Valea Bucsoiului

Acum cativa ani, trecand pentru prima oara pe Take Ionescu, aceasta vale a avut grija sa-mi faca cu ochiul. Anii au trecut, iar eu, in 2013 si 2014 am avut doua tentative, cel putin asa era in plan cand plecam de acasa :).  De fiecare data cand am ajuns in dreptul ei, mi-am schimbat planul din nu mai tin minte ce motive, dar asa am simtit eu atunci. Asta pana acum doua zile.

Avand in vedere ca au trecut doar cateva zile de cand am participat la ultra CiucasX3, simt nevoia de o iesire in care sa ma relaxez. Nu ma gandesc prea mult, ma interesez de vreme si cum vad ca e buna, valea Bucsoiului scrie pe mine. De obicei pun in cumpana daca sa merg singur sau cu alti prieteni, cunostinte…, dar de data asta n-am stat o clipa pe ganduri. Am vrut sa merg singur tocmai ca sa pot avea ritmul meu, sa-mi pot face de cap fara sa ma bata nimeni pe creier si sa nu trebuiasca sa-mi fac griji pt nimeni.

Surprinzator, dar e prima data cand nu stau sa caut prea multe detalii, de fapt nu caut nimic. Acum un an cand am vrut sa merg, ma documentasem bine pe net si poate asta a fost unul din motivele care m-au abatut, asa ca de data asta m-am interesat doar de vreme. Din documentarea de atunci, stiam ca nu e floare la ureche, dar o amica care a urcat-o, mi-a zis acum doua saptamani ca eu pot urca fara probleme pe acolo, ca sa nu imi fac griji (multumesc Ruxi).

Seara imi pregatesc rucsacul mic cu care alerg si echipamentul. Am in el strictul necesar pt o zi calduroasa. Putina mancare, o geaca subtire, folie de supravietuire… In ceea ce priveste echipamentul, am avut doar un tricou, niste colanti scurti, o pereche adidasi de trail, cozoroc care sa ma fereasca de soare si cam atat. Dimineata ma trezesc la 5 fara ceva si plec cu trenul 3001 care e la 06:20. Cat am stat in gara mi-am cumparat si doua sticle mici cu apa. Din aceasta cauza n-am mai gasit loc in tren si a trebuit sa stau pe o scara, dar n-am avut nici un fel de problema, ba chiar am si atipit putin :).

Am ajuns in Busteni la 9 si cateva min. Din gara am mers spre caminul alpin si cand sa intru in padure m-am intalnit cu alte patru persoane, dintre care trei imi sunt amici de ceva timp. Schimbam cateva vorbe bucurosi de revedere si aflu ca ei vor sa urce pe Cerbului. Plec mai departe pe clasicul traseu TR (triunghi rosu)care ne scoate la Malaiesti. Destula lume pe traseu, dar merg sustinut si in nici doua ore am ajuns in poiana Bucsoiului. 1 2

Incep sa urc si ma bucur de salbaticia zonei. In poteca inca se mai auzeau voci, dar pe vale nu parea sa fie nimeni. De la inceput intalnesc o multime de stanci, unele mai mari, altele mai mici, dar fara sa-mi puna probleme. Ceva mai sus, cam dupa ce am trecut de intersectia cu valcelul Portitelor, am avut unele probleme, majoritatea le-am depasit pe partea stanga, uneori chiar pe o fata ierboasa cu o inclinatie foarte mare. Am inotat prin jnepenis de care m-am folosit pt a inainta, 5m-am catarat pe stanci, uneori mi-a tremurat fundul cand am privit in jos

9

Am vazut unele valcele, in specal pe stanga,  care acum dupa ce m-am documentat putin in privinta lor, stiu ca pe unele abia astept sa le strabat. Am avut surpriza sa gasesc trei pelerine aflate intr-o stare avansata de degradare si chiar un rucsac plus o borseta cu medicamente aflate in aceeasi stare. Toate astea mi-au dat o senzatie de spaima, banunind cam ce s-a intamplat cu oamenii care le-au purtat. Am gasit chiar si zapada, da, zapada ramasa din iarna precedenta. O da, avea pe putin 1m grosime.

