La jumatatea lunii august cand am participat la 2X2 in Fagaras si mi-am agravat accidentarea de la genunchi, mi-am zis ca restul anului trebuie sa stau cuminte. Fara iesiri pe munte, fara alergari in parc, fara nimic care sa-mi forteze genunchiul. Asta si in urma sfaturilor primite de la alte persoane care au suferit de pe urma sindromului iliotibial, ca cel putin 3 luni sunt nevoit sa fac repaus. In fine, mental si psihic pot spune ca senzatia a fost foarte nasoala. Am reusit ca timp de o luna sa fac doar exercitii specificice problemei mele. Fara alergat, fara urcat, coborat scari, ce sa mai, fara nimic care sa-mi forteze genunchiul. Au trecut 3 saptamani de la aceasta decizie si m-am trezit ca firma la care lucrez (Mega Image), ofera tuturor angajatilor care vor sa participe o inscriere gratuita la Bucharest International Marathon 2014. Eu ce mi-am zis, daca tot e gratis, clar nu se poate refuza, chiar de-ar fi sa merg doar ca sa ma plimb. Normal ca-n subconstient speram totusi sa pot alerga si eu acolo cat o fi, mai ales ca respectiva competitie se tinea pe 5 octombrie, adica peste 50 de zile de la decizia mea. La jumatatea lunii septembrie am avut ocazia sa fac o iesire ca voluntar la Ciucas X3, in care, dupa o intreaga zi de vazut alergatori, nu m-am putut abtine sa nu fac o coborare de cateva ore de pe Grohotis pana-n sosea. In cele cateva ore am inceput sa sper tot mai mult pt ca la genunchi abia am simtit un mic disconfort. Dupa faza cu voluntariatul, am mai stat aproximativ 8 zile fara sa alerg deloc. Dupa respectivele zile, am inceput sa alerg cate putin. In prima zi 2 km, urmatoarea zi 3km si tot asa. Cam dupa o saptamana m-am trezit ca alerg 10 km fara sa simt nici un fel de problema. Binenteles ca in zilele in care alergam putini km, faceam in paralel si acele exercitii specifice problemei, ba mai mult, dupa fiecare antrenament faceam minute intregi de stretching. Sunt sigur ca multi au ras de mine cand faceam tot felul de exercitii prin parc :). Dupa ziua in care am alergat 10 km am simtit ca organismul vrea o pauza, astfel ca 2 sau 3 zile (nu mai tin minte exact) m-am odihnit, dupa care am incercat sa alerg 15 km ca sa vad si eu cum reactioneaza organismul meu care pana atunci, doar cu aproximativ 3 luni in urma mai simtise in 2 antrenamente ce inseamna aceasta valoare. E da, vreau sa zic ca dupa 12 km simteam ca era tot mai greu, mai ales la fese, asa ca undeva pe la km-ul 13 m-am oprit, mai ales ca mai aveam exact 7 zile pana la cursa. Iar am stat 2 zile sa ma odihnesc, dupa care am avut 3 zile in care am alergat cate aproximativ 3 km, plus cele cateva exercitii. Inainte de cursa am considerat ca cel mai bine e sa fac un repaus tot de 2 zile. A venit ziua de sambata 4 oct. in care a trebuit sa lucrez pana la ora 22. De lucrat, am lucrat, dupa care am ajuns pe la ora 23 acasa. Am uitat sa specific ca timp de 3 zile inainte de cursa am avut grija sa ma hidratez cat mai bine. Asta la mine inseamna un consum de apa in plus fata de cat consum zilnic, si daca in fiecare zi beau cam 1,5L, in cele 3 zile am depasit 2L. Revenind la sambata, toata ziua am avut grija sa mananc foarte bine, dimineata lapte cu mai multe nebunii (ovaz, migdale, goji…), pe la 11 niste paste, la ora 15 mancare si ceva fructe, iar pe la ora 19 ceva branza cu rosii. Seara cand am ajuns acasa am mai servit un iaurt cu ceva biscuiti. Cam asa a fost pt mine ziua de dinaintea evenimentului. Dupa masa si o buna baie, m-am bagat si eu la somn, la un somn care cu greu a reusit sa ma cuprinda avand in vedere emotiile pe care le simteam. Pana la urma, undeva dupa miezul noptii am reusit sa adorm iar duminica m-am trezit la ora 06:30. In nici 30 de min eram iesit pe usa, spalat, imbracat si cu o banana la ghiozdan. Astfel la 7 fix ma aflam in statia lui 104 din Pantelimon si dupa calculele mele, in max 1 ora trebuia sa ajung la Unirii. In respectiva masina care a mers pe alt drum, din cateva statii am tot vazut cum urca si alte persoane care dupa punga colorata era clar incotro se indreptau. Ca si cand pana atunci nu as fi avut emotii :). Pana la urma am ajuns in intersectia Budapesta la ora 8 fara 15min, ceea ce a fost foarte bine. Din respectiva intersectie am luat-o usurel pe jos spre Piata Constitutiei. Undeva