Hornul Malaiesti

Cele doua zile:

Sambata, Busteni-Take Ionescu-Hornul Malaiesti-Bucura Dumbrava-Babele-Pestera si Padina in aproximativ 9 ore.

Duminica, Padina-Horoabelor-Batrana-Costila-Valea Alba si Busteni in aproximativ 8 ore.

Asta a fost prima tura mai serioasa dupa o perioada mai lunga de covalescenta. Am ajuns sa o fac dupa ce am participat la semi-ul din Bucuresti, unde am observat ca genunchiul meu se prezinta foarte bine. In sinea mea imi era frica de o recidiva pt ca problemele mi-au aparut tocmai in urma unor concursuri montane. Cu toate ca au trecut deja doua saptamani de la aceasta iesire, am sa incerc totusi sa fac o mica retrospectiva din ceea ce reusesc sa-mi mai amintesc.

Initial am invitat 2, 3 cunoscuti care sa ma insoteasca in aceasta aventura, dar dupa refuzul lor din diferite motive am ales sa merg singur. Am facut aceasta alegere si pt ca ultima data cand am fost cu cineva, am resusit sa-l incetinesc din cauza problemelor mele.

Pana la urma am plecat sambata dimineata cu cunoscutul personal. Pana in Busteni am tot atipit si tin minte ca m-am trezit cu cateva minute inainte de a ajunge in Ploiesti iar cand am privit afara am ramas perplex, din cauza cetii nu vedeam la mai mult de 10 metri. Am inchis ochii la loc si m-am trezit in Ploiesti unde cerul era senin si vremea se anunta superba. La nici 10 min de la plecarea din Ploiesti iar am nimerit intr-o ceata de mama mama :), am zis ca visez. Pe urma am atipit la loc si m-am trezit pe la Comarnic unde razele unui soare abia rasarit, dadeau un farmec aparte caselor si pomilor din acea zona. Cei care merg constant pe Valea Prahovei stiu la ce ma refer. Ajung si in Busteni iar vremea era si se anunta mai departe perfecta. Am coborat din tren, mi-am mai cumparat una, alta si am plecat pe triunghiul rosu (TR) in directia Malaiesti pt ca-n gandul meu era o urcare pe Morarului. Nici n-am trecut bine de Caminul Alpin  „acolo unde stie toata lumea ca se intra imediat in padure” si mi-am si multumit pt inspiratia de a iesi la munte in acel weekend. Era atat de frumos, era exact asa cum poti sa-ti doresti o zi de toamna. Am luat-o usor la pas, am tras aer pe nari incarcandu-mi plamanii cu acel aer curat, mi-am bucurat ochii cu acele culori pe care le poti vedea doar toamna si mai ales atunci cand razele de soare strapung pomii. In mai putin de 2 ore am ajuns la intersectia cu Morarului. Atunci cand mergi singur e foarte usor sa-ti schimbi planurile, asa si cu mine. Cand am ajuns la respectiva bifurcatie mi-am schimbat planurile :), si de la Morarului mi-am zis sa merg pana la bifurcatia cu Bucsoiului si ma mai gandesc acolo ce fac. De felul meu sunt o persoana care nu se poate abtine de la a descoperi, cunoste ceva nou, dar sunt si o persoana cu capul pe umeri. Adica ma pacalesc singur spunandu-mi ca nu trec niciodata linia dintre prostie si curaj. Astfel am ajuns eu la bifurcatia cu valea Bucsoiului, aici am facut o mica pauza si m-am gandit. Sa fac acum aceasta vale pe care nu o cunosc, dar despre care am citit atatea, sa mai astept ca poate o sa am ocazia sa merg cu cineva care o cunoaste? Pana la urma am ales sa-mi continui drumul si sa fac o urcare prin Hornul Malaiesti. Dc am ales asa? motivele au fost mai multe, nu eram sigur daca are zapada si gheata, nu eram sigur de genunchiul meu, nu cunosteam deloc dificultatea ei… pana la urma cred si sper ca alegerea a fost buna. Valea sigur nu pleaca asa ca ocaziile sunt acolo la orizont. Dupa nici 4 ore eram trecut de cabana Malaiesti si ma pregateam sa urc prin unul din frumoasele lui hornuri „adica ala marcat cu BA”. L-am urcat si tin sa-i anunt pe cei care merg prima data prin zona respectiva ca pe alocuri se urca in patru labe, ca e foarte friabil, ca fara atentie multe pietre se disloca asa ca trebuie grija pt ceilalti participanti cu care sunteti. Hornul propriu-zis e facut in aproximativ 30 min, iar pana la el urcarea e una domoala si foarte usoara. Normal ca pe zapada, frig, inghet…datele problemei se schimba total si face aproape imposibila trecerea lui fara piolet si coltari. Am ajuns in saua Hornurilor de unde am facut stanga continuand drumul pana pe Bucura Dumbrava. A fost prima data cand l-am urcat pana sus si pot spune ca nu regret nici macar o clipa. Din contra, asa cum acum am ocolit vf-ul Omu pe curba de nivel si am urcat pe Bucura, tot asa o sa fac si data viitoare pt ca privelistea si senzatia de liniste e mult mai intensa. Dupa ce m-am odihnit 10, 15 min, mi-am continuat drumul pe BG pana la Babele. Vai de mine, era plin aici. Erau oameni peste tot, pe toate stancile, faceau poze, luau masa… aducandu-mi aminte dc am tot evitat aceasta zona :). Repede, repede am inceput sa cobor pe CA pana la Pestera de unde am continuat pana la Padina.

