Creasta Pietrei Craiului

Din pacate in ultima vreme nu prea am mai avut timp sa scriu pe blog. Drept urmare a trecut o luna si cateva zile de la indeplinirea unui alt vis de-al meu. Visul era sa fac toata creasta Pietrei Craiului intr-o singura zi si pana in acest an nu s-a putut din diverse motive. Ca nu aveam un sac de dormit, ca n-a fost vremea buna, ca nu era timp…, dar luna trecuta toate planetele s-au aliniat si astfel visul s-a indeplinit 🙂 „inca mai sunt fericit”. Nu mai tin minte toate detaliile asa ca am sa incerc sa fac un mic rezumat doar cu ce reusesc sa-mi mai amintesc, iar acest putin sper sa-i ajute si incurajeze si pe altii.

Acum aproximativ un an, tot intr-o tura montana, l-am cunoscut pe Nicu. Intre timp ne-am mai vazut in cateva ture, am alergat de 2, 3 ori prin I.O.R, am mai facut si 2 antrenamente prin Bucegi in vederea concursului 7500 si uite asa am devenit camarazi de drumetii montane. Astfel din vorba in vorba s-a concretizat iesirea noastra in respectivul weekend. Cand am zis ca toate planetele s-au aliniat m-am referit la: timp liber si am avut concediu, sac de dormit, pe care l-am facut rost de la un alt prieten cunoscut acum un an tot intr-o drumetie :), vremea care a fost exact cum au anuntat pe meteoblue „dupa mine cel mai bun site de prognoza”, in rest nu mai tin minte ce s-a mai aliniat :).

Uite asa am plecat noi vineri dimineata cu vestitul tren 3001 in directia Brasov unde am ajuns paremi-se pe la 10:30. Din fata garii am luat un autobuz pana la autogara 2 Brasov, iar de aici un alt autobuz pana-n Zarnesti unde am ajuns pe la ora 12, 12 si ceva. Din aceasta localitate ne-am pus la treaba picioarele. Am mers prin Prapastiile Zarnestiului, pe marcajul cruce rosie(CR), trecand pe la fantana lui Botorog si am tot continuat pana cand marcajul a facut stanga iesind din drumul forestier. Ah, mi-am amintit, aproape de o anumita bariera care se gaseste pe acest drum si care sta inchisa, noi am avut noroc cu un domn care mergea cu o dacie papuc „cred eu la cabana Curmatura” si care a avut grija sa ne ia si pe noi, astfel am economisit cam o ora de mers prin prapastii. Mai departe, din locul unde marcajul iese din drum, noi am inceput sa urcam pe valea Vladusca „salbatica si deosebit de frumoasa” pana am ajuns in zona numita La Table”aici se gaseste si un izvor de apa”. Din La Table nu mai tin minte pe ce marcaj am mers, dar era unul care ajungea in saua Funduri. In schimb tin minte ca pe respectivul marcaj am tot mers pe la poalele muntelui pana am ajuns la o stana foarte noua, iar de acolo am inceput sa urcam prin padure pana aproape de creasta, cand pe carare am dat peste un semn care ducea la refugiul Funduri. Acest refugiu era si destinatia zilei noatre. Am ajuns la el cam la 5 ore de la plecarea din Zarnesti. Dupa ce am mancat si pierdut vremea putin, pana la urma ne-am bagat in sacii de dormit o data cu gainile :). Asa cum au anuntat la meteo, mai toata ziua a fost innorata, dar cu foarte putine precipitatii, doar asa cu cativa stropi. A, da, si toata creasta, cam de pe la 1700 era acoperita de ceata, inclusiv si la noi la refugiu. Asta pana noaptea tarziu, cand pe la ora 03:00 am iesit afara si cerul era instelat. Dimineata ne-am sculat la 06:00 odihniti bine, am mancat cate ceva „eu mai putin pt ca merindele erau prea reci 🙂 „, dupa care am plecat la drum. In nici 5 min eram in saua Funduri de unde urma sa atacam creasta. Daca la 3 dimineata nu era pic de ceata, acum la ora 7 ceata incepea usor, usor sa apara.