intre Unirii si Constitutiei, m-am oprit pe o banca de m-am schimbat(haine si adidasi pt munca in rucsac si cele de alergat pe mine) si in plus am mai bagat o banana la ghiozdan plus cateva guri de apa. Era ora 08:15 cand eu am ajuns in zona unde cautam sa-mi las punga cea colorata. Am rezolvat si aceasta problema dupa care m-am intalnit cu ceilalti colegi din cadrul Mega Image. A fost usor sa-i gasesc pt ca firma noastra avea o intreaga zona destinata concursului si in plus majoritatea aveam niste tricouri albe foarte frumoase :). Uite asa s-a facut ora 08:30 si am inceput si eu o usoara incalzire, incalzire pe care am incercat sa o fac in felul sau stilul meu. A fost acolo si o zona destinata acestui lucru cu antrenori speciali, dar eu consider ca fiecare persoana trebuie sa-si faca in functie de cum se cunoaste singur. Tin minte ca am tras un ochi la acel mare grup de concurenti care faceau incalzirea cu antrenorii, si multi dintre ei erau atat de obositi ca sudoarea curgea pe fruntile lor. In fine, pana la urma a venit ora 08:50 cand trebuia sa mergem la locurile noastre pt start. Eu m-am trezit undeva spre coada plutonului pt ca aveam nr-ul 9646. Pt cei care nu stiu, cu cat e nr-ul pe care-l primesti mai mic, cu atat esti mai aproape in pluton de zona de start. 10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 si START. Cand am ajuns sub pancarta cu START, ceasul arata deja 4 min si cateva secunde, ceea ce in gandul meu a fost o frustrare, asta si pt ca eu nu stiam cum ca acea cronometrare incepe chiar din acea zona de sub start, unde se afla un covoras care avea o legatura cu chip-ul electronic primit de la organizatori. Da, am uitat sa spun ce continea kit-ul primit de la organizatori. Pai continea acel chip electronic, un tricou, un numar de lipit pe tricou( astea sunt cele mai importante), diferite reviste, reclame…fara prea multa importanta. Acum inapoi la start :), pai am trecut de zona in care incepea cronometrarea si am alergat. La inceput a fost ceva mai greu pt ca era foarte aglomerat si practic imposibil sa ai un ritm al tau. Mai exact pana in Piata Cosbug si inapoi pana-n Constitutiei a trebuit mai mult sa am ritmul altor concurenti. Intre Constitutiei si Unirii a fost din ce in ce mai bine datorita rarefierii. Pe aceasta portiune am inceput sa si depasesc alti concurenti. In rest am avut un ritm constant in care la punctele de hitratare eu n-am servit nimic. Doar in 2 locuri m-am oprit pt a lua apa cu care m-am clatit in gura si am dat-o afara. Eu fata de alti oameni, nu folosesc un ceas sau alceva ca sa vad cat am facut si asa mai departe, in plus, pe cat posibil incerc sa nu ma interesez in timpul cursei. Cu toate astea, dupa ce am ajuns inapoi in Piata Constitutiei, mai exact pe la km-ul 15, m-am intalnit cu un amic pe care l-am cunoscut la diferite competitii montane, ca avea un ritm apropiat cu al meu. Asa ca am continuat sa alerg cu el cam 4 km. Pe aceasta portiune am aflat de la el care avea un GPS cred 🙂 ,ca timpul era surprinzator de bun. In gandul meu ma gandeam cat de incredibil este ca am ajuns la atatia km fara sa simt o oboseala foarte accentuata, doar asa putin pe la fese, pulpe, gambe si umeri, ba mai mult, pe la km 19 l-am lasat pe amic si am incercat sa maresc ritmul. Apai cand am ajuns la final, toata acea marire de viteza am simtit-o din plin, mai ales la fese si gamba stanga 🙂 , dar am ajuns intr-un timp de 1:44:43 ceea ce nu ma asteptam. Eu unul, in urma cu o luna speram sa-l fac macar in 3, 4 ore in functie de genunchi. In urma antrenamentelor am sperat sa nu depasesc 2 ore, ca pana la urma sa iasa acest 1 si 45 care a reusit sa ma bucure foarte mult. Nu, n-am dansat, urlat, sarit in sus ci doar m-am bucurat in sinea mea, acolo unde poti simti o bucurie frumoasa venita doar in urma emotilor pe care le are fiecare om. Cam asta a fost. Dupa ce am terminat, am facut cateva minute de stretching, m-am hidratat putin pt ca nu pot mult imediat dupa o cursa, mi-am ridicat punga colorata si am plecat spre servici unde trebuia sa incep munca la ora 12:30. Am ajuns cu bine la munca, aici am pus mana si am mancat ceva mai serios, iar m-am hidratat si gata. Acum au trecut deja 33 de ore de la finish si eu pt prima oara dupa atata timp pot spune ca simt febra.
Daca printre cei care urmeaza sa citeasca acest articol al meu sunt si persoane cu un venit ceva mai mic, tin sa-i anunt ca se poate face miscare cu bani putini. Nu este un motiv pt a te ascunde de facut miscare. Eu m-am lasat de fumat la inceputul anului iar banii pe care ii cheltuiam pe tigari acum se duc pe iesiri la munte, antrenamente, o dieta mai echilibrata…. Am alergat la acest concurs intr-o pereche de adidasi care au costat 59,9 lei in Dechatlon. Sau ca sa va faceti alta idee, eu castig pe luna 1100 ron, ceea ce pt multi oameni sunt bani putini, cu toate astea eu am reusit sa particip la 3 concursuri montane si acum acest semimaraton. Ce incerc sa spun si poate nu ma pricep prea bine, e ca tot ce ai nevoie se numeste CURAJ, restul vine de la sine. A, mai trebuie sa-ti si placa, e foarte adevarat, trebuie sa-ti placa mai mult decat celelalte placeri, tigari, bautura, droguri, cluburi in exces, tv si calculator in exces… Eu chiar sunt curios. Exista oameni care sa nu se simta bine alergand intr-o competitie? mai ales una montana, unde doar cand ma gandesc la peisajele care le vezi si nu pot sa cred asta. Stiu ca pt multi este greu mai ales inceputul. Unii chiar au inceput sa faca miscare dar au facut prea mult la inceput iar organismul lor a reactionat de asa natura ca in loc de placere s-au trezit cu neplacere. Stiu ca este greu si cand e vorba de bani, nici mie nu imi este usor cand e vorba sa ma inscriu la cate un concurs. Spre ex acum ma gandeam sa-mi cumpar o bicicleta tot in vederea competitiilor, dar pun in balanta si constat tot mai mult ca nu imi permit ambele. Tot in ceea ce priveste unele costuri, eu spre ex gasesc cazare la bani putini pt ca stau cu alti prieteni in camera, gasesc transport la bani putini pt ca platim carburantul tot impartit la mai multi si tot asa. Ideea e una si aceeasi. Trebuie doar sa-ti placa, asa cum si mie imi place. Ce poate sa-ti mai placa? Sa zicem ca nu esti genu de om care sa-ti placa timpii pe care reusesti sa-i scoti, nu asta te poate atrage. Poate nici peisajele, care cel putin la astea pe plat sunt aceleasi blocuri pe care le vezi in fiecare zi. Dar in mod sigur o sa-ti placa oamenii pe care ai sa-i cunosti in timp. In mod sigur o sa-ti placa relaxarea de care vei da dovada in momentele tensionate care survin in viata de zi cu zi. In mod sigur o sa-ti placa sanatatea corpului tau. In mod sigur o sa-ti placa cand ai sa-ti cresti copii in acelasi spirit. lista poate continua mult si bine. Eu sunt de parere ca orice om cu capul pe umeri, daca ar pune in balanta lucrurile care ii plac atunci cand nu face miscare cu cele care iar putea place in urma miscarii, sunt sigur ca acestea din urma ar fi castigatoare. Aaaa, ca mi-am amintit ceva interesant, de fapt doua lucruri. In 104 cu care am circulat, o doamna in varsta, cand a auzit ca masina ocoleste din cauza unui concurs de alergare, tot ce a putut spune a fost sa dracuie 🙂 iar alta chestie care a reusit sa ma frapeze sunt putinii oameni care te incurajeaza pe traseu. Majoritatea sunt rude sau prieteni de-ai concurentilor :). E normal asa ceva?
Vai de mine cat am scris!!! nu sunt obisnuit 🙂
Multumesc tuturor care au facut posibila aceasta realizare, in mod special sefei mele de la magazin!
Abia astept urmatoarele competitii in care sa cunosc oameni noi si sa scot timpi mai buni!
andrei plimbarici 