Padina, am ajuns undeva pe la ora 18 si am constatat ca se fac schimbari. In sala mare nu mai era nimic, nu mese, nu bar, nu scaun, nu lume, nimic, nimic. In schimb pe terasa acoperita era si lume, galagie…. Am stat putin acolo si am realizat ca nici proprietarii si nici oamenii care lucrau inainte nu mai sunt aceeasi. Am intrebat in jur si am reusit sa fac cunostinta cu o doamna care se ocupa cu cazarea „foarte posibil sotia noului proprietar”. Din vorba in vorba am aflat ca se aduc schimbari pe sus, se renoveaza unele camere, se mai construiesc cateva dusuri, ca e posibil ca tariful de cazare sa creasca…. Tot atunci am fost surprins sa aflu ca nu mai sunt locuri de cazare :), dar doamna a reusit sa-mi gaseasca loc intr-o camera pe care trebuia sa platesc 50 de lei. Zic ca trebuia pt ca am plecat foarte dimineata si n-am reusit sa platesc camera :(. Binenteles ca la urmatoarea vizita trebuie sa-mi achit datoria. Oricum, am dormit in cealalta cladire la mansarda intr-o camera foarte curata, incalzita si cu dus pe palier.

Cam atat pt prima zi iar la concluzii pot trece singura portiune mai dificila din toata ziua care a fost la Hornul Malaiesti si schimbarile de la Padina.

Zilele urmatoare astern cateva randuri si despre ziua de duminica.

19

Hornul Malaiesti

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 33 34 35 36 37 38 39

Reclame

Weekend-ul Fagarasului

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 49

Acest weekend a luat nastere in felul urmator. Pe facebook tot schimband impresii despre munte, drumetii…, cu alte persoane, m-am imprietenit si cu alti iubitori de natura. Printre care si Mihai care weekend de weekend evadeaza din Bucuresti. Asa ca weekend-ul asta a luat nastere exact asa. Mihai ce faci in weekend ? el de colo, pai ma gandeam sa dau o fuga prin Fagaras ca sa bifez ultimele 5 vf-uri de peste 2500m. Si din una in alta, m-am propus sa-l insotesc si eu. Normal ca sunt de nerefuzat :). Uite asa, eu, Mihai si Daniel ne-am intalnit vineri la ora 19 in Bucuresti si cu viteza am ajuns la ora 23 la refugiul salvamont Arges care se afla pe Transfagarasan, aproape de Balea. Cu viteza, datorita lui Mihai care e un foarte bun sofer, mai ales pe serpentine 🙂 unde bietul Daniel avea tendinta de a se simti cam rau.

