Hornul Malaiesti

Cele doua zile:

Sambata, Busteni-Take Ionescu-Hornul Malaiesti-Bucura Dumbrava-Babele-Pestera si Padina in aproximativ 9 ore.

Duminica, Padina-Horoabelor-Batrana-Costila-Valea Alba si Busteni in aproximativ 8 ore.

Asta a fost prima tura mai serioasa dupa o perioada mai lunga de covalescenta. Am ajuns sa o fac dupa ce am participat la semi-ul din Bucuresti, unde am observat ca genunchiul meu se prezinta foarte bine. In sinea mea imi era frica de o recidiva pt ca problemele mi-au aparut tocmai in urma unor concursuri montane. Cu toate ca au trecut deja doua saptamani de la aceasta iesire, am sa incerc totusi sa fac o mica retrospectiva din ceea ce reusesc sa-mi mai amintesc.

Initial am invitat 2, 3 cunoscuti care sa ma insoteasca in aceasta aventura, dar dupa refuzul lor din diferite motive am ales sa merg singur. Am facut aceasta alegere si pt ca ultima data cand am fost cu cineva, am resusit sa-l incetinesc din cauza problemelor mele.

Pana la urma am plecat sambata dimineata cu cunoscutul personal. Pana in Busteni am tot atipit si tin minte ca m-am trezit cu cateva minute inainte de a ajunge in Ploiesti iar cand am privit afara am ramas perplex, din cauza cetii nu vedeam la mai mult de 10 metri. Am inchis ochii la loc si m-am trezit in Ploiesti unde cerul era senin si vremea se anunta superba. La nici 10 min de la plecarea din Ploiesti iar am nimerit intr-o ceata de mama mama :), am zis ca visez. Pe urma am atipit la loc si m-am trezit pe la Comarnic unde razele unui soare abia rasarit, dadeau un farmec aparte caselor si pomilor din acea zona. Cei care merg constant pe Valea Prahovei stiu la ce ma refer. Ajung si in Busteni iar vremea era si se anunta mai departe perfecta. Am coborat din tren, mi-am mai cumparat una, alta si am plecat pe triunghiul rosu (TR) in directia Malaiesti pt ca-n gandul meu era o urcare pe Morarului. Nici n-am trecut bine de Caminul Alpin  „acolo unde stie toata lumea ca se intra imediat in padure” si mi-am si multumit pt inspiratia de a iesi la munte in acel weekend. Era atat de frumos, era exact asa cum poti sa-ti doresti o zi de toamna. Am luat-o usor la pas, am tras aer pe nari incarcandu-mi plamanii cu acel aer curat, mi-am bucurat ochii cu acele culori pe care le poti vedea doar toamna si mai ales atunci cand razele de soare strapung pomii. In mai putin de 2 ore am ajuns la intersectia cu Morarului. Atunci cand mergi singur e foarte usor sa-ti schimbi planurile, asa si cu mine. Cand am ajuns la respectiva bifurcatie mi-am schimbat planurile :), si de la Morarului mi-am zis sa merg pana la bifurcatia cu Bucsoiului si ma mai gandesc acolo ce fac. De felul meu sunt o persoana care nu se poate abtine de la a descoperi, cunoste ceva nou, dar sunt si o persoana cu capul pe umeri. Adica ma pacalesc singur spunandu-mi ca nu trec niciodata linia dintre prostie si curaj. Astfel am ajuns eu la bifurcatia cu valea Bucsoiului, aici am facut o mica pauza si m-am gandit. Sa fac acum aceasta vale pe care nu o cunosc, dar despre care am citit atatea, sa mai astept ca poate o sa am ocazia sa merg cu cineva care o cunoaste? Pana la urma am ales sa-mi continui drumul si sa fac o urcare prin Hornul Malaiesti. Dc am ales asa? motivele au fost mai multe, nu eram sigur daca are zapada si gheata, nu eram sigur de genunchiul meu, nu cunosteam deloc dificultatea ei… pana la urma cred si sper ca alegerea a fost buna. Valea sigur nu pleaca asa ca ocaziile sunt acolo la orizont. Dupa nici 4 ore eram trecut de cabana Malaiesti si ma pregateam sa urc prin unul din frumoasele lui hornuri „adica ala marcat cu BA”. L-am urcat si tin sa-i anunt pe cei care merg prima data prin zona respectiva ca pe alocuri se urca in patru labe, ca e foarte friabil, ca fara atentie multe pietre se disloca asa ca trebuie grija pt ceilalti participanti cu care sunteti. Hornul propriu-zis e facut in aproximativ 30 min, iar pana la el urcarea e una domoala si foarte usoara. Normal ca pe zapada, frig, inghet…datele problemei se schimba total si face aproape imposibila trecerea lui fara piolet si coltari. Am ajuns in saua Hornurilor de unde am facut stanga continuand drumul pana pe Bucura Dumbrava. A fost prima data cand l-am urcat pana sus si pot spune ca nu regret nici macar o clipa. Din contra, asa cum acum am ocolit vf-ul Omu pe curba de nivel si am urcat pe Bucura, tot asa o sa fac si data viitoare pt ca privelistea si senzatia de liniste e mult mai intensa. Dupa ce m-am odihnit 10, 15 min, mi-am continuat drumul pe BG pana la Babele. Vai de mine, era plin aici. Erau oameni peste tot, pe toate stancile, faceau poze, luau masa… aducandu-mi aminte dc am tot evitat aceasta zona :). Repede, repede am inceput sa cobor pe CA pana la Pestera de unde am continuat pana la Padina.

Padina, am ajuns undeva pe la ora 18 si am constatat ca se fac schimbari. In sala mare nu mai era nimic, nu mese, nu bar, nu scaun, nu lume, nimic, nimic. In schimb pe terasa acoperita era si lume, galagie…. Am stat putin acolo si am realizat ca nici proprietarii si nici oamenii care lucrau inainte nu mai sunt aceeasi. Am intrebat in jur si am reusit sa fac cunostinta cu o doamna care se ocupa cu cazarea „foarte posibil sotia noului proprietar”. Din vorba in vorba am aflat ca se aduc schimbari pe sus, se renoveaza unele camere, se mai construiesc cateva dusuri, ca e posibil ca tariful de cazare sa creasca…. Tot atunci am fost surprins sa aflu ca nu mai sunt locuri de cazare :), dar doamna a reusit sa-mi gaseasca loc intr-o camera pe care trebuia sa platesc 50 de lei. Zic ca trebuia pt ca am plecat foarte dimineata si n-am reusit sa platesc camera :(. Binenteles ca la urmatoarea vizita trebuie sa-mi achit datoria. Oricum, am dormit in cealalta cladire la mansarda intr-o camera foarte curata, incalzita si cu dus pe palier.

Cam atat pt prima zi iar la concluzii pot trece singura portiune mai dificila din toata ziua care a fost la Hornul Malaiesti si schimbarile de la Padina.

Zilele urmatoare astern cateva randuri si despre ziua de duminica.

Hornul Malaiesti