13 17

Am terminat de urcat in nici patru ore de la plecarea din Busteni, iar pe vale n-am stat mai mult de doua ore. Asta a fost unul din motivele pt care mi-am dorit sa merg singur. Dupa ce am dat in Balaurului, mi-am continuat drumul pana la Omu. Aici m-am intalnit cu Ruxi si ne-am mirat impreuna de cata populatie putea fi aici. Mai departe ne-am deplasat pana la Babele unde ne-am intalnit cu alte doua persoane si am coborat pe Jepii Mici.

A fost super! Da, pot spune ca e in top trei vai pe care am urcat pana acum. Prea multe detalii nu pot sa dau pt ca nu le tin minte, de genul pe unde am depasit unele saritori, dar stiu ca majoritatea pe stanga. Mai e si problema nesigurantei ca variantele pe care le-am ales sunt si cele mai bune. Totusi, eu consider ca cel mai important motiv pt care nu dau detalii este ca fiecare din noi trebuie sa descopere singur. De meritat, merita. Cum am spus, valea e suberba! Abia astept sa-i mai urc stancile, sa-mi mai fuga talpile pe grohotis…

Sfaturi:

1 Nu incerca sa o urci daca ai rau de inaltime si nu esti obisnuit cu vaile de dificultate 1B.

2 Mare atentie la echipamentul obligatoriu care trebuie sa contina casca si ce e necesar pt rapel in caz ca nu mai poti urca.

3 Incaltaminte cu aderenta foarte buna. Daca e umezela, pantele ierboase sunt foarte inclinate si pot pune reale probleme, in plus mai e nevoie si la prizele unor saritori.

4 Incearca mereu sa cauti cea mai buna alternativa de a continua, nu de alta, dar unele sunt inselatoare, acum par abordabile, acum de nedepasit :).

Cam asta e tot. Mai departe las restul de poze sa-si spuna cuvantul.

3 4 5 6 7 8 10 11 12 13 14 15 16 18 19 20 21 22 23 24

Prin Muntii Leaota.

E da, a venit si vremea acestui masiv muntos. Pai, treaba sta cam asa. Din pacate pt el (sau poate ca nu 🙂 ), acest masiv sta in umbra muntilor care au grija sa-l incoanjoare, Bucegi si Piatra Craiului, astfel fiind ceva mai salbatic. Acest lucru se intampla din diverse motive. Ca e mai putin frumos si spectaculos, ca e mai greu accesibil, ca e prost marcat, ca sunt prea putine cabane si refugii…, motivele sunt multe. Problema la mine sta cam asa, tocmai asta a reusit sa ma atraga la acest masiv, salbaticia lui.