Dupa ce in seara precedenta ne-am cazat la salvamont cu 25 lei pe noapte, sambata ne-am trezit la 07:00 pt a pleca pe traseu. De trezit ne-am trezit, de mancat, am mancat cate ceva, dupa care urcaram in masina si ne-am oprit la Piscu Negru. Din aceasta zona am plecat noi pe punct rosu(PR) pana pe vf-ul Lespezi(2517m) unde am ajuns dupa aproximativ trei ore si jumatate. Traseul pana pe vf. e unul destul de usor, poate fi facut de aproape orice persoana care are ceva conditie fizica pentru ca diferenta de nivel este destul de semnificativa (1300m).De pe Lespezi am tinut culmea pana pe vf-ul Cornul Caltunului(2510m) unde se poate ajunge in 10, 15 minute dar traseul este nemarcat si dificil, cu multe portiuni expuse, poate fi facut de persoanele cu experienta pe vaile care pleaca de la gradul de dificultate 1A in sus. Eh, si de pe acest varf a inceput partea aventurii pe care a trebuit sa o traiesc singur pentru ca ceilalti doi au ales varianta de a se intoarce la masina, cu care au ajuns la Balea si au urcat pe vf-ul Vanatarea lui Buteanu(2507m). Eu in schimb am inceput o coborare pe nemarcat pana am ajuns in caldarea Berbecilor unde am dat peste un traseu marcat pe care am urcat pana pe vf-ul Negoiu. Aici m-am odihnit 10 minute dupa care am bagat viteza prin strunga Doamnele pana la lacul Caltun. De la lacul Caltun am continuat traseul pana la Balea lac. Acest traseu poate fi facut de toate persoanele cu experienta pe munte, este marcat in totalitate si are cateva portiuni de coborare/urcare care necesita atentie foarte mare. In plus ai nevoie de o foarte buna conditie fizica datorita lungimii si diferentei de nivel. Eu am ajuns la ora 17 la Balea unde am tras concluzia ca toti comerciantii din zona respectiva au niste preturi nesimtite, si m-am intalnit cu ceilalti doi care au coborat de pe Vanatarea lui Buteanu(2507m). Cam atat am de spus, restu se vede in poze :).

Urmeaza si ziua de duminica.

 

 

Iarna prin Piatra Mare

De la inceput tin sa va anunt ca masivul Piatra Mare face parte din categoria acelor munti care sunt mai accesibili pe timp de iarna pentru persoanele care nu sunt obisnuite cu aceste conditii atmosferice. Majoritatea traseelor sunt pentru incepatorii drumetiilor pe timp de iarna, asta nu inseamna ca ceilalti nu colinda acest masiv :).

Mereu am fost convins de faptul ca daca nu ii inveti, arati … altora ceea ce tu ai cunosc pe traseele din munti, atunci nu te poti numi un bun montaniard, drumeag, alpinist… Eu ce e drept, nu ma prea pricep sa exprim in cuvinte tot ceea ce altora poate le-ar fi folositor, cu toate astea am sa incerc sa-mi fac datoria de ai ajuta si pe altii din putina mea experienta.

Acum e timpul sa povestesc aceasta tura interesanta.

