Creasta Pietrei Craiului

Din pacate in ultima vreme nu prea am mai avut timp sa scriu pe blog. Drept urmare a trecut o luna si cateva zile de la indeplinirea unui alt vis de-al meu. Visul era sa fac toata creasta Pietrei Craiului intr-o singura zi si pana in acest an nu s-a putut din diverse motive. Ca nu aveam un sac de dormit, ca n-a fost vremea buna, ca nu era timp…, dar luna trecuta toate planetele s-au aliniat si astfel visul s-a indeplinit 🙂 „inca mai sunt fericit”. Nu mai tin minte toate detaliile asa ca am sa incerc sa fac un mic rezumat doar cu ce reusesc sa-mi mai amintesc, iar acest putin sper sa-i ajute si incurajeze si pe altii.

Acum aproximativ un an, tot intr-o tura montana, l-am cunoscut pe Nicu. Intre timp ne-am mai vazut in cateva ture, am alergat de 2, 3 ori prin I.O.R, am mai facut si 2 antrenamente prin Bucegi in vederea concursului 7500 si uite asa am devenit camarazi de drumetii montane. Astfel din vorba in vorba s-a concretizat iesirea noastra in respectivul weekend. Cand am zis ca toate planetele s-au aliniat m-am referit la: timp liber si am avut concediu, sac de dormit, pe care l-am facut rost de la un alt prieten cunoscut acum un an tot intr-o drumetie :), vremea care a fost exact cum au anuntat pe meteoblue „dupa mine cel mai bun site de prognoza”, in rest nu mai tin minte ce s-a mai aliniat :).

Uite asa am plecat noi vineri dimineata cu vestitul tren 3001 in directia Brasov unde am ajuns paremi-se pe la 10:30. Din fata garii am luat un autobuz pana la autogara 2 Brasov, iar de aici un alt autobuz pana-n Zarnesti unde am ajuns pe la ora 12, 12 si ceva. Din aceasta localitate ne-am pus la treaba picioarele. Am mers prin Prapastiile Zarnestiului, pe marcajul cruce rosie(CR), trecand pe la fantana lui Botorog si am tot continuat pana cand marcajul a facut stanga iesind din drumul forestier. Ah, mi-am amintit, aproape de o anumita bariera care se gaseste pe acest drum si care sta inchisa, noi am avut noroc cu un domn care mergea cu o dacie papuc „cred eu la cabana Curmatura” si care a avut grija sa ne ia si pe noi, astfel am economisit cam o ora de mers prin prapastii. Mai departe, din locul unde marcajul iese din drum, noi am inceput sa urcam pe valea Vladusca „salbatica si deosebit de frumoasa” pana am ajuns in zona numita La Table”aici se gaseste si un izvor de apa”. Din La Table nu mai tin minte pe ce marcaj am mers, dar era unul care ajungea in saua Funduri. In schimb tin minte ca pe respectivul marcaj am tot mers pe la poalele muntelui pana am ajuns la o stana foarte noua, iar de acolo am inceput sa urcam prin padure pana aproape de creasta, cand pe carare am dat peste un semn care ducea la refugiul Funduri. Acest refugiu era si destinatia zilei noatre. Am ajuns la el cam la 5 ore de la plecarea din Zarnesti. Dupa ce am mancat si pierdut vremea putin, pana la urma ne-am bagat in sacii de dormit o data cu gainile :). Asa cum au anuntat la meteo, mai toata ziua a fost innorata, dar cu foarte putine precipitatii, doar asa cu cativa stropi. A, da, si toata creasta, cam de pe la 1700 era acoperita de ceata, inclusiv si la noi la refugiu. Asta pana noaptea tarziu, cand pe la ora 03:00 am iesit afara si cerul era instelat. Dimineata ne-am sculat la 06:00 odihniti bine, am mancat cate ceva „eu mai putin pt ca merindele erau prea reci 🙂 „, dupa care am plecat la drum. In nici 5 min eram in saua Funduri de unde urma sa atacam creasta. Daca la 3 dimineata nu era pic de ceata, acum la ora 7 ceata incepea usor, usor sa apara.

Despre traseul de pe creasta spun doar cateva cuvinte, dar pun pozele la treaba :).  Traseul e dificil pt cei care nu sunt obisnuiti cu inaltimea, putina catarare, multa stancarie, efortul fizic… Noi din saua Funduri si pana pe vf Turnu am facut aproximativ 7 ore. E drept ca am pierdut si ceva timp pt facut poze si urmarit capre negre. Creasta Sudica este mai usoara decat cea Nordica care are mai multe portiuni expuse. Cel putin asa am tras eu concluzia. Alt lucru foarte interesant si care sper sa ramana asa, este ca pe Creasta Sudica am vazut mai bine de 40 de capre negre, in schimb pe nordica am vazut cam 5, de unde trag concluzia ca e mai putin circulata sudica decat nordica.  De pe vf-ul Turnu noi am coborat pe la cabana Curmatura si mai departe am continuat pana in Zarnesti, unde am ajuns la aproximativ 11 ore de la plecarea de la refugiu. Din Zarnesti, ca sa stam dupa trenul care urma sa vina peste mai bine de o ora, am facut autostopul in fata garii si am ajuns in Brasov mult mai repede, ba si invatand lucruri noi de la un sofer cu multa experienta de viata.

Cam asta a fost tura asta pe care mi-am dorit-o de foarte mult timp.