Povestea acestei ture a inceput de anul trecut cand intr-o tura, discutand cu o anumita persoana, am aflat despre cheile Ghimbavului, cheile Dambovitei si alte minunatii care se afla in acest masiv. Normal ca-n acea zi mi-am promis sa-i fac o vizita :). Intre timp, persoana respetiva mi-a devenit prieten si astfel ne-am trezit in acest ultim weekend ca e momentul sa ne plimbam oasele prin Leaota. El s-a ocupat cu planificarea si planul suna cam asa. Plecare vineri din Bucuresti cu trenul de 16:45 pana-n Sinaia unde ajungeam la ora 18:30. Mai departe, sa urcam repede la cota 2000 de unde sa coboram la Bolboci. Sambata dimineata sa plecam de la Bolboci pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei. De la aceasta cabana urma partea nemarcata a traseului si anume. Trebuia sa continuam pe un drum forestier pana in dreptul culmii Jugureanu. Mai departe aceasta culme urma urcata pana-n platou de unde trebuia sa coboram pe Cumparata Crucii pana la cantonul Andolia. Aici la canton urma sa ne hotaram cum continuam. Planul a fost urmat intocmai. Ne-am intalnit in gara, eu, el si inca o cunostinta dea lui. Acea ora si ceva a trecut imediat in urma impresiilor schimbate cu o fata din Brasov care locuia in Franta si venise sa-si petreaca concediul la parinti. Uite asa am ajuns cu bine in Sinaia si am inceput sa ne facem traseul. Am urcat pe banda rosie(BR), am trecut pe la cota 1400 unde am facut si o mica oprire, dupa care continuand tot mai sus. Cunostinta prietenului meu, datorita faptului c-a venit cu un rucsac pt bicicleta(adica foarte usor), mai tot timpul o lua inainte. In acest mod, aproape de platou cand se iese de pe drumul forestier, el a reusit sa piarda marcajul. Noi nestiind asta, ne-am continuat drumul coborand usor pana aproape de zona unde se lucreaza masiv de ceva timp(nu stiu ce). Aici am zis sa-l sunam ca deja era intuneric si omul nostru nu mai dadea nici un semn de viata. A fost sunat si astfel am aflat ca el dupa ce a realizat ca a gresit traseul, s-a intors la cota 1400 🙂 si mai departe inapoi in Sinaia ca nu mai avea nici un chef sa urce. Astfel din trei am ramas doi care ne-am continuat drumul. Continuat pe intuneric bezna 🙂 , ceea ce ma face sa spun ca a fost o experienta foarte interesanta. Mai ales in platou unde stalpii cu marcajul reuseam uneori sa-i gasim ceva mai greu. Ba mai mult, tot in platou, la un moment dat ne-am trezit incercuiti de aproximativ 8 caini amenintatori, carora la lumina frontalelor le sticleau ochii, dar surprinzator nu au fost atat de periculosi pe cat pareau. Unii dintre ei s-au rezumat la cateva maraituri si latraturi usoare. No bun, si uite asa ne-am continuat coborarea pe intuneric pana la drumul asfaltat, care eu personal o consider cea mai urata parte a plimbarii pe timp de noapte(urasc asfaltul la munte 🙂 ) si am ajuns la Bolboci pe la ora 23 unde am mancat ceva pe hol ca sa nu-i trezim pe ceilalti, dupa care ne-am bagat la somn. Sambata ne-am trezit la 06:00 si am pornit spre obiectivul principal. Am mers pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei, ceea ce a insemnat o urcare pe drum forestier si 10 min de carare pana-n culmea muntelui Zanoaga, de unde a urmat o coborare prin padure si spre final prin vegetatie bogata pana la cabana. Cand am ajuns in culme am avut si ceva probleme de orientare pt ca marcajul e cam slabut. Mai exact, pt cine intereseaza, cand se iese din padure pe urcare se face stanga sau spre nord timp de 5 min dupa care se coboara iar in padurea care se afla de partea cealalta a coamei in directia NV. Noi am continuat putin pe coama si ne-am trezit incercuiti de cativa caini foarte amenintatori ai unui cioban care a venit in fuga mare sa ne scape de ei, si care ne-a si aratat pe unde continua traseul. La coborarea prin padure, la fel marcajul pe alocuri este cam slab, dar cu putina atentie si experienta in astfel de situatii te poti descurca. Dupa 2 ore si 30 de min am ajuns la cabana Bratei, cabana care nu stiu daca e deschisa turistilor. Noi am cerut doar informatii in privinta traseului si am primit din partea unei doamne pt ca era singura persoana acolo. Printre altele ne-am intins pe iarba din fata cabanei si ne-am luat binemeritatul mic dejun. Dupa 30 min de pauza ne-am continuat traseul. Am purces pe drumul asfaltat care margineste raul Bratei si pe care trebuia sa mergem pana la un V unde raul Bratei tine in dreapta si spre stanga avem Valea Neagra, iar drumul se desparte si el tot intr-un V. Noi am avut ceva noroc, dupa nici 500 m ne-am trezit cu un camionagiu care urma sa fie incarcat cu lemne ca trece pe drum si binenteles ca ne ia cu el. A mers exact pana acolo unde ne doream si noi, in acel V :). Aici am coborat si am inceput sa cautam o zona pe unde sa urcam culmea Jugureanu care trebuia sa ne scoata in creasta muntilor Leaota. Ne-am tot uitat dupa o carare, ceva, dar nimic, asa ca pana la urma ne-am hotarat la o zona care parea ceva mai prielnica. Am trecut raul Bratei care avea un debit destul de serios si era si rece ca naiba, dupa care am inceput urcusul printr-o vegetatie foarte deasa si fara sa exagerez, pe alocuri de peste un metru jumatate care a reusit sa-mi aduca usturime si mancarime pe ambele brate. Si acum ma mai intreb daca sunt alergic la ceva sau de vina sunt doar urzicile care se ascundeau prin desis :). Tot in acea zona ne-am delectat cu multe afine gustoase. E, si dupa mai bine de o ora in care am inotat prin desis si salbaticit prin padure am reusit sa ajungem in creasta Leaotei unde un cioban foarte de treaba ne-a indrumat pe calea pt a cobora pe Cumparata Crucii. La fel, daca ai ceva experienta montana e destul de greu sa nu gasesti coborarea mai ales ca din creasta se vede si stana Cumparata pe langa care trebuie trecut. Noi dupa alte 5 min de discutii si cu ciobanul de la aceasta stana am continuat coborarea pe o carare facuta de ei si animalele lor pana am ajuns la confluenta dintre raurile Cumparata Mica si Cumparata Mare. Am uitat sa specific, cainii de la stana asta sunt foarte de treaba, chiar aveau chef de joaca. Si tot la capitolul uitare, din creasta Leaotei am avut una dintre cele mai frumoase privelisti asupra Bucegiului Vestic cu ale lui Strungi, Coltii Tapului, Batrana… .Asaaa, dupa ce-am ajuns la confluenta dintre cele doua Cumparate ne-am continuat traseul pe malul apei pana la un alt drum forestier. La coborare, aceasta portiune a fost si cea mai anevoioasa pt c-a trebuit sa schimbam malul de cateva ori si pe alocuri vegetatia a fost putin cam mare. Mai departe am continuat pe drumul forestier si am ajuns la cantonul Andoliei pe la ora 16:30. Aceasta zona mai poarta denumirea de Intre Ape pt ca aici se formeaza raul Ghimbav din alte trei, si anume Andolia, Cumparata si Valea Popii. Tot aici exista si o cabana dar nu mai tin minte denumirea, oricum poarta era incuiata chiar daca iesea fum pe horn. Aici am mai facut si noi o pauza serioasa pe malul apei dupa care ne-am continuat drumul cu o Dacie papuc pana-n Dragoslavele. Nici acesta si nici cel cu camionul nu a vrut sa ne ia nici un ban.