Totul a plecat de la aflarea ca o cunostinta organizeaza o tura de 2 zile in Piatra Mare. Acest fapt a coincis cu dorinta mea de a fugi din capitala macar pentru o zi. Am contactat persoana respectiva, intreband-o daca ma pot alatura lor pana intr-un anumit punct, dupa care aveam de gand sa ma despart de ei. Mai exact, el avea planificat urmatorul traseu, plecarea sambata la ora 10 din Timisu de Sus, pe banda albastra (BA) pana la Coada Pietrei Mari, dupa care pe cruce rosie (CR) pana pe vf. Piatra Mare si mai departe banda rosie (BR) pana la cabana Piatra Mare. Eu initial am vrut sa merg cu ei pana la Coada Petrei Mari dupa care sa fac stanga pe triunghi albastru (TA) pana pe vf. Tigailor, de aici sa cobor pe triunghi rosu (TR) pana la cabana Susai si de aici pe cruce rosie (CR) pana in Predeal. Dupa cum am spus, asa mi-am planificat la plecarea de acasa :), pana la urma, dupa ce am parcurs cu ceilalti respectiva portiune, cu coborarea la Tamina si urcarea pana in Coada Pietrei Mari, in acest timp mi-am schimbat planurile, mai exact am continuat tot traseul propus de organizator. Uite asa, dintr-o planificare de o zi pe munte, m-am facut cu doua zile la munte. A da, am uitat sa spun care a fost motivul principal din cauza caruia mi-am schimbat planurile. Am obosit, asta a fost motivul, mi-am dat seama ca nivelul la care eram in acel moment mi-ar fi pus mari probleme in a continua de unul singur, si asta pentru ca nu existau urme in acel strat de zapada care de multe ori depasea glezna piciorului. Asa cum am zis, am continuat traseul cu ceilalti, facand urme cu randul. E da, usor nici asa nu a fost 🙂 dar ne-am descurcat si dupa 6 ore de la plecare din Timisu de Sus am ajuns la cabana. Cine are de gand sa faca acest traseu, ii recomand sa treaca pe la cascada Tamina. Se ajunge la cascada dupa aproximativ o ora de la intrarea pe traseu, mergand pe un drum forestier, pe alocuri traseul se desparte de acest drum, dar la un moment dat ajungem la un panou informativ, de aici se coboara prin dreapta lui pana la intrarea in canion. E destul de simplu, aproape oricine poate cobora.

Am uitat sa spun un detaliu, cred eu, important. Dupa ce se coboara din tren, pe harta se observa ca traseul pleaca dupa ce mai mergi o portiune de drum pe sosea in directia Brasov. Cel putin, la mine asta a fost prima impresie dupa ce am consultat harta. In schimb, dupa ce cobori din tren trebuie sa te intorci pe sosea spre Predeal aproximativ 10, 15 min, daca nu ma insel sunt 2, sau chiar 3 poduri care fac stanga din sosea. La al 2-lea sau al 3-lea e intrarea pe traseu, oricum incepand de la pod exista marcaj asa ca e imposibil sa te ratacesti.

Era sa uit, la cabana preturile sunt de bun simt, vin fier-5 ron, bere-6 ron „nu mai tin minte ce sortiment”, un ceai-2,5 ron, fasole cu carnati 12-ron, omleta sau oua ochiuri cu cabanos-7 ron, cazare-35 ron „recomand rezervare din timp”, temperatura pentru somn a fost foarte buna, nu a avut nimeni nevoie de saci de dormit chiar daca afara era destul de rece.

Sper ca pozele sa va dea pofta de ceva iesiri in aer liber.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Jepii Mari cu putina zapada.

Pentru ca in prima zi de Craciun am exagerat putin cu mancarea, in cea dea doua mi-am propus sa dau o fuga la munte. Zis si facut, initial am incercat sa organizez o tura crezand ca mai sunt si altii care au pofta de putin aer dar in ziua plecarii am constatat ca am fost singurul cu pofta :). Am mai fost singur in cateva randuri asa ca nu mi-am pierdut curajul de a ma plimba de nebun pe tot felul de trasee. De data aceasta am preferat sa aleg un traseu marcat si cu o dificultate usoara care pe parcurs s-a dovedit putin mai greu :). Mai exact, am ales sa urc din Busteni pe Jepii Mari pana la Piatra Arsa dupa care sa cobor in Sinaia prin Poiana Stanei. Traseul respectiv, pe timp de vara e chiar usor si foarte frumos, acum a fost ceva mai greu pt ca am avut parte de zapada inghetata pe mare parte din traseu care mi-a cam dat de furca, mai ales la coborarea spre Sinaia. Am fost surprins sa nu intalnesc pe nimeni, acest lucru se intampla destul de rar pe traseele marcate si chiar daca asta e un traseu interzis iarna din cauza multor zone cu risc de avalansa, acum fiind un strat mic de zapada eu ma asteptam sa intalnesc si alti oameni. Pentru cine e interesat de timpi, am plecat din Busteni la 9:30, am ajuns la Piatra Arsa la 13 si putin unde am si stat cam 30 de min dupa care am ajuns in Sinaia la 15:45, asta in conditiile in care aderenta a fost foarte proasta.

