Cele ce urmeaza s-au intamplat in weekend-ul 8,9-11-2014. Un prieten (Dragos) a avut grija sa-mi zica ca nu ne-ar strica o iesire la munte in weekend-ul respectiv. In vederea acestui lucru si nu numai, tot datorita lui, ne-am intalnit 7 persoane la ceainaria Acuarela din Bucuresti. Din cele 7 persoane, 5 aveam placerea sa le cunosc deja, iar celelalte 2 erau cunostinte ale lui. In mare a ramas ca in afara de o persoana, toti ceilalti aveam timp si chef de o iesire pe munte. In zilele ce au urmat acestei iesiri, asa cum imi place mie sa fac uneori m-am pus pe organizat. Cum de la ceainarie eram deja 6 persoane, mi-am zis sa fac ceva pt 10 ca doar mai sunt destule cunostinte care stiam ca le place sa iasa pe munte. Trebuia sa fie o tura nici prea obositoare, nici prea usoara, sa-i bucure si pe incepatori si pe cei mai obisnuiti cu muntele. Astfel, cu doua saptamani inainte am inceput treaba. Initial am vrut in Piatra Mare cu prima zi de urcat pe la 7 Scari si ramas la cabana, iar urmatoarea zi coborat pe la cascada Tamina. Pai dupa ce am trasat traseul, pus pe facebook si dat invitatii, in acelasi timp incercand sa sun la cabana pt a rezerva 10 locuri, m-am trezit ca pana la urma a reusit sa-mi raspunda cabanierul spunandu-mi ca nu mai are locuri :). Adica m-am facut de ras fata de cei care au dat deja curs invitatiei, fiind incantati de perspectiva unui weekend prin locuri frumoase. Mda, chiar m-am simtit prost in acele clipe, dar uite asa invata omul, din greseli. Ca sa dreg busuiocul am sunat la Malaiesti unde am si gasit locuri libere si am inceput sa coc un nou traseu, de data asta in Bucegi :). Dupa indelungi ore, in functie de vreme si de participanti, m-am rezumat la doua variante. 1) Sambata, Busteni-Morarului-Omu-Malaiesti, duminica, Malaiesti-saua Tiganesti-Clincea-Bran. 2) Sambata, Busteni- Tache Ionescu pana la Malaiesti si duminica acelasi traseu din varianta unu, spre Bran. Aveam chiar si o varianta de rezerva ca in prima zi sa ne despatim pt a ne revedea la Malaiesti, Asta era mai putin pe placul meu pt ca la urma urmelor trebuia sa fie o tura in care tot grupul era unit. Varianta cu Morarului in prima zi si Tiganesti in urmatoarea era ceea ce speram cel mai mult in sinea mea pt ca o partea din traseu stiam cat era de frumos, iar despre cealalta parte auzisem numai cuvinte frumoase. Acum ma intorc la partea cu participantii. Am zis mai dev. ceva despre rezervat 10 locuri :), pai da, atatea am rezervat dar din cei 6 de la ceainarie, am constatat ca doar 5 confirmau ca sigur ca urmeaza sa mearga. Pt restul de locuri nu mi-am batut capul prea mult , avand in vedere ca mai erau mai bine de 10 zile. Unii au refuzat din diverse motive, ca lucreaza, ca una, ca alta…, ca pana la urma, o prietena (Corina) pe care am invitato, ma intrebat daca mai poate invita pe cineva. Stiind ca are experienta pe munte si ca stie in mare despre ce e vorba, i-am zis ca nu e nici un fel de problema. Astfel, din una in alta, din zi in zi, Corina a mai invitat 5 fete :), iar eu m-am trezit cu un grup format din 9 fete si 2 baieti :). Deja in sinea mea simteam ca ceva nu va mai merge cum trebuie :). Normal, cu cateva zile inainte de plecare banuielile s-au adeverit. Daca la inceput ma gandeam sa mergem toti cu trenul, acum, Dragos a zis ca trebuie sa vina cu masina din diverse motive. Astfel din grupul de 11, eu cu sase fete mergeam cu trenul iar Dragos si trei fete cu masina. Tot el, cu cateva zile inainte a zis ca prefera un traseu mai usor pana la Malaiesti :), adica doar pe Tache Ionescu. Ziua urmatoare, am aflat de la Corina ca printre fetele cu care vine, sunt cateva care prefera tot traseul mai scurt :). E, asta e, mi-am zis, pana la urma mergem toti pe traseul scurt si gata. A venit si ziua plecarii. Urma sa ma intalnesc in gara cu cele 6 fete. Dimineata cand sa ajung in gara o sun pe Corina si o anunt ca am sa cumpar eu bilete pt toata lumea ca sa nu mai stea fiecare la coada. Zis si facut, cumpar biletele, mai vine o fata, o sun din nou pe Corina sa-i spun ca noi mergem sa ocupam locuri in tren. Am ocupat locurile si cand au ajuns celelalte fete am aflat ca una dintre ele nu a reusit sa se trezeasca la timp :). Na belea :), vorbeste Corina cu ea la telefon si dupa ce ne consultam, ajungem la concluzia ca cel mai bine e sa vina cu alt tren, avand in vedere ca isi dorea destul de mult sa vina”din pacate a aruncat 20 de lei”. Un tren care ajungea in Busteni cu aproape o ora mai tarziu fata de trenul nostru :). Mi-am zis ca nu era cine stie ce problema avand in vedere ca oricum traseul suferise modificari si era destul de scurt. Am uitat sa specific ca in Busteni trebuia sa ne intalnim la 09:30 cu cei care veneau cu masina. Asa era intelegerea din Bucuresti :). Pe tren, in urma aflarii ca o fata intarzie si ca Dragos ajunge pe la 08:30 in Busteni, acesta intalnire s-a schimbat :). A ramas ca cele 4 persoane sa mearga inainte si sa ne astepte la Pichetul Rosu, iar noi 6 sa o asteptam pe cea care n- a reusit sa se trezeasca. Am ajuns noi in Busteni si dupa ce ne-am facut diverse cumparaturi intr-un Mega Image, ne-am intors inapoi in gara pt a o astepta pe fata. N-am stat mai mult de 15 min si hop ca a venit si ea. In aceste 15 minute am mai aflat ca doua dintre fete trebuie sa ajunga duminica inainte de ora 20:00 in Bucuresti. Alta noutate si asta :). Mai departe am plecat la drum. Despre prima zi mai pot spune ca datorita uneia dintre fete, ritmul a fost destul de scazut si ca cei 4 care ne asteptau in Pichetul Rosu, s-au cam plictisit :). Acum nu sunt foarte sigur ce fel de impresie le-am lasat fetelor in vederea ritmului foarte scazut, dar din ceea ce ma priveste nu m-am suparat absolut deloc. Din contra, consideram ca ritmul e foarte bun pt a nu ajunge prea dev. la Malaiesti. Binenteles ca in sinea lor nu toata lumea era de aceeasi parere cu mine :), dar asta e alta mancare de peste :). Pana la urma am ajuns cu totii pe la ora 17 la cabana. Cei mai multi, tin sa cred ca s-au bucurat de acel traseu facut pe o vreme numai buna de toamna. Probabil unele persoane, din cauza oboselii, ritmului mai incet…nu s-au bucurat in totalitate de traseu :), dar asa e cand sunt multe fete la un loc :). Dupa ce ne-am instalat in doua camere, una de 6 si una de 5 locuri, 4 dintre noi am avut chef si de o mica urcare pana pe Padina Crucii unde am prins un mic apus. Dupa ce am coborat inapoi la cabana si am mancat cate ceva, ne-am pus pe jucat carti si purtat discutii in vederea traseului din ziua urmatoare. Timp de 3,4 ore am schimbat de cel putin 10 ori :). Pana la urma s-a ales un traseu prin Glajarie care ajungea in Azuga :). Nu stau acum sa povestesc alte mici picanterii de genul cum unele fete din grup au avut mici neplaceri din partea unor baieti de prin sala de mese, care aveau chef de glume proaste. Au trecut orele si usor, usor ne-am retras la culcare. Unii dintre noi au continuat sa mai joace carti prin camera :), a da, iar eu cu Dragos la un moment dat am dat fuga pe intuneric sa cautam o comoara :). Dimineata ne-am trezit cu totii in jurul orei 07:00 si dupa ce ne-am mai foit, mancat…, am plecat pe la ora 08:30 pe traseu. Ha, am ajuns noi la Glajarie de unde am continuat pe traseul spre Azuga dar dupa aproximativ 1 ora cand am ajuns la o alta bifurcatie, toata lumea a vrut la Diham :)). Astfel a mai survenit o ultima schimbare. Acum dupa atatea zile chiar nu-mi mai amintesc toate cele :). Stiu c-am ajuns cu totii la Diham, de unde grupul iar s-a spart. Unii au plecat mai repede spre Busteni, iar altii, printre care si eu, am mai stat cam 30 min pe la Diham. Pana la urma ne-am reintalnit cu totii intr-un restaurant din Busteni, unde ne-am umplut burtile cu diverse bunatati.
Acum cateva cuvinte si despre trasee.
Sambata, de la Caminul Alpin din Busteni am mers doar pe triunghiul rosu(TR) pana la Malaiesti. Fuga pana pe Padina Crucii a fost din spatele cabanei pe banda galbena(BG).
Duminica am plecat pe banda albastra(BA) pana cand ne-am intersectat cu cruce albastra(CA) pe care am continuat pana la La Glajarie. Aici am avut o mica problema sa gasim crucea galbena(CG), semnul care ne interesa pe noi. Noi am bajbait cateva minute pana am reusit sa-l dibuim. Acum e usor :), treci de primul drum, ajungi la podet care in acest moment e deteriorat, mai mergi 5 min, ajungi la alt drum si de aici faci stanga aproximativ 20 de metri iesind de pe CA care continua inainte. Dupa ce ai mers 20 de metri, ai sa vezi ca in dreapta urca un drum foarte prost prin padure. Prost si drumul, prost si marcat :), de fapt, marcajul e vechi. E, si am continuat noi pe crucea galbena(CG) care insoteste acel drum pana la o bifurcatie de unde am facut dreapta pe punct rosu(PR) pana la Diham. Daca faceam stanga la respectiva bifurcatie ajungeam in aproximativ 3,4 ore in Azuga. Cam atat despre traseu.
Despre cabana. Pai e una din cabanele in care imi place foarte mult sa revin. Preturi de bun simt, oameni primitori. Camerele au fost foarte in regula, cu caldura si tot ce ai nevoie de la o cabana.
In concluzie, dupa aceasta tura am invatat o gramada de lucruri, atat despre mine cat si despre ce inseamna organizare.
Binenteles ca nu pot termina fara a pune si cateva poze 🙂
andrei plimbarici 