raul bratei | andrei plimbarici

E da, a venit si vremea acestui masiv muntos. Pai, treaba sta cam asa. Din pacate pt el (sau poate ca nu 🙂 ), acest masiv sta in umbra muntilor care au grija sa-l incoanjoare, Bucegi si Piatra Craiului, astfel fiind ceva mai salbatic. Acest lucru se intampla din diverse motive. Ca e mai putin frumos si spectaculos, ca e mai greu accesibil, ca e prost marcat, ca sunt prea putine cabane si refugii…, motivele sunt multe. Problema la mine sta cam asa, tocmai asta a reusit sa ma atraga la acest masiv, salbaticia lui.

Povestea acestei ture a inceput de anul trecut cand intr-o tura, discutand cu o anumita persoana, am aflat despre cheile Ghimbavului, cheile Dambovitei si alte minunatii care se afla in acest masiv. Normal ca-n acea zi mi-am promis sa-i fac o vizita :). Intre timp, persoana respetiva mi-a devenit prieten si astfel ne-am trezit in acest ultim weekend ca e momentul sa ne plimbam oasele prin Leaota. El s-a ocupat cu planificarea si planul suna cam asa. Plecare vineri din Bucuresti cu trenul de 16:45 pana-n Sinaia unde ajungeam la ora 18:30. Mai departe, sa urcam repede la cota 2000 de unde sa coboram la Bolboci. Sambata dimineata sa plecam de la Bolboci pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei. De la aceasta cabana urma partea nemarcata a traseului si anume. Trebuia sa continuam pe un drum forestier pana in dreptul culmii Jugureanu. Mai departe aceasta culme urma urcata pana-n platou de unde trebuia sa coboram pe Cumparata Crucii pana la cantonul Andolia. Aici la canton urma sa ne hotaram cum continuam. Planul a fost urmat intocmai. Ne-am intalnit in gara, eu, el si inca o cunostinta dea lui. Acea ora si ceva a trecut imediat in urma impresiilor schimbate cu o fata din Brasov care locuia in Franta si venise sa-si petreaca concediul la parinti. Uite asa am ajuns cu bine in Sinaia si am inceput sa ne facem traseul. Am urcat pe banda rosie(BR), am trecut pe la cota 1400 unde am facut si o mica oprire, dupa care continuand tot mai sus. Cunostinta prietenului meu, datorita faptului c-a venit cu un rucsac pt bicicleta(adica foarte usor), mai tot timpul o lua inainte. In acest mod, aproape de platou cand se iese de pe drumul forestier, el a reusit sa piarda marcajul. Noi nestiind asta, ne-am continuat drumul coborand usor pana aproape de zona unde se lucreaza masiv de ceva timp(nu stiu ce). Aici am zis sa-l sunam ca deja era intuneric si omul nostru nu mai dadea nici un semn de viata. A fost sunat si astfel am aflat ca el dupa ce a realizat ca a gresit traseul, s-a intors la cota 1400 🙂 si mai departe inapoi in Sinaia ca nu mai avea nici un chef sa urce. Astfel din trei am ramas doi care ne-am continuat drumul. Continuat pe intuneric bezna 🙂 , ceea ce ma face sa spun ca a fost o experienta foarte interesanta. Mai ales in platou unde stalpii cu marcajul reuseam uneori sa-i gasim ceva mai greu. Ba mai mult, tot in platou, la un moment dat ne-am trezit incercuiti de aproximativ 8 caini amenintatori, carora la lumina frontalelor le sticleau ochii, dar surprinzator nu au fost atat de periculosi pe cat pareau. Unii dintre ei s-au rezumat la cateva maraituri si latraturi usoare. No bun, si uite asa ne-am continuat coborarea pe intuneric pana la drumul asfaltat, care eu personal o consider cea mai urata parte a plimbarii pe timp de noapte(urasc asfaltul la munte 🙂 ) si am ajuns la Bolboci pe la ora 23 unde am mancat ceva pe hol ca sa nu-i trezim pe ceilalti, dupa care ne-am bagat la somn. Sambata ne-am trezit la 06:00 si am pornit spre obiectivul principal. Am mers pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei, ceea ce a insemnat o urcare pe drum forestier si 10 min de carare pana-n culmea muntelui Zanoaga, de unde a urmat o coborare prin padure si spre final prin vegetatie bogata pana la cabana. Cand am ajuns in culme am avut si ceva probleme de orientare pt ca marcajul e cam slabut. Mai exact, pt cine intereseaza, cand se iese din padure pe urcare se face stanga sau spre nord timp de 5 min dupa care