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze pe care le-am facut pe traseu.

SINAIA

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

In poza urmatoare prezint cat de repede se poate schimba vremea la munte. Toata urcarea a fost pe soare, cum am ajuns sus in platou am constatat cu surprindere ca vine furtuna 🙂

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Prin Piatra Mare.

Ca in multe alte ture am fost un grup de peste 20 de impatimiti ai drumetiei. De data aceasta a fost sa fie Vf. Piatra Mare la inceput de iarna. Majoritatea am venit cu trenul din Bucuresti pana in Timisul de Jos, de aici am mers pe sosea pana la Dambul Morii unde era punctul de intalnire cu masina care a venit din Brasov. Noi am mers pe (BR) pana la cabana Piatra Mare unde am zabovit cu totii mai bine de 30 min, dupa care am mers pana pe varf iar de pe varf  pana in Predeal pe (CR). Ce vreau sa subliniez este ca acest traseu e unul dintre cele mai interesante in perioada iernii, mai ales cu multa zapada, chiar recomand urcarea din Dambu Morii pana la cabana Piatra Mare unde va puteti incalzi cu o ciorbita, vin fiert, ceai…si in acelasi timp puteti afla cum e traseul pana in Predeal, in caz de nevoie se poate cobora tot in Dambu Morii.

Am uitat sa subliniez ca la cabana Piatra Mare am intalnit patru magari incredibil de incapatanati si simpatici, cum te vedeau ca umbli la ruksac, cum veneau la tine si nu-ti mai dadeau pace, mai exact, de nici o culoare nu ne-am putut aseza in apropierea cabanei pt a lua masa, pur si simplu erau in stare sa-ti roada si betele 🙂

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze din tura, poze care sper eu sa le deschida si altora apetitul de libertate. Noi din pacate nu am avut noroc de prea multa zapada 😦

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Padina-Moeciu de Sus

Dupa ziua de sambata, asa cum e normal, a urmat noaptea si ziua de duminica 🙂 Noaptea a fost asa cum doar intr-o camera de 12 paturi dintr-o  cabana de la munte poate sa fie,”camere calduroase si surprinzator de curat”, ziua de duminica a inceput cu un mic dejun, cafea…”recomand sa veniti cu paine la voi” ,  dupa care a trebuit sa ne intoarcem la masinile noastre care au ramas in Moeciu de Sus.  Traseul stabilit de la plecarea din Bucuresti era, cruce rosie, Padina-Saua Strunga-Valea Grohotisului-Valea Bangaleasa-Moeciu, dar dimineata o parte dintre noi, am vrut sa urcam pana in Saua Strunga prin Valea Horoabei, din pacate intr-un final am ales sa urcam pe acelasi traseu cu restul grupului „din pacate pentru ca cel putin mie, acel traseu mi se pare foarte plictisitor pana in Saua Strunga”. Mai mult sau mai putin plictisitor dar dupa nici 2 ore noi am ajuns in Saua Strunga, aici ne-am dat seama de ceva, riscam sa ajungem prea devreme la masini :), dupa cateva discutii, propuneri… s-a ales variata pe creasta pana in Saua Batrana, dupa care coborarea in Moeciu pe acelasi traseu pe unde au urcat majoritate in ziua precedenta. Eu consider si recomand cu placere sa nu mergeti chiar pe traseu, noi cel putin asa ne-am hotarat si am mers paralel cu traseul dar mai pe creasta, printre stanci, si a meritat,  privelistea care ti se infatiseaza aproape continuu e absolut superba ” pardon,am uitat sa specific, recomand doar pe timp frumos, in nici un caz iarna si mai ales pe zapada”. Pe Coltii Tapului s-a luat pauza pentru masa si poza de grup dupa care mai departe. Aici intre Coltii Tapului si Saua Tapului am ales sa nu mai merg cu restul grupului pana in Saua Batrana ci sa cobor pe undeva direct in dunga rosie care duce tot in Poiana Gutana unde urmau sa ajunga si colegii mei. Si da, chiar am gasit o varianta de coborare foarte frumoasa, printre bolovani si jnepenis, nu stiu sa spun unde e exact, daca am observat eu bine a fost imediat dupa ce am coborat de pe cel mai mare Colt al Tapului, din acel punct, putin in dreapta se observa o poiana cu o stana. Dupa ce am reusit sa cobor, exact cum am spus, am mers pe dunga rosie pana in Poiana Gutanu unde i-am asteptat pe restul.