Despre traseul de pe creasta spun doar cateva cuvinte, dar pun pozele la treaba :).  Traseul e dificil pt cei care nu sunt obisnuiti cu inaltimea, putina catarare, multa stancarie, efortul fizic… Noi din saua Funduri si pana pe vf Turnu am facut aproximativ 7 ore. E drept ca am pierdut si ceva timp pt facut poze si urmarit capre negre. Creasta Sudica este mai usoara decat cea Nordica care are mai multe portiuni expuse. Cel putin asa am tras eu concluzia. Alt lucru foarte interesant si care sper sa ramana asa, este ca pe Creasta Sudica am vazut mai bine de 40 de capre negre, in schimb pe nordica am vazut cam 5, de unde trag concluzia ca e mai putin circulata sudica decat nordica.  De pe vf-ul Turnu noi am coborat pe la cabana Curmatura si mai departe am continuat pana in Zarnesti, unde am ajuns la aproximativ 11 ore de la plecarea de la refugiu. Din Zarnesti, ca sa stam dupa trenul care urma sa vina peste mai bine de o ora, am facut autostopul in fata garii si am ajuns in Brasov mult mai repede, ba si invatand lucruri noi de la un sofer cu multa experienta de viata.

Cam asta a fost tura asta pe care mi-am dorit-o de foarte mult timp.

creasta pietrei craiului 2 3 5 7 8 11 13 14 15 17 21 23 25 27 31 33 35 38 41 42 50

Reclame

Din Podu Dambovitei pana-n Saua Funduri.

Au trecut doua saptamani si eu inca nu m-am sinchisit sa prezint o frumusete de traseu pe care l-am facut cu un grup in Pietricica. Acest masiv face parte din Piatra Craiului, mai exact este continuarea sudica.

A fost destul de interesant modul in care am ajuns in aceasta tura. Initial am vorbit cu un prieten sa dam o fuga prin muntii Neamtului, totul a fost in regula pana-n seara dinaintea plecarii cand el a aflat de aceasta tura provocatoare si ma intrebat daca n-as vrea sa-mi schimb planurile. Normal ca nu m-am putut abtine sa nu particip si eu, trebuia sa vad aceste locuri mai putin umblate. In concluzie sambata dimineata ne-am urcat in masina unei cunostinte si am purces la drum.

La ora 11 si putin ne-am intalnit la Podul Dambovitei cu organizatorul si ceilati participanti care au venit din Brasov cu autocarul. Ne-am dat mainile si hai la drum. Traseul propus era sa plecam din Podul Dambovitei urcand pana-n Saua Funduri, si coborare in Poiana Funduri. Din aceasta poiana urma sa ne despartim, grupul venit din Brasov trebuia sa mearga in Zarnesti, iar noi trebuia sa ajungem inapoi la  Podul Dambovitei unde aveam masina. A fost exact cum ne-am propus. Chiar inainte de intrarea in cheile Dambovicioarei pe partea stanga incepe prin urcare un traseu cu punct rosu (PR). Asta a fost panta prostului :), in rest traseul e mult mai domol dar deosebit de frumos. Pentru cei interesati, e bine de stiu ca sunt multe portiuni in care se pierde marcajul. Sunt si foarte multe stane, cel putin 10 am reusit eu sa numar, aceste stane, in perioada in care urca ciobanii, sunt pazite de foarte multi caini. Din aceasta cauza recomand sa se mearga intr-un grup de cel putin 5 persoane. Din pacate nu mai tin minte timpii pe care i-am facut pana-n diverse puncte ale traseului. Asa in mare tin minte ca in aproximativ 2 ore am ajuns in poiana Pietricica, de aici pleaca si un traseu (TA) pana la cabana Pietricica. dupa aproximativ 3 ore am ajuns la refugiul Pietricica, acest refugiu se prezinta in conditii foarte proaste, are atat de multe gauri ca in caz de ploaie n-ar fi mare diferenta intre afara si inauntru :).  Of, acum am o mare problema, nu mai tin minte exact in ce zona ne-am apropiat de stancarie si un mare hau, dar stiu ca din zona respectiva si pana la saua Funduri, eu cu un alt coleg, ne-am tot facut de cap mergand pe marginea prapastiei, iar ceilalti au mers pe traseu prin padure care era paralel cu noi. Pe alocuri si noi a trebuit sa mai revenim in traseu pt ca nu puteam continua pe acea margine, sau se putea coborand intr-o brana doar ca nu aveam timp sa prospectam acel necunoscut.