In concluzie, tura a fost super si ma bucur nespus ca am reusit sa descopar putin din acest masiv salbatic. Abia astept sa-l mai calc si cu alte ocazii pt ca unele obiective (Cheile Ghimbavului si Dambovitei) din diverse motive (ora, vremea care anunta ploaie, mancarimea si usturimea mea, o durere persistenta a unui tendon de la genunchi) n-am reusit sa le facem.

Asa cum v-am obisnuit, am placerea de a prezenta si cateva poze.

18

Raul Bratei pe unde l-am traversat.

18

Raul Bratei pe unde l-am traversat.

2

Spre cota 1400

3

Sinaia vazut de la 1400

4

La cota 1400 cand nu e nimeni

5

Sinaia vazut de la 1700

9

In platou

10

In platou pe intuneric

14

Cabana Bratei

15

Raul Bratei

16

Raul Bratei

17

Camionul norocos

19

Valea Bratei vazuta din desisul de pe Jugareanu

20

Lasam Brateiul in urma inotand prin buruieni.

21

Padurea de pe Jugureanu

23

Vestul Bucegiului

28

Raul Cumparata

26

Pe creasta Leaotei de unde se pot observa atat Iezer, Fagaras si Piatra Craiului cat si Bucegiul in spate.

29

Cantonul Andoliei

32

Muntele Prislopului

30

Piatra Dragoslavelor(Vartoapele)

33

In dacie 🙂

1 7 8 11 12 22 24 25 27 31

O tura prin Parang.