se coboara iar in padurea care se afla de partea cealalta a coamei in directia NV. Noi am continuat putin pe coama si ne-am trezit incercuiti de cativa caini foarte amenintatori ai unui cioban care a venit in fuga mare sa ne scape de ei, si care ne-a si aratat pe unde continua traseul. La coborarea prin padure, la fel marcajul pe alocuri este cam slab, dar cu putina atentie si experienta in astfel de situatii te poti descurca. Dupa 2 ore si 30 de min am ajuns la cabana Bratei, cabana care nu stiu daca e deschisa turistilor. Noi am cerut doar informatii in privinta traseului si am primit din partea unei doamne pt ca era singura persoana acolo. Printre altele ne-am intins pe iarba din fata cabanei si ne-am luat binemeritatul mic dejun. Dupa 30 min de pauza ne-am continuat traseul. Am purces pe drumul asfaltat care margineste raul Bratei si pe care trebuia sa mergem pana la un V unde raul Bratei tine in dreapta si spre stanga avem Valea Neagra, iar drumul se desparte si el tot intr-un V. Noi am avut ceva noroc, dupa nici 500 m ne-am trezit cu un camionagiu care urma sa fie incarcat cu lemne ca trece pe drum si binenteles ca ne ia cu el. A mers exact pana acolo unde ne doream si noi, in acel V :). Aici am coborat si am inceput sa cautam o zona pe unde sa urcam culmea Jugureanu care trebuia sa ne scoata in creasta muntilor Leaota. Ne-am tot uitat dupa o carare, ceva, dar nimic, asa ca pana la urma ne-am hotarat la o zona care parea ceva mai prielnica. Am trecut raul Bratei care avea un debit destul de serios si era si rece ca naiba, dupa care am inceput urcusul printr-o vegetatie foarte deasa si fara sa exagerez, pe alocuri de peste un metru jumatate care a reusit sa-mi aduca usturime si mancarime pe ambele brate. Si acum ma mai intreb daca sunt alergic la ceva sau de vina sunt doar urzicile care se ascundeau prin desis :). Tot in acea zona ne-am delectat cu multe afine gustoase. E, si dupa mai bine de o ora in care am inotat prin desis si salbaticit prin padure am reusit sa ajungem in creasta Leaotei unde un cioban foarte de treaba ne-a indrumat pe calea pt a cobora pe Cumparata Crucii. La fel, daca ai ceva experienta montana e destul de greu sa nu gasesti coborarea mai ales ca din creasta se vede si stana Cumparata pe langa care trebuie trecut. Noi dupa alte 5 min de discutii si cu ciobanul de la aceasta stana am continuat coborarea pe o carare facuta de ei si animalele lor pana am ajuns la confluenta dintre raurile Cumparata Mica si Cumparata Mare. Am uitat sa specific, cainii de la stana asta sunt foarte de treaba, chiar aveau chef de joaca. Si tot la capitolul uitare, din creasta Leaotei am avut una dintre cele mai frumoase privelisti asupra Bucegiului Vestic cu ale lui Strungi, Coltii Tapului, Batrana… .Asaaa, dupa ce-am ajuns la confluenta dintre cele doua Cumparate ne-am continuat traseul pe malul apei pana la un alt drum forestier. La coborare, aceasta portiune a fost si cea mai anevoioasa pt c-a trebuit sa schimbam malul de cateva ori si pe alocuri vegetatia a fost putin cam mare. Mai departe am continuat pe drumul forestier si am ajuns la cantonul Andoliei pe la ora 16:30. Aceasta zona mai poarta denumirea de Intre Ape pt ca aici se formeaza raul Ghimbav din alte trei, si anume Andolia, Cumparata si Valea Popii. Tot aici exista si o cabana dar nu mai tin minte denumirea, oricum poarta era incuiata chiar daca iesea fum pe horn. Aici am mai facut si noi o pauza serioasa pe malul apei dupa care ne-am continuat drumul cu o Dacie papuc pana-n Dragoslavele. Nici acesta si nici cel cu camionul nu a vrut sa ne ia nici un ban.

In concluzie, tura a fost super si ma bucur nespus ca am reusit sa descopar putin din acest masiv salbatic. Abia astept sa-l mai calc si cu alte ocazii pt ca unele obiective (Cheile Ghimbavului si Dambovitei) din diverse motive (ora, vremea care anunta ploaie, mancarimea si usturimea mea, o durere persistenta a unui tendon de la genunchi) n-am reusit sa le facem.

Asa cum v-am obisnuit, am placerea de a prezenta si cateva poze.