E bine de stiut ca noi am facut pauze putine, mici si am mers intr-un ritm alert. Dupa aproximativ 8 ore am ajuns in poiana Funduri, aici ne-am despartit. Noi am mers pe (BA) pana la cabana Brusturet iar de aici pe drum pana la Podu Dambovitei unde am ajuns dupa exact 11 ore de la plecarea pe traseu. Ceilalti nu stiu pe ce marcaj au mers pana-n Zarnesti unde aveau de prins un tren, intre timp am aflat ca au reusit sa-l prinda la limita:).

O alta chestie importanta pe care am reusit sa o observ. Eu personal pe majoritatea hartilor mai noi n-am reusit sa gasesc mare parte din marcaje. Aici ma refer la (PR) care pleaca din Podu Dambovitei si duce pana la saua Funduri si (BA) care pleaca din poiana Funduri si duce pana la cabana Brusturet. Am reusit sa gasesc aceste marcaje doar pe niste harti mai vechi.

Cam asta fu tura noastra, o tura in care m-am simtit foarte bine si in care am avut bucuria sa cunosc alti pasionati in ale muntelui.

Acum cateva poze care sa va faca posta de iesiri in natura 🙂

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Piatra Craiului-1

harta piatra craiului

Inceput de aprilie la Plaiu Foii.

14

Am fost un grup de zece persoane care au avut chef de Piatra Craiului la inceput de aprilie. Tura respectiva a inceput cam asa. O amica si prietenul ei cu care am mai iesit in cateva ture si cu care urmeaza sa particip la marathon Bucegi 7500, au organizat pe facebook aceasta tura. Ne-am strans noi intr-un grup de zece, un grup care ne-am intalnit sambata la 6 in P-ta Victoriei, aici ne-am urcat in 3 masini, nu ca n-am fi avut loc in 2 dar asa a fost sa fie, si am purces la drum. Trebuia sa ajungem la cabana 7Crai din Plaiu Foii asa ca dupa aproximativ 3 ore eram in Zarnesti. Pentru cine nu cunoaste, in Zarnesti cand vi dinspre gara si ajungi la sensul giratoriu faci dreapta pentru a ajunge la Plaiu Foii. Intre Zarnesti si acest Plaiu Foii sunt aproximativ 11, 13 km, toata aceasta distanta se prezinta intr-un drum prost, prafuit si plin de gropi, mai ales dupa ce trec zapezile, dar se poate face cu orice model de masina. Dupa alte 15, 20 min am ajuns la complex-ul 7Crai. Despre acest complex eu am numai cuvinte de lauda din toate punctele de vedere. Noi am stat in 2 camere, 1 de 4 locuri si 1 de 6 locuri. Costul cazarii a fost impartit la toti 10 si a iesit 31 ron de persoana, din pacate mai multe despre costul cazarii nu stiu sa spun. Au o sala de mese foarte mare, aerisita si cu un mare tv :), din pacate, in perioada in care am fost noi inca nu faceau de mancare, nu stiu care sunt motivele, probabil lipsa clientilor care incep sa vina intr-un numar mai mare incepand cu 1 mai.

Ajunge cu drumul si cazarea :), acum urmeaza partea cea mai frumoasa. Din Plaiu Foii pornesc o multitudine de trasee marcate si nemarcate, mai usoare sau mai grele, cele usoare sunt putine :). Noi am ales sa urcam pe banda rosie (BR) pana-n  Saua Grindului iar de aici pe punct rosu (PR) pana pe vf. La Om. Cam asta am vrut sa facem dar din pacate am reusit sa urcam doar pana pe la 1850m, si asta din cauza timpului si a lipsei echipamentului adecvat (piolet, coltari). Nu stau sa povestesc tot traseul. Am plecat de la cabana pe la ora 10:30 si dupa aproximativ 1 ora eram ajunsi la refugiul Sparla(1440m). Dupa alte 30 de min eram in zona La Zaplaz(1698m).

Nu vreau sa fac descrierea acestui traseu cu toate lanturile si frumusetile lui, sunt adeptul ca e mai frumos sa descoperi singur, deci, CARARI CU SOARE :).

Noi am avut parte de o vreme urata, la urcare cu ceva burnita si la coborare cu multa ceata, aceasta ceata si zapada care inca mai era pe vai au fost unele din motivele pt care nu ne-am continuat ascensiunea, exista riscul sa ne prinda ore tarzii la coborare si nu ne-ar fi placut sa ne trezim cu zapada inghetata sub picioare. Dupa aceasta tura am un sfat important . Cand simti ca e mai bine sa te intorci din drum, intoarce-te, muntele nu pleaca, poti sa-l mai urci si cu alte ocazii.