In sfarsit, Parangul era unul din masivele in care mi-am tot dorit sa ajung, si a fost sa fie chiar weekendul trecut.  Un membru din grupul Prietenii Naturii Timisoara, a propus pe carpati.org o tura de 2 zile in Parang cu cazare in statiunea Parang  si parcurgerea in prima zi a traseului, Complex Turistic Parang-Vf. Parangul Mic-Refugiul Carja-Vf. Carja-Vf.Stoinita-Vf.Gemanarea-Vf.Parangul Mare si retur. Am vazut tura, m-am inscris imediat,  fericit nevoie mare ca in sfarsit, am gasit o tura in Parang, incepand de aici toate s-au asezat usor, usor pt a ajunge la destinatie. S-au asezat usor, usor, ma refer ca pt a ajunge la intalnire vineri la 18:30 cu ceilalti trei prieteni a cam trebuit sa alerg. Eu lucrez in Pantelimon, intalnirea era in Preciziei iar programul meu sa incheiat la ora 17. Normal, am intarziat 10 min. asa ca am fost dator cu o bere:). Pana aici, toate bune si frumoase, ajungem noi pe A1 si ne trezim intr-o frumusete de coloana pt ca se lucra pe la km 20, printre povestiri, vorbarie, muzica si voie buna am trecut usor peste aceasta mica problema care a avut grija sa ne rapeasca 30 de min. Mai departe, s-a mers ca uns pana dupa Targu Jiu cand intre Bumbesti Jiu si Petrosani sunt cateva portiuni unde se lucreaza si am tot fost opriti de cateva semafoare care mai mereu s-au nimerit pe rosu :), cu toate astea, acel drum a fost minunat, la fiecare semafor, deschideam geamul ascultand Jiul, tragand acel aer curat in piept, timp in care priveam stelele printre frunzele copacilor. Cu toate aceste mici peripetii, pe la ora 12 am ajuns in Petrosani, unu din prieteni pune mana pe telefon si il suna pe organizator care a venit din Timisoara cu alte 11 persoane. Oamenii ne anunta ca ei au ajuns la vila si ne asteapta si pe noi acolo, primim cateva detalii despre cum arata vila dupa care pornim sa urcam cu masina pe un drum forestier care dupa fiecare portiune parcursa avea grija sa ne arate frumusetea orasului de la poalele lui. Luminite, luminite care formau un sarpe…genul de loc cu care un indragostit poate sa-si impresioneze iubita. Dupa cateva zdruncinat-uri ajungem la intrarea in statiune, aici ne sare in ochi o vila cu lumini aprinse si masini de Timisoara, parcam, intram inauntru, lume multa, masa pusa, unu la orga, altu cu chitara, chiar si un copil la 5, 6 anisori, ne strangem mainile, facem cunostinta…cand inca nu s-au terminat toate acestea, suna telefonul unuia dintre noi, omu cu el la ureche se face rosu in obraji, din cauza ca la celalat capat al firului era intrebat, cand ajungeti oameni buni? :)) mai exact, noi am avut grija sa intram intr-o locatie straina. Intr-o prima faza incep scuzele de rigoare, dupa care rasetele specifice unei astfel situatii hilare.

Cam astea au fost peripetiile pt a ajunge la destinatie. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze pe care le-am facut pe acest traseu foarte frumos. Pt cine intereseaza, traseul pe timp de vara, nu are portiuni dificile dar este solicitant fizic, o persoana care e obisnuita cu muntele o sa-l parcurga in 7,8 ore dus-intors. Peisajele , din pacate in poze  am putut surprinde doar o mica parte din frumuselea lor.

 

Din pacate, doar eu  mi-am dorit sa coboram la lacuri  asa ca raman cu un mic regret pt ca de sus erau superbe.

     2

13

    11

 9

 

7

  4

12

14

 16

 

 

Imagine

ImagineImagineImagineImagine

Plimbare pe Valea Adanca.

Duminica trecuta am plecat cu un grup sa urcam la Vf. Omu prin Valea Morarului. Ne-am intalnit in Busteni langa caminul alpin la ora 10 si am purces la drum. Traseul a fost,  triunghi rosu pana in Poiana Morarului dupa care am facut stanga pe nemarcat intrand in vale. Incepand de aici a inceput adevarata aventura pt mine. Pentru ca am avut un avans de cateva minute fata de ceilalti din tura am facut greseala sa incurc Valea Morarului cu Valea Adanca pt ca ambele pleaca cam din aceeasi poiana, inclusiv Rapa Zapezii. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze cu acesta minunata vale dar care pe cat e de frumoasa pe atat e de dificila. Mai exact am avut 3 portiuni in care nu exagerez daca spun ca mi-au tremurat genunchii si bratele de efort. Personal recomand ca cei care se aventureaza in aceasta vale sa-si ia cateva masuri de siguranta, gen, casca, coarda…pt ca sunt doua saritori care chiar si celor cu experienta le poate pune probleme serioase.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Era sa uit, tot in aceasta vale am intalnit un strat de zapada de anul trecut ceea ce mi sa parut incredibil.