2X2 Race o noua experienta.

Bunnn. Titlul a fost usor :).
Pt cei care inca nu stiu, 2X2 Race este o competitie de alergare montana care se desfasoara in muntii Fagaras. Are patru probe: X1 care inseamna de la Balea lac pana pe Moldoveanu si retur, X2 de la acelasi lac si pana pe Negoiu cu retur, 2X2 in care pleci tot de la lac dar trebuie sa ajungi pe ambele vf-uri si sa revi iar la lac si elite care are exact acelasi traseu cu 2X2 dar participi singurel. Spun asta pt ca la X1, X2 si 2X2 se alearga in echipe de doi. 2X2 Race, pe langa aceste 4 probe interesante mai are si alte diferente comparativ cu alte concursuri, si anume: se desfasoara la peste 2000m, iti este asigurat un singur punct de alimentare cu mancare, apa, fructe, energizante…, dar ceea ce este cel mai tare, e faptul ca la fiecare 11,5km ai o diferenta de nivel de 1000m. Pt informatii mai detaliate se poate consulta site-ul 2x2race.com.

Cum am ajuns eu la acest concurs? foarte simplu. Aceeasi prietena care acum cateva luni in urma a avut grija sa discute de fata cu mine despre Bucegi7500 si sa ma corupa :), de aceasta data, acum mai bine de o luna a avut grija sa aduca in discutie ca ea e inscrisa pe echipe la 2x2race si ca daca vreau se poate participa si de unul singur. Atat mi-a trebuit. Am inceput sa ma documentez, caut, interesez despre traseu, anii precedenti si alte cele dandu-mi seama ca sunt foarte incantat de concurs. Printre cele gasite pe site-ul concursului, la inscriere era specificata si o regula care a avut grija sa ma sperie, si anume. Cei de la elite vor fi acceptati dupa o prealabila documentare a organizatorilor in privinta experientei de la concursuri a celui care se inscrie. Eu acolo am scris foarte simplu. Am participat doar la Retezat trail si peste o saptamana urmeaza Bucegi7500. In cateva zile primesc un telefon de la unul dintre organizatori in care ma anunta ca sunt acceptat. Yuhuu, nu spun ca in cele cateva zile am stat asa putin pe ghimpi :). Tot in respectiva discutie sunt anuntat, cum de altfel scria si pe site, sa achit 50 ron in contul… si daca vreau si tricou alti 50 ron. Azi am vorbit, maine am achitat 50 ron ca tricoul nu ma prea interesa 🙂 (greseala mea avand in vedere ca a fost un tricou superb). Cam asta a fost cu inscrierea. Dupa o saptamana a urmat participarea la Bucegi7500, unde a fost micsorat traseul si unde am simtit primele dureri la genunchi. Au urmat doua saptamani in care n-am fortat genunchiul respectiv. Dupa care, la inceput de august, crezand ca a trecut, am fost la o plimbare in Leaota in care a doua zi am resimtit dureri la acelasi genunchi. Tot atunci a fost primul moment in care mi-am dat seama ca la 2x2race am toate sansele sa nu pot termina cursa si asta dupa ce m-am interesat mai serios despre durerea mea. Astfel am aflat ca am o problema la tendonul iliotibilial. O problema cu care s-au confrutat multi alergatori si biciclisti. Tot atunci am aflat ca cel mai bun remediu este pauza si unele exercitii specifice. In fine, au urmat aceste ultime doua saptamani in care pana si la metrou m-am folosit de lift, eu care la bloc urc mereu pana la etajul 9 :). Astfel a venit ziua de 16 august in care am plecat cu respectiva prietena si coechipierul ei spre hotel Balea care se afla aproape de Conacul Ursului. Ne-am cazat aici pt ca a fost singura locatie mai apropiata unde am mai gasit locuri de rezervat cu 3 saptamani in urma. Uite asa am ajuns noi vineri pe la ora 19 la hotel. Ne-am trezit intr-o camera cu 3 locuri fara tv dar curata si spatioasa. Dupa ce ne-am desfacut bagajele am coborat la o ciorba pt ca alceva nu prea aveau :), iar dupa ciorba am dat fuga spre locatia evenimentului de la Balea Lac. Aici ne-am ridicat kit-urile, am mai facut poze si am stat la sedinta tehnica in care am aflat ca din cauza conditiilor meteorologice, traseul urmeaza sa sufere modificari la fel ca la Bucegi7500. Astfel 2×2 si elite urmau sa faca traseul de la Balea lac pana pe Negoiu si retur, iar cei de la x1 si x2 pana la lacul Caltun si retur. In caz de alte schimbari urma sa fim anuntati dimineata dar sansele erau foarte mari ca sa ramanem cu acele modificari. Dupa cele zise si aflate ne-am intors la hotel unde am mancat o tochitura care era singurul fel de mancare in afara a doua feluri de ciorba, dar am avut noroc de o companie placuta in sala de mese unde un domn de la o masa vecina a tot cantat la chitara :). Sambata dupa un somn bunicel, ne-am trezit toti 3 foarte devreme, am mancat cate o banana, baton, arahide… si ne-am urcat in masina cu directia Balea lac. Ajunsi aici am constatat ca vremea era perfecta pt o alergare. Nici frig, nici cald, nici soare dar nici ploaie. Tot atunci am aflat ca ce s-a stabilit de cu seara a ramas in picioare pt ca vremea urma sa se strice pe la pranz. Sper sa nu supar pe nimeni pt ca eu am fost foarte probabil singurul care s-a bucurat de micsorarea traseului si asta pt ca imi era frica, chiar daca in urma celor doua saptamani de pauza nu mai simteam nici un fel de disconfort la genunchi. Era deja ora 07:00 si mai aveam 30 min pana plecam in cursa. Ne-am mai incalzit, am mai schimbat impresii cu alti participanti pe care i-am tot vazut si la celelalte doua concursuri, si uite asa s-a facut ora de start. Noi cei de la elite si 2×2 urma sa plecam primii iar cei de la x1 si x2 la 10 min dupa noi. 10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 START. Incepand de aici e cam greu sa-mi mai amintesc detaliile. Stiu ca a urmat o portiune de aproximativ 200m de plat in care am constatat ca am peste 50 de persoane in fata, dupa care a urmat prima urcare serioasa cam de 400m pana pe Iezerul Caprei, urcare care pana in Saua Caprei o poti face pe mai multe carari fara sa te impiedici de ceilalti participanti. Pe aceasta urcare am avut, zic eu, un ritm bun pt ca am depasit cateva persoane. Asta tin minte 🙂 daca am fost si depasit nu prea tin :). A urmat coborarea, o portiune de plat, iar urcare pe Laitel parca, coborare la lacul Caltun si tot asa. Dupa cum am spus, nu mai tin minte chiar toate detaliile, ce am urcat, coborat. Una peste alta am incercat sa-mi pastrez un ritm propriu ceea ce este foarte greu pt ca sunt multe portiuni in care nu poti depasi linistit. Chiar daca ceilalti participanti mi-au facut loc, in cele mai multe cazuri am fost nevoit sa-mi incetinesc ritmul mai ales pe coborari. Cei care au trecut prin senzatia de coborare cu frana pusa stiu la ce ma refer 🙂 e naspa 🙂 si te oboseste si mai mult. Undeva intre Iezerul Caprei si lacul Caltun, pe la jumatate cred, am gasit si punctul de alimentare, dar la dus nu m-am servit cu nimic pt ca n-am simtit nevoia. Tot pe aceasta portiune m-am trezit cu doi frati de la mixt care pastrau un ritm apropiat de al meu. Probabil respectivii erau de mult in preajma mea dar eu abia acolo am constientizat ca de, eram prea concentrat pe ritmul meu :). Astfel mi-am continuat cursa alaturi de ei, cand in fata lor, cand in spatele lor(mai mult in spate), pana pe Negoiu si inapoi pana la coborarea de pe Laitel. De ce doar pana aici? pai la coborarea din saua Doamnei am inceput sa simt ceva la genunchi. A urmat coborarea spre Caltun cand deja simteam mai serios dar inca mai puteam strange din dinti. A urmat urcarea pe Laitel cand durerea ma mai lasat dar cand am inceput sa cobor de pe Laitel, dupa nici 50m mi-am dat seama ca acolo pt mine cursa cu cei doi frati s-a terminat. Cei doi s-au dus glont, eu am inceput sa schiopatez ca-mi venea sa mor de ciuda. Uite asa, din acel punct cursa pt mine a devenit o durere continua. Un lucru tot il stiam, trebuia sa ajung la finish. Pas cu pas, cand schiopatand, cand strangand din dinti am tot continuat si am ajuns la punctul de alimentare unde mi-am bagat genunchiul in apa rece care curgea pe acolo. Am stat 5 min bagat in apa, m-am mai oprit la baieti alte 10 min sa mananc niste fructe si baut ceva apa dupa care mi-am continuat calvarul. Am tot mers usor, usor, fiind depasit continuu de o gramada de participanti. Majoritatea m-au intrebat daca pot sa ma ajute cu ceva, dar eu nu si nu :), de ciuda, de suparare, ca sa nu-i incetinesc, nici eu nu stiu dc, dar n-am vrut neam :). Pana la urma am acceptat de la un domn o genunchiera care atunci cand mi-a strans-o pe genunchi m-a facut sa scrasnesc din dinti :). A ramas sa ne vedem la finish ca sa-i inapoiez obiectul, dar nici in clipa de fata n-am reusit sa mai dau de dansu. Pe aceasta portiune am mai avut noroc cu un voluntar fotograf care m-a insotit aproximativ 30 min tinandu-ma de vorba, astfel ajutandu-ma sa-mi mai iau gandul de la durere. Am tot continuat, cand urcand, cand coborand. Pana la urma am ajuns pe Iezerul Caprei de unde a inceput si ultima coborare. Coborare care a fost groaznica rau. Noroc ca pe la jumatate am fost prins din urma de un baiat care m-a luat cu masina din Bucuresti cand am mers in Retezat la primul meu concurs si care acum m-a servit cu un bat reusind astfel sa ma mai ajute cat de cat. Gata, am reusit sa ajung la final fiind foarte fericit in sufletul meu ca s-a terminat. Aici m-am asezat frumos pe banca, mai tarziu in iarba, odihnindu-ma si mancand pepene, paste si alte fructe oferite de organizatori. Dupa mai bine de 6 ore, cand a inceput sa ploua, au ajuns si prietenii mei cu care am ajuns la acest concurs. Cam asta a fost experienta 2X2 Race.
Sunt deja la a treia experienta de alergare montana. Am reusit sa invat iar cate ceva, poate cel mai important ca pt un astfel de traseu trebuie sa pleci glont de la inceput si nu sa-ti dozezi efortul. Nu de alta, dar mai tarziu nu mai ai loc de depasiri.
Duminica dupa 30 de ore de la finish am aflat si timpii. Am iesit pe 56 din 71 cu 05:32 iar pe Negoiu am ajuns in 01:56, adica la dus am facut 2 ore si la intors 3 jumate :).

Pe aceasta cale tin sa-i felicit pe organizatori. E genul de cursa care e imposibil sa nu-ti ramana pe suflet.
Tot pe aceasta cale tin sa le multumesc foarte mult voluntarilor care au fost acolo pt noi, participantilor care in mare parte sunt oameni cu caracter si in mod special celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul pe traseu cat si prietenilor mei care m-au ajutat sa ajung la acest concurs.

1

2

3

Anunțuri

9 gânduri despre „2X2 Race o noua experienta.

  1. Acum ceva timp am participat si eu la competiti cu specific montan. Pe langa aceste competiti montane am mai jucat si tenis. Rezultatul… unele situatii medicale nu prea fericite pe la genunchi, mai ales la cel drept. Am ajuns la infitratii si la tot felul de geluri. De ce??? Nu am tinut cont de sfatul medicului, in a face o perioada de timp PUTINA PAUZA.
    ADREI… PAUZA. Muntele nu pleaca iar concursuri montane vor mai fi.

    • Salut. Am vazut comm si aceasi situatie am patit o si eu. Eram intr o forma destul de buna pentru un semimaraton montan, dar am jucat o partida de tenis (nu mai jucasem de vreo 2 ani) cu 2 zile inainte de 7500 proba scurta si chiar inainte de coborarea Jepilor unul din genunchi (tend lateral) mi sa blocat complet. Babele apoi pan la zona de start intr un picior…Nu prea am avut cu cine sa ma consult in general de ce implica astfel de antrenamente si competitii, dar am aflat pe pielea mea ca alergatul montan nu se pupa cu tenisul 🙂 Dupa 4 sapt pare ca sa vindecat 🙂 Salut si mult succes!

      • Da, se pare ca multi s-au confruntat cu aceasta problema. Imi pare rau ca si tu. Din cate stiu eu tenisul e si el un sport care iti solicita foarte mult ligamentele, tendoanele… Sper sa-mi fie de-ajuns o pauza de 2 luni. Multumesc frumos!

  2. Salut, am suferit si eu anul trecut de problema respectiva la genunchi, punctul culminant venind in momentul cel mai nefericit: in Saua Cleopatra sub Varful Negoiu la ora 20 seara – a trebuit sa apelez la ajutorul celor de la Salvamont sa ajung in siguranta jos la Cabana Negoiu.

    Dupa multe documentari si incercari, gheata si Voltaren gel pareau sa deie cele mai bune rezultate (combinat cu multa odihna evident). Pana la urma mi-am dat seama, ca principalul vinovat a fost incaltamintea, problema aparand numai intr-o anumita pereche de bocanci, cu talpa mai rigida (eu preferand talpele mai moi).
    Sper sa te ajuta sfaturile de mai sus si sa-ti revii cat mai repede!

    P.S. Cred ca te-am depasit cu coechipierul in portiunea aia mai plata dupa coborarea de pe Laitel. Dupa modul in care paseai am avut impresia ca ai entorsa la glezna.

    • Multumesc frumos de sfaturi Csaba. Vad eu, in principal am sa fac o pauza serioasa combinat cu cateva exercitii specifice. Sper sa scap de problema ca tare mult imi place pe munte.
      P.S. Data viitoare nu te mai las sa ma depasesti 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s