Cateva recomandari.

Traseul respectiv este dificil chiar si pe timp de vara, se poate face cu o buna conditie fizica si dupa mai multe ture pe munte. Vara apa si bocancii sunt cele mai importante. Apa, trebuie sa va ganditi cam cat consumati in 7, 8 ore de efort.

Iarna, e genul de traseu pe care poate sa-l faca doar persoane cu experienta a traseelor de iarna, multa experienta.

Acum si cateva poze cu care poate le fac pofta unor oameni sa mai iasa in natura.

Imagine

refugiul sparla

Imagine

Imagine

la lanturi

Imagine

la zaplaz

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

cabana 7 crai

 

 

 

O bucatica din Piatra Craiului.

Dupa ziua de sambata in care am calarit la 7 Cai, evident ca a urmat duminica :). Plecarea din casa omului era planificata pt ora 9, normal ca niciodata nu se intampla sa pleci la ora care a fost propusa de cu seara chiar daca o parte dintre noi s-au trezit inca de la 6, eu personal pe la 7. Pana la urma ne-am urnit pe la 09:30 cu directia cabana Garofita Pietrei Craiului. Traseul planificat era, hidrocentrala Clabucet-cabana Garofita Pietrei Craiului-vf. Tamasel-saua Tamaselului-Cerdacul Stanciului iar de aici ramasese sa vedem la fata locului ce alegem pt intoarcerea la masini. Pt a ajunge la hidrocentrala Clabucet noi am mers pe DN 73 spre Brasov iar la un moment dat am facut stanga pe DC 21. Pe acest DC 21 care se afla intr-o stare destul de proasta am facut cam 15 min pana la hidrocentrala, unde am ajuns dupa ce am trecut prin Saticu de Jos, lacul Satic si Saticul de Sus. Dupa ce am trecut de hidrocentrala, s-a mai mers circa 100 m si am facut dreapta traversand Dambovita peste un pod. Imediat dupa pod, tot pe partea dreapta ne-am parcat masinile. Noi am plecat pe traseu chiar de aici. Pt cei interesati, de la acest pod, dupa ce treci de el si faci stanga pe un drum forestier, mai mergi aproximativ 5 min si ajungi la o bariera. Daca aveti in plan sa mergeti cu masinile pana la cabana Garofita Pietrei Craiului si sa plecati pe trasee de la cabana, eu recomand sa incercati a lua legatura cu cabanierul, e posibil ca el sa va poata ajuta cu bariera Noi am facut tot acel drum, care are aproximativ 4 km, pe picioarele noastre dar a meritat 🙂

Pana la urma am ajuns noi la cabana iar de aici ne-am tinut de traseul propus. Daca la plecarea pe traseu nu era pic de zapada, la cabana deja erau cateva portiuni acoperite cu 1 cm. Incepand de la cabana, am avut surprinderea sa constat ca zapada tot crestea si asta datorita faptului ca in noaptea precedenta, probabil 2, 3 ore a nins.

Pana la urma ne-am trezit in saua Tamaselului cu un strat de zapada de aproximativ 60, 70 cm si tot de aici a inceput si adevarata nebunie 🙂 adica ne-am ratacit, mai exact, s-a pierdut marcajul:). Am pierdut marcajul pt ca, foarte probabil era acoperit, ideea e ca noi am facut dreapta prea devreme. Pana la urma acest lucru a fost chiar bun, nu stiu ce am fi gasit mai sus, mai ales ca nici unu din noi nu avea piolet. Dupa ce am orbecait prin acea salbaticie si prin acel strat de zapada mai bine de 3 ore, datorita unui coleg din grup care avea gps, am coborat pana am dat de unul din marcaje, mai exact cruce galbena (CG) pe care am ajuns inapoi la cabana Garofita. Cam asta a fost tot 🙂 din pacate, de data asta nu a ajuns nimeni la Cerdacul Stanciului.

30

31

32

33

34

35

40

36

37

38

39

Piatra Craiului, Vf. Turnu.

