboci pot spune ca mai toata lumea a fost multumita, preturi bune, mancare buna, caldura, curatenie, apa calda, tv, ce sa mai, avand in vedere ca te afli in inima muntilor, conditiile sunt prea bune.

Cam atat am avut de spus despre ziua de sambata.

Despre duminica am de zis si mai putine pt ca au fost cativa din trupa, putin obositi si fara chef de o urcare buna. Asa deci si prin urmare, a fost ales ca traseu de intoarcere in Sinaia, un drum care leaga Bolboci de Zanoaga iar de aici urca pana la cabana Dichiu de unde coboara pana in Sinaia.

Acum si cateva poze din aceasta tura frumoasa.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Iarna prin Piatra Mare

De la inceput tin sa va anunt ca masivul Piatra Mare face parte din categoria acelor munti care sunt mai accesibili pe timp de iarna pentru persoanele care nu sunt obisnuite cu aceste conditii atmosferice. Majoritatea traseelor sunt pentru incepatorii drumetiilor pe timp de iarna, asta nu inseamna ca ceilalti nu colinda acest masiv :).

Mereu am fost convins de faptul ca daca nu ii inveti, arati … altora ceea ce tu ai cunosc pe traseele din munti, atunci nu te poti numi un bun montaniard, drumeag, alpinist… Eu ce e drept, nu ma prea pricep sa exprim in cuvinte tot ceea ce altora poate le-ar fi folositor, cu toate astea am sa incerc sa-mi fac datoria de ai ajuta si pe altii din putina mea experienta.

Acum e timpul sa povestesc aceasta tura interesanta.

Totul a plecat de la aflarea ca o cunostinta organizeaza o tura de 2 zile in Piatra Mare. Acest fapt a coincis cu dorinta mea de a fugi din capitala macar pentru o zi. Am contactat persoana respectiva, intreband-o daca ma pot alatura lor pana intr-un anumit punct, dupa care aveam de gand sa ma despart de ei. Mai exact, el avea planificat urmatorul traseu, plecarea sambata la ora 10 din Timisu de Sus, pe banda albastra (BA) pana la Coada Pietrei Mari, dupa care pe cruce rosie (CR) pana pe vf. Piatra Mare si mai departe banda rosie (BR) pana la cabana Piatra Mare. Eu initial am vrut sa merg cu ei pana la Coada Petrei Mari dupa care sa fac stanga pe triunghi albastru (TA) pana pe vf. Tigailor, de aici sa cobor pe triunghi rosu (TR) pana la cabana Susai si de aici pe cruce rosie (CR) pana in Predeal. Dupa cum am spus, asa mi-am planificat la plecarea de acasa :), pana la urma, dupa ce am parcurs cu ceilalti respectiva portiune, cu coborarea la Tamina si urcarea pana in Coada Pietrei Mari, in acest timp mi-am schimbat planurile, mai exact am continuat tot traseul propus de organizator. Uite asa, dintr-o planificare de o zi pe munte, m-am facut cu doua zile la munte. A da, am uitat sa spun care a fost motivul principal din cauza caruia mi-am schimbat planurile. Am obosit, asta a fost motivul, mi-am dat seama ca nivelul la care eram in acel moment mi-ar fi pus mari probleme in a continua de unul singur, si asta pentru ca nu existau urme in acel strat de zapada care de multe ori depasea glezna piciorului. Asa cum am zis, am continuat traseul cu ceilalti, facand urme cu randul. E da, usor nici asa nu a fost 🙂 dar ne-am descurcat si dupa 6 ore de la plecare din Timisu de Sus am ajuns la cabana. Cine are de gand sa faca acest traseu, ii recomand sa treaca pe la cascada Tamina. Se ajunge la cascada dupa aproximativ o ora de la intrarea pe traseu, mergand pe un drum forestier, pe alocuri traseul se desparte de acest drum, dar la un moment dat ajungem la un panou informativ, de aici se coboara prin dreapta lui pana la intrarea in canion. E destul de simplu, aproape oricine poate cobora.