Pozele spun o mica parte din frumusetea locului.

Sper sa va placa si sa le deschida la cat mai multi pofta de a se plimba.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Un weekend in Bucegii Vestici.

Imagine

Mda, weekend-ul trecut l-am petrecut cu un grup de prieteni intr-o tura organizata in partea vestica a muntilor Bucegi. Parte care pt mine personal, e mult mai frumoasa comparativ cu partea Estica. Am fost un grup de peste 20 de persoane, majoritatea veniti cu 3 masini din Bucuresti si 1 masina din Brasov, ne-am intalnit cu totii la bariera din Moeciu de Sus cand se intra pe traseu. Normal, ca mai intotdeauna cand e vorba de grupuri mai mari, si aici au fost mici probleme de genu, in loc de ora 9, ne-am intalnit si strans cu totii aproape de 10 🙂 . Traseul pentru toata lumea trebuia sa fie urmatorul, Moeciu de Sus-Poiana Gutanu-Vf. Batrana-Valea Doamnele-Padina, am zis pt toata lumea pt ca in poiana Gutanu ne-am despartit, mai exact, eu si inca 2 persoane care am ajuns ceva mai repede in Poiana ne-am dat seama ca daca tinem traseul ajungem la Padina mult prea devreme asa ca ne-am gandit sa facem o mica schimbare 🙂 Din Poiana Gutanu am tinut stanga pe triunghi albastru pana ne-am intersectat cu Valea Gaura, aici am inceput sa urcam pe firul vaii pana in platou. Ce vreau sa specific, este ca aceasta zona e absolut superba, in aceasta zona exista cascada Moara Dracului „dupa parerea mea, una dintre cele mai frumoase din Bucegi” , „Valea Gaura, o vale salbatica si destul de usor de strabatut” , „cheile nu stiu :), chiar nu stiu ce chei sunt acelea dar le ve-ti intalni chiar de unde pleaca cascada si presupun ca se numesc tot Moara Dracului”. Tot din aceasta zona, daca vremea permite. privelistea e incredibil de frumoasa, vezi tot versantul dintre Vf. Gutanu si Strungile Mari, iar undeva acolo in departare, Piatra Craiului, mai departe, Fagarasul si tot asa :). Mai departe, noi cei trei ne-am continuat drumul pana pe Vf Omu, aici ne-am desfatat cu mancarica si un ceai fierbinte dupa care am coborat la Padina, pe aceasta portiune ne-am lovit si de cascada Obarsia Ialomitei, care abia astept sa vina primavara ca sa-i mai fac o vizita pt ca acea perioada ea, ca de altfel toate cascadele,  va fi in toata splendoarea si maretia ei. Tot acest traseu, noi l-am facut in 7 ore, au fost 4,5 pauze de 3, 5 min si 1 pauza de 15 min la Omu, intr-un ritm mai putin alert si vreme buna, traseul poate fi facut lejer in 9, 10 ore.  Am uitat sa specific ceva foarte important si care mi-as dori sa se intample mereu. La Omu era doar cabanierul 🙂 chiar daca vremea a fost superba nu era picior de turist, si asta pentru ca nu a functionat telecabina. Si ziua sa incheiat la Padina cu un vin fiert, ciorbita…, dupa care in sunet de chitara. Traseul de intoarcere in Moeciu am sa-l povestesc intr-un articol viitor.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine