Creasta Pietrei Craiului

Din pacate in ultima vreme nu prea am mai avut timp sa scriu pe blog. Drept urmare a trecut o luna si cateva zile de la indeplinirea unui alt vis de-al meu. Visul era sa fac toata creasta Pietrei Craiului intr-o singura zi si pana in acest an nu s-a putut din diverse motive. Ca nu aveam un sac de dormit, ca n-a fost vremea buna, ca nu era timp…, dar luna trecuta toate planetele s-au aliniat si astfel visul s-a indeplinit 🙂 „inca mai sunt fericit”. Nu mai tin minte toate detaliile asa ca am sa incerc sa fac un mic rezumat doar cu ce reusesc sa-mi mai amintesc, iar acest putin sper sa-i ajute si incurajeze si pe altii.

Acum aproximativ un an, tot intr-o tura montana, l-am cunoscut pe Nicu. Intre timp ne-am mai vazut in cateva ture, am alergat de 2, 3 ori prin I.O.R, am mai facut si 2 antrenamente prin Bucegi in vederea concursului 7500 si uite asa am devenit camarazi de drumetii montane. Astfel din vorba in vorba s-a concretizat iesirea noastra in respectivul weekend. Cand am zis ca toate planetele s-au aliniat m-am referit la: timp liber si am avut concediu, sac de dormit, pe care l-am facut rost de la un alt prieten cunoscut acum un an tot intr-o drumetie :), vremea care a fost exact cum au anuntat pe meteoblue „dupa mine cel mai bun site de prognoza”, in rest nu mai tin minte ce s-a mai aliniat :).

Uite asa am plecat noi vineri dimineata cu vestitul tren 3001 in directia Brasov unde am ajuns paremi-se pe la 10:30. Din fata garii am luat un autobuz pana la autogara 2 Brasov, iar de aici un alt autobuz pana-n Zarnesti unde am ajuns pe la ora 12, 12 si ceva. Din aceasta localitate ne-am pus la treaba picioarele. Am mers prin Prapastiile Zarnestiului, pe marcajul cruce rosie(CR), trecand pe la fantana lui Botorog si am tot continuat pana cand marcajul a facut stanga iesind din drumul forestier. Ah, mi-am amintit, aproape de o anumita bariera care se gaseste pe acest drum si care sta inchisa, noi am avut noroc cu un domn care mergea cu o dacie papuc „cred eu la cabana Curmatura” si care a avut grija sa ne ia si pe noi, astfel am economisit cam o ora de mers prin prapastii. Mai departe, din locul unde marcajul iese din drum, noi am inceput sa urcam pe valea Vladusca „salbatica si deosebit de frumoasa” pana am ajuns in zona numita La Table”aici se gaseste si un izvor de apa”. Din La Table nu mai tin minte pe ce marcaj am mers, dar era unul care ajungea in saua Funduri. In schimb tin minte ca pe respectivul marcaj am tot mers pe la poalele muntelui pana am ajuns la o stana foarte noua, iar de acolo am inceput sa urcam prin padure pana aproape de creasta, cand pe carare am dat peste un semn care ducea la refugiul Funduri. Acest refugiu era si destinatia zilei noatre. Am ajuns la el cam la 5 ore de la plecarea din Zarnesti. Dupa ce am mancat si pierdut vremea putin, pana la urma ne-am bagat in sacii de dormit o data cu gainile :). Asa cum au anuntat la meteo, mai toata ziua a fost innorata, dar cu foarte putine precipitatii, doar asa cu cativa stropi. A, da, si toata creasta, cam de pe la 1700 era acoperita de ceata, inclusiv si la noi la refugiu. Asta pana noaptea tarziu, cand pe la ora 03:00 am iesit afara si cerul era instelat. Dimineata ne-am sculat la 06:00 odihniti bine, am mancat cate ceva „eu mai putin pt ca merindele erau prea reci 🙂 „, dupa care am plecat la drum. In nici 5 min eram in saua Funduri de unde urma sa atacam creasta. Daca la 3 dimineata nu era pic de ceata, acum la ora 7 ceata incepea usor, usor sa apara.

Despre traseul de pe creasta spun doar cateva cuvinte, dar pun pozele la treaba :).  Traseul e dificil pt cei care nu sunt obisnuiti cu inaltimea, putina catarare, multa stancarie, efortul fizic… Noi din saua Funduri si pana pe vf Turnu am facut aproximativ 7 ore. E drept ca am pierdut si ceva timp pt facut poze si urmarit capre negre. Creasta Sudica este mai usoara decat cea Nordica care are mai multe portiuni expuse. Cel putin asa am tras eu concluzia. Alt lucru foarte interesant si care sper sa ramana asa, este ca pe Creasta Sudica am vazut mai bine de 40 de capre negre, in schimb pe nordica am vazut cam 5, de unde trag concluzia ca e mai putin circulata sudica decat nordica.  De pe vf-ul Turnu noi am coborat pe la cabana Curmatura si mai departe am continuat pana in Zarnesti, unde am ajuns la aproximativ 11 ore de la plecarea de la refugiu. Din Zarnesti, ca sa stam dupa trenul care urma sa vina peste mai bine de o ora, am facut autostopul in fata garii si am ajuns in Brasov mult mai repede, ba si invatand lucruri noi de la un sofer cu multa experienta de viata.

Cam asta a fost tura asta pe care mi-am dorit-o de foarte mult timp.

creasta pietrei craiului 2 3 5 7 8 11 13 14 15 17 21 23 25 27 31 33 35 38 41 42 50

Reclame

Singur vara prin Piatra Craiului.

O da,multa lume o sa zica,asta e un ciudat,nebun,etc,ce sa fac? asta sunt eu,fac ceea ce simt,cand pot.

Vara,2012,caldura mare in Bucuresti,fac doua duminici prin Ciucas si ma trezesc ca vreau sa merg in Piatra Craiului. Normal,ca de obicei am doar duminica liber asa ca ma pun pe documentat cu ce si cum ajung. Toata saptamana,asta fac si uite asa sambata la ora 22 sunt in gara de nord,urc in tren si incerc sa ma odihnesc,ceea ce si reusesc sa fac pana in Brasov. Ajung pe la ora 1 noaptea in Brasov si motai eu frumos in gara pana pe la ora 5 si ceva cand vine reggio spre Zarnesti. In sfarsit ajung la destinatie pe la ora 7,pana aici,putin obosit dar in rest toate bune si frumoase. Cobor in Zarnesti,fac dreapta pe sosea in directia,prapastiile zarnestilor unde fac cunostinta cu racoarea dimineti,in Bucuresti caldura de mama,mama,aici,daca ma opresc putin,hop simt spatele rece. Am ramas uimit cat de placut a fost acel drum,liniste,peisaje superbe,etc.

Ah am uitat sa specific ca mergeam pe traseu marcat cu cruce rosie care trebuia sa ma scoata la”la table”.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Dupa aproximativ o ora si treizeci minute ajung la acest indicator din ultima poza,unde am facut stanga si am inceput sa urc acea vale.

Asta e valea.

Imagine

Imagine

In 30 min ajung in acest loc mirific,zic eu.

Imagine

Aici nu stiu cum am reusit dar am pierdut marcajul,noroc cu o stana unde am intrebat pe nenea ciobanu,cum ajung si eu la „la table”. Cum necum,am inteles eu ce a incercat omu sa-mi explice si dupa ce am orbecait 15 min am reusit sa ajung in acel asa zis loc.

Eh da,am citit eu pe net ca nu prea se gaseste apa si ca sa ma aprovizionez din acest loc dar nu stiu cum am reusit sa fac ca doar m-am spat putin pe ochi,am baut cateva guri dar sa umplu sticla ioc :). Plec eu mai departe spre refugiul Grind dar iar am o problema.

Ajung in acet loc,unde padurea lipsea,la fel si marcajele si doar intuitia ma ajutat sa nimeresc bine.

Imagine

Nu stiu ce sa intamplat cu acesta portiune de padure.

Imagine

Bun…dupa aproximativ 15 min ajung si la refugiu,unde in sfarsit intalnesc si eu pe cineva,care cobora si primul lucru care zice e. Ai destula apa la tine? cat ai? Eu de colo,un litru. El de colo,nu o sa-ti ajunga asa ca omu mi-a dat toata apa lui. Nu o sa uit niciodata asta.

Imagine

Aici la refugiu,stau jumatate de ora,mananc,ma odihnesc si ma bronzez,vorba vine,dupa asta incep a urca spre vf. La Om. E aici,pana sa ajung pe varf m-am oprit cam de 5,6 ori pt ca eram rupt de oboseala,pur si simplu,trageam de mine,pas cu pas,mai luat cate o gura de apa,atat,o gura,chiar daca mi-ar fi placut sa nu mai las sticla de la gura nu stiu cum am reusit dar am baut doar cate o gura si chiar si asa pana pe vf aproape am terminat 1l de apa.

Imagine

Imagine

Imagine

Intr-un final ajung pe vf,am fost atat de usurat incat nu pot descrie in cuvinte ce am simtit in acele momente. Pe langa faptul ca eram super obosit si am rasuflat usurat,ceea ce ma inconjura era absolut superb. Stau aici 10 min pt ca eram in criza de timp.mananc repede o banana si putina glucoza,fac ceva poze si purced iar la drum.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Si uite asa,merg eu,vf peste vf,pas cu pas ca de fiecare data cand trebuia sa urc,picioarele mele se trezeau cu dureri in pulpe 🙂 si ca la un moment dat sa ma trezesc ca din toata caldura care a fost pana atunci,sa pornit sa ploua. Vai,cum a fost acea ploaie,niciodata nu m-am bucurat asa mult de ploaie,a fost exact ce aveam nevoie in acele momente.

Aici,pe creasta incep sa ma confrunt cu problema timpului,eram pt prima data in aceasta zona si trebuia sa ajung in Zarnesti pe la ora 19 pt a prinde trenul. Ma intalnesc cu alti doi drumeti si intreb,cat fac pana in Zarnesti? pai faci cam 6,7 ore. Aoleo,na belea,asta era o mare problema pt ca era deja ora 14 si 30 min,ce ma fac?eu in gandul meu. Pai ce era sa fac,gata cu pozele,incep sa zoresc pasul,cu toate ca eram obosit,nu stiu cum dar stiu ca am prins energie dintr-o data. Merg,merg,merg si ajung la refugiul vf Ascutit unde intalnesc mai multe persoane. Intreb eu de colo,cum ajung mai repede la Curmatura si cam cat fac? pai uite,cobori pe acolo si cam in 2 ore si ceva ajungi,na belea,zic eu in gandul meu,tot tarziu e…mul tumesc eu frumos si incep a cobora,iar pana la cabana Curmatura am facut doar o ora si ceva,dar in aceasta ora m-am oprit o singura data sa beau putina apa pe care o mai aveam,si chiar inainte sa ajung la cabana am gasit un loc cu apa unde m-am spalat si am baut iar cateva guri ca de oboseala parca nu intra mai mult. In fine,ajung eu la cabana,intreb eu acolo cat fac pana in Zarnesti,aflu iar ca in aproximativ 2 ore,fac eu un calcul rapid si trag concluzia ca am timp sa stau 15,20 min sa-mi trag sufletul. Intru in cabana si comand o placinta de mere care a fost incredibil de buna,era calda,iar eu aveam o foame de mama,mama..asta spunea  mintea,ca dupa cateva guri simt ca nu mai vrea sa intre,pur si simplu nu a mai vrut. Mintea spunea una,organismul alta.

Imagine

Plec de la cabana,am tras de mine si am reusit sa ajung in gara la 19 fara 25,cumpar eu bilet si ma intind pe banca sa-mi odihnesc picioarele,ca mai aveam 30 min pana la tren. Ha,atipesc si ma trezesc la 19 si 20,ies eu frumos la sosea si fac cu mana.Am noroc si  In nici 10 min opreste un domn care ma duce pana in gara Brasov. fara sa-mi ia nici un ban,a zis ca a oprit sa ma ia,nu pt bani ci pt ca ma vazut cu rucsac in spate si stia ce inseamna pt ca si el in tinere a cutreierat muntii foarte mult. Multumesc eu frumos, dupa care ma duc in gara si ce sa vad?alt noroc trenul de Bucuresti intarzia si astfel am avut noroc sa-l prin ca daca era dupa ora din program trebuia sa fie plecat de 15 min.

Cam asta a fost prima mea tura in Piatra Craiului,singur,de nebun cu multe greseli,noroc si din care am reusit sa invat o gramada dar care a fost minunata.

Cateva zile dupa am simtit febra dar asta nu facea decat sa tina cald ceea ce am simtit si trait in acea zi.

Au trecut cateva luni bune de la acesta tura asa ca lipsesc multe alte detalii dar in mare mi-am amintit ce era mai important.