Valea Bucsoiului

Acum cativa ani, trecand pentru prima oara pe Take Ionescu, aceasta vale a avut grija sa-mi faca cu ochiul. Anii au trecut, iar eu, in 2013 si 2014 am avut doua tentative, cel putin asa era in plan cand plecam de acasa :).  De fiecare data cand am ajuns in dreptul ei, mi-am schimbat planul din nu mai tin minte ce motive, dar asa am simtit eu atunci. Asta pana acum doua zile.

Avand in vedere ca au trecut doar cateva zile de cand am participat la ultra CiucasX3, simt nevoia de o iesire in care sa ma relaxez. Nu ma gandesc prea mult, ma interesez de vreme si cum vad ca e buna, valea Bucsoiului scrie pe mine. De obicei pun in cumpana daca sa merg singur sau cu alti prieteni, cunostinte…, dar de data asta n-am stat o clipa pe ganduri. Am vrut sa merg singur tocmai ca sa pot avea ritmul meu, sa-mi pot face de cap fara sa ma bata nimeni pe creier si sa nu trebuiasca sa-mi fac griji pt nimeni.

Surprinzator, dar e prima data cand nu stau sa caut prea multe detalii, de fapt nu caut nimic. Acum un an cand am vrut sa merg, ma documentasem bine pe net si poate asta a fost unul din motivele care m-au abatut, asa ca de data asta m-am interesat doar de vreme. Din documentarea de atunci, stiam ca nu e floare la ureche, dar o amica care a urcat-o, mi-a zis acum doua saptamani ca eu pot urca fara probleme pe acolo, ca sa nu imi fac griji (multumesc Ruxi).

Seara imi pregatesc rucsacul mic cu care alerg si echipamentul. Am in el strictul necesar pt o zi calduroasa. Putina mancare, o geaca subtire, folie de supravietuire… In ceea ce priveste echipamentul, am avut doar un tricou, niste colanti scurti, o pereche adidasi de trail, cozoroc care sa ma fereasca de soare si cam atat. Dimineata ma trezesc la 5 fara ceva si plec cu trenul 3001 care e la 06:20. Cat am stat in gara mi-am cumparat si doua sticle mici cu apa. Din aceasta cauza n-am mai gasit loc in tren si a trebuit sa stau pe o scara, dar n-am avut nici un fel de problema, ba chiar am si atipit putin :).

Am ajuns in Busteni la 9 si cateva min. Din gara am mers spre caminul alpin si cand sa intru in padure m-am intalnit cu alte patru persoane, dintre care trei imi sunt amici de ceva timp. Schimbam cateva vorbe bucurosi de revedere si aflu ca ei vor sa urce pe Cerbului. Plec mai departe pe clasicul traseu TR (triunghi rosu)care ne scoate la Malaiesti. Destula lume pe traseu, dar merg sustinut si in nici doua ore am ajuns in poiana Bucsoiului. 

Incep sa urc si ma bucur de salbaticia zonei. In poteca inca se mai auzeau voci, dar pe vale nu parea sa fie nimeni. De la inceput intalnesc o multime de