Seamana cu multe alte iesiri la munte. Ne dam intalnire duminica la 6 dimineata in P-ta Victoriei, urcam in masina si dupa aproximativ 3 ore suntem in Zarnesti. Pt cei care nu stiu, aici in Zarnesti exista o bifurcatie unde faci stanga spre Fantana lui Botorog, Prapastiile Zarnestilor, sat Magura etc, sau dreapta spre, Plaiul Foii. Noi am facut dreapta si dupa aproximativ 2, 3 km am tras pe dreapta pe un deal aproape de Crucea lui Garnita. Aici coboram noi frumos din masina, ne dezmeticim, intandem oasele, mancam putin, ne echipam… dupa care o apucam la drum. Traseul pe care l-am facut e urmatorul, Mers pe nemarcat aproximativ 20 min pana ne-am intersectat cu cruce albastra, dupa care am continuat pe Padina Hotarului pana pe Vf. Turnu, de aici am coborat pe punct rosu pana la Saua Crapaturii dupa care pe dunga galbena pana aproape unde am lasat masina. Pt cei interesati noi acest traseu l-am facut in aproximativ 6, 7 ore, fara sa ne grabim, din care 30 min. le-am petrecut pe vf. E un traseu care eu personal ca dificultate il compar cu jepii mici, poate putin mai greu, mai ales la coborare. Recomand sa nu fie facut fara incaltaminte corespunzatoare, si foarte important sa nu uitati apa.

In concluzie, a venit caldura asa ca sper ca pozele mele sa va faca pofta de astfel de iesire, in care efortul te mentine in forma sau pe cei care au nevoie ii ajuta sa slabeasca dar cel mai important unde ai parte de aer curat, privelisti deosebite, racoare…

Era sa uit, pt fumatori am o veste…eu asa m-am lasat de fumat.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Singur vara prin Piatra Craiului.

O da,multa lume o sa zica,asta e un ciudat,nebun,etc,ce sa fac? asta sunt eu,fac ceea ce simt,cand pot.

Vara,2012,caldura mare in Bucuresti,fac doua duminici prin Ciucas si ma trezesc ca vreau sa merg in Piatra Craiului. Normal,ca de obicei am doar duminica liber asa ca ma pun pe documentat cu ce si cum ajung. Toata saptamana,asta fac si uite asa sambata la ora 22 sunt in gara de nord,urc in tren si incerc sa ma odihnesc,ceea ce si reusesc sa fac pana in Brasov. Ajung pe la ora 1 noaptea in Brasov si motai eu frumos in gara pana pe la ora 5 si ceva cand vine reggio spre Zarnesti. In sfarsit ajung la destinatie pe la ora 7,pana aici,putin obosit dar in rest toate bune si frumoase. Cobor in Zarnesti,fac dreapta pe sosea in directia,prapastiile zarnestilor unde fac cunostinta cu racoarea dimineti,in Bucuresti caldura de mama,mama,aici,daca ma opresc putin,hop simt spatele rece. Am ramas uimit cat de placut a fost acel drum,liniste,peisaje superbe,etc.

Ah am uitat sa specific ca mergeam pe traseu marcat cu cruce rosie care trebuia sa ma scoata la”la table”.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Dupa aproximativ o ora si treizeci minute ajung la acest indicator din ultima poza,unde am facut stanga si am inceput sa urc acea vale.

Asta e valea.

Imagine

Imagine

In 30 min ajung in acest loc mirific,zic eu.

Imagine

Aici nu stiu cum am reusit dar am pierdut marcajul,noroc cu o stana unde am intrebat pe nenea ciobanu,cum ajung si eu la „la table”. Cum necum,am inteles eu ce a incercat omu sa-mi explice si dupa ce am orbecait 15 min am reusit sa ajung in acel asa zis loc.

Eh da,am citit eu pe net ca nu prea se gaseste apa si ca sa ma aprovizionez din acest loc dar nu stiu cum am reusit sa fac ca doar m-am spat putin pe ochi,am baut cateva guri dar sa umplu sticla ioc :). Plec eu mai departe spre refugiul Grind dar iar am o problema.

Ajung in acet loc,unde padurea lipsea,la fel si marcajele si doar intuitia ma ajutat sa nimeresc bine.

Imagine

Nu stiu ce sa intamplat cu acesta portiune de padure.

Imagine

Bun…dupa aproximativ 15 min ajung si la refugiu,unde in sfarsit intalnesc si eu pe cineva,care cobora si primul lucru care zice e. Ai destula apa la tine? cat ai? Eu de colo,un litru. El de colo,nu o sa-ti ajunga asa ca omu mi-a dat toata apa lui. Nu o sa uit niciodata asta.

Imagine

Aici la refugiu,stau jumatate de ora,mananc,ma odihnesc si ma bronzez,vorba vine,dupa asta incep a urca spre vf. La Om. E aici,pana sa ajung pe varf m-am oprit cam de 5,6 ori pt ca eram rupt de oboseala,pur si simplu,trageam de mine,pas cu pas,mai luat cate o gura de apa,atat,o gura,chiar daca mi-ar fi placut sa nu mai las sticla de la gura nu stiu cum am reusit dar am baut doar cate o gura si chiar si asa pana pe vf aproape am terminat 1l de apa.

Imagine

Imagine

Imagine

Intr-un final ajung pe vf,am fost atat de usurat incat nu pot descrie in cuvinte ce am simtit in acele momente. Pe langa faptul ca eram super obosit si am rasuflat usurat,ceea ce ma inconjura era absolut superb. Stau aici 10 min pt ca eram in criza de timp.mananc repede o banana si putina glucoza,fac ceva poze si purced iar la drum.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Si uite asa,merg eu,vf peste vf,pas cu pas ca de fiecare data cand trebuia sa urc,picioarele mele se trezeau cu dureri in pulpe 🙂 si ca la un moment dat sa ma trezesc ca din toata caldura care a fost pana atunci,sa pornit sa ploua. Vai,cum a fost acea ploaie,niciodata nu m-am bucurat asa mult de ploaie,a fost exact ce aveam nevoie in acele momente.

Aici,pe creasta incep sa ma confrunt cu problema timpului,eram pt prima data in aceasta zona si trebuia sa ajung in Zarnesti pe la ora 19 pt a prinde trenul. Ma intalnesc cu alti doi drumeti si intreb,cat fac pana in Zarnesti? pai faci cam 6,7 ore. Aoleo,na belea,asta era o mare problema pt ca era deja ora 14 si 30 min,ce ma fac?eu in gandul meu. Pai ce era sa fac,gata cu pozele,incep sa zoresc pasul,cu toate ca eram obosit,nu stiu cum dar stiu ca am prins energie dintr-o data. Merg,merg,merg si ajung la refugiul vf Ascutit unde intalnesc mai multe persoane. Intreb eu de colo,cum ajung mai repede la Curmatura si cam cat fac? pai uite,cobori pe acolo si cam in 2 ore si ceva ajungi,na belea,zic eu in gandul meu,tot tarziu e…mul tumesc eu frumos si incep a cobora,iar pana la cabana Curmatura am facut doar o ora si ceva,dar in aceasta ora m-am oprit o singura data sa beau putina apa pe care o mai aveam,si chiar inainte sa ajung la cabana am gasit un loc cu apa unde m-am spalat si am baut iar cateva guri ca de oboseala parca nu intra mai mult. In fine,ajung eu la cabana,intreb eu acolo cat fac pana in Zarnesti,aflu iar ca in aproximativ 2 ore,fac eu un calcul rapid si trag concluzia ca am timp sa stau 15,20 min sa-mi trag sufletul. Intru in cabana si comand o placinta de mere care a fost incredibil de buna,era calda,iar eu aveam o foame de mama,mama..asta spunea  mintea,ca dupa cateva guri simt ca nu mai vrea sa intre,pur si simplu nu a mai vrut. Mintea spunea una,organismul alta.

Imagine

Plec de la cabana,am tras de mine si am reusit sa ajung in gara la 19 fara 25,cumpar eu bilet si ma intind pe banca sa-mi odihnesc picioarele,ca mai aveam 30 min pana la tren. Ha,atipesc si ma trezesc la 19 si 20,ies eu frumos la sosea si fac cu mana.Am noroc si  In nici 10 min opreste un domn care ma duce pana in gara Brasov. fara sa-mi ia nici un ban,a zis ca a oprit sa ma ia,nu pt bani ci pt ca ma vazut cu rucsac in spate si stia ce inseamna pt ca si el in tinere a cutreierat muntii foarte mult. Multumesc eu frumos, dupa care ma duc in gara si ce sa vad?alt noroc trenul de Bucuresti intarzia si astfel am avut noroc sa-l prin ca daca era dupa ora din program trebuia sa fie plecat de 15 min.

Cam asta a fost prima mea tura in Piatra Craiului,singur,de nebun cu multe greseli,noroc si din care am reusit sa invat o gramada dar care a fost minunata.

Cateva zile dupa am simtit febra dar asta nu facea decat sa tina cald ceea ce am simtit si trait in acea zi.

Au trecut cateva luni bune de la acesta tura asa ca lipsesc multe alte detalii dar in mare mi-am amintit ce era mai important.