Am uitat sa spun un detaliu, cred eu, important. Dupa ce se coboara din tren, pe harta se observa ca traseul pleaca dupa ce mai mergi o portiune de drum pe sosea in directia Brasov. Cel putin, la mine asta a fost prima impresie dupa ce am consultat harta. In schimb, dupa ce cobori din tren trebuie sa te intorci pe sosea spre Predeal aproximativ 10, 15 min, daca nu ma insel sunt 2, sau chiar 3 poduri care fac stanga din sosea. La al 2-lea sau al 3-lea e intrarea pe traseu, oricum incepand de la pod exista marcaj asa ca e imposibil sa te ratacesti.

Era sa uit, la cabana preturile sunt de bun simt, vin fier-5 ron, bere-6 ron „nu mai tin minte ce sortiment”, un ceai-2,5 ron, fasole cu carnati 12-ron, omleta sau oua ochiuri cu cabanos-7 ron, cazare-35 ron „recomand rezervare din timp”, temperatura pentru somn a fost foarte buna, nu a avut nimeni nevoie de saci de dormit chiar daca afara era destul de rece.

Sper ca pozele sa va dea pofta de ceva iesiri in aer liber.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Busteni-Malaiesti si retur.

Ca de obicei, ne-am strans un grup de peste 20 de persoane care ne-am dat intalnire in personalul 3001 de la ora 6;30. Da stiu, multe persoane ar spune, ce mama naibii mergem cu personalul care face 3 ore :). Nu exista transport mai frumos in comparatie cu acest tren atunci cand ai persoane de calitate cu care sa-l faci sa treaca, te trezesti la destinatie fara sa-ti dai seama ca asa repede au trecut 3 ore. Una peste alta, in Busteni ne intalnim cu alte 4, 5 persoane dupa care purcedem la drum. Datorita faptului ca era luna ianuarie a fost propus urmatorul traseu, Busteni-Gura Diham-Saua Baiului-Diham-La Glajerie-Cabana Malaiesti, inoptat la cabana iar pt a doua zi, retur pe acelasi traseu. Asa cum se intampla de cele mai multe ori, ne-am trezit 4 persoane ca in prima zi vrem sa facem alt traseu. Dupa ce ne-am sfatuit in tren ce si cum, intr-un final ne-am hotarat ca in functie de conditiile de pe traseu sa urcam pe Valea Cerbului dupa care sa coboram la Malaiesti sau sa ajungem la cabana pe Take Ionescu. Zis si facut, am mers cu ceilalti pana la Diham dupa care noi cei 4, datorita ghetii am preferat Take Ionescu. Traseul respectiv este interzis iarna, faza e ca este interzis datorita sanselor foarte mari de a avea parte de avalanse, ceea ce este imposibil cand nu prea e zapada. Asa ca, traseul respectiv este foarte frumos si dupa parerea mea, mai usor comparativ cu La Glajerie unde mergi doar prin padure, pardon, urci si cobori prin padure „mai mult urci” 🙂 care ce e drept, atunci cand zapada depaseste cativa cm buni e de preferat in locul lui Take Ionescu.

Dupa aproximativ 7 ore, noi cei care am ales variata mai usoara si mai frumoasa am ajuns la cabana Malaiesti. Dupa ce ne-am acomodat cu locul, mancat o fasole, baut un vin fiert, pt ca inca era cam devreme, ne-am strans 5 persoane si am urcat din spatele cabanei pe banda galbena, pana sus la cruce, unde am prins apusul. Apropo, noi am aflat mai tarziu, tot de aici de la cabana se poate ajunge la lacul Tiganesti in aproximatv 1 ora de urcat lejer. Dupa ce ne-am delectat ochii cu apusul ne-am pus pe coborat, coborat mai mult pe fund de inghetat ce era 🙂 oricum, e fain sa cobori pe fund cu frontala in frunte :). Ce sa mai, ne-am intors la cabana unde au preturi de bun simt, 5 ron un vin fiert, 7 ron ciorba de …, 2 ron un ceai, 30 ron cazarea, restu nu-mi mai amintesc ca m-am ametit :). Alte cateva detalii despre cabana, toaletele sunt afara si sunt stil turcesc, dar nu trebuie sa se sperie nimeni pt ca e foarte bine sa mai iesi putin la aer din cand in cand :). Apa, asta e o mica problema, la cabana se gaseste apa de baut la 0,5 litri 5 ron, asa ca eu recomand ca toata lumea sa vina pregatita de pe traseu cu apa care se gaseste la La Glajerie, Diham….Nu stiu ce mai pot spune, a da, caldura, in cabana e foarte bine pana pe la ora 22, din cate am observat, dupa aceasta ora caldura este oprita asa ca recomand ca atunci cand temperatura pe timp de noapte scade sub -10 grade, sa aveti la voi un sac de dormit.

Vai de mine, mult a mai trecut de cand nu am mai scris atat de mult 🙂

A doua zi ne-am intors tot grupul pe traseul planificat, care e mai usor la intoarcere pt ca ai mai putin de urcat, un traseu care dupa cum am mai spus, e foarte util cand ai parte de multa zapada.

Ca mi-am mai amintit ceva important, ceaiul de la cabana Diham are un gust si miros de esenta de rom cum n-am mai vazut, adica pt mine a fost oribil :), in schimb, mancarea este foarte buna.

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze facute in ambele zile.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Un weekend in Bucegii Vestici.

Imagine

Mda, weekend-ul trecut l-am petrecut cu un grup de prieteni intr-o tura organizata in partea vestica a muntilor Bucegi. Parte care pt mine personal, e mult mai frumoasa comparativ cu partea Estica. Am fost un grup de peste 20 de persoane, majoritatea veniti cu 3 masini din Bucuresti si 1 masina din Brasov, ne-am intalnit cu totii la bariera din Moeciu de Sus cand se intra pe traseu. Normal, ca mai intotdeauna cand e vorba de grupuri mai mari, si aici au fost mici probleme de genu, in loc de ora 9, ne-am intalnit si strans cu totii aproape de 10 🙂 . Traseul pentru toata lumea trebuia sa fie urmatorul, Moeciu de Sus-Poiana Gutanu-Vf. Batrana-Valea Doamnele-Padina, am zis pt toata lumea pt ca in poiana Gutanu ne-am despartit, mai exact, eu si inca 2 persoane care am ajuns ceva mai repede in Poiana ne-am dat seama ca daca tinem traseul ajungem la Padina mult prea devreme asa ca ne-am gandit sa facem o mica schimbare 🙂 Din Poiana Gutanu am tinut stanga pe triunghi albastru pana ne-am intersectat cu Valea Gaura, aici am inceput sa urcam pe firul vaii pana in platou. Ce vreau sa specific, este ca aceasta zona e absolut superba, in aceasta zona exista cascada Moara Dracului „dupa parerea mea, una dintre cele mai frumoase din Bucegi” , „Valea Gaura, o vale salbatica si destul de usor de strabatut” , „cheile nu stiu :), chiar nu stiu ce chei sunt acelea dar le ve-ti intalni chiar de unde pleaca cascada si presupun ca se numesc tot Moara Dracului”. Tot din aceasta zona, daca vremea permite. privelistea e incredibil de frumoasa, vezi tot versantul dintre Vf. Gutanu si Strungile Mari, iar undeva acolo in departare, Piatra Craiului, mai departe, Fagarasul si tot asa :). Mai departe, noi cei trei ne-am continuat drumul pana pe Vf Omu, aici ne-am desfatat cu mancarica si un ceai fierbinte dupa care am coborat la Padina, pe aceasta portiune ne-am lovit si de cascada Obarsia Ialomitei, care abia astept sa vina primavara ca sa-i mai fac o vizita pt ca acea perioada ea, ca de altfel toate cascadele,  va fi in toata splendoarea si maretia ei. Tot acest traseu, noi l-am facut in 7 ore, au fost 4,5 pauze de 3, 5 min si 1 pauza de 15 min la Omu, intr-un ritm mai putin alert si vreme buna, traseul poate fi facut lejer in 9, 10 ore.  Am uitat sa specific ceva foarte important si care mi-as dori sa se intample mereu. La Omu era doar cabanierul 🙂 chiar daca vremea a fost superba nu era picior de turist, si asta pentru ca nu a functionat telecabina. Si ziua sa incheiat la Padina cu un vin fiert, ciorbita…, dupa care in sunet de chitara. Traseul de intoarcere in Moeciu am sa-l povestesc intr-un articol viitor.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Lacul Galcescu.

Dupa ziua de sambata, in care ne-am facut de cap pana pe Parangul Mare, seara a trebuit sa planificam ziua de duminica. Taka, taka…taka taka, pana la urma am cazut toti de acord ca pt. ziua urmatoare sa facem o plimbare pana la lacul Galcescu. Zis si facut, toata lumea se trezeste de dimineata, spalat, mic dejun…ca pe la ora 8, noi cei 4 din Bucuresti sa purcedem la drum. Nu am cuvinte sa descriu, cat de frumos e rasaritul pe dealurile din acea zona, iar drumul, drumul e incredibil de pitoresc, am mers pe 7A prin cheile Jietului pana in Transalpina, pt cei interesati, drumul e foarte bun. Pt. a ajunge la lacul Galcescu, noi am tinut pe Transalpina pana am ajuns intr-o portiune de unde am putut identifica 2 varfuri, Carbunele si Mohorul, undeva in aceasta zona e imposibil sa nu vezi marcajul, banda rosie, care porneste chiar din sosea. Dupa ce am parcat masina, a inceput miscarea 🙂 Nici nu am intrat bine pe traseu ca am si avut de urcat vf-ul Iezer, pe urma coborat in saua dintre Iezer si Mohorul si urcarea pe Mohorul care spre surprinderea si supararea mea, traseul nu urca chiar pana in vf-ul lui. Pe vf. Iezer si pe Mohorul am avut parte de panorame absolut superbe, in directia din care veneam, Transalpina, in stanga si dreapta, valea Gilortului, Ranca, Novaci…, in fata, nici nu mai stiu. Ideea principala, traseul cere putin efort, dar merita fiecare bucatica de energie. Pt a ajunge la lac, dupa ce am urcat pe Mohorul s-a mers mult mai lejer, pana ne-am intersectat cu traseul triunghi rosu, unde am facut dreapta si am mai continuat aproximativ 15 min. pana pe creasta de unde am fost surprinsi de privelistea lacurilor. Am spus lacurilor pt ca aici nu se gaseste doar Galcescu, din contra, in caldarea Dracului, vedem lacul Pasari, putin mai jos, in caldarea Vidal, vedem lacul Vidal si Pencu, iar mai jos de acestea in caldarea Galcesu se gaseste lacul Galcescu. Cu pozele pe care le-am facut in aceasta zona, nu am putut surprinde nici 10% din frumusetea acestei zone. In fine, de pe creasta am coborat pe hornul Lacurilor,  si recomand tuturor sa faca acelasi lucru pt ca abia acolo jos reusesti sa vezi toata maretia si salbaticia acestui loc, recomand asta pt ca din noi cei 4, doar eu am coborat si nu regret nici o clipa acest lucru.

Sper ca pozele sa-si faca efectul si sa va dea pofta de a face drumetii.

Carari cu soare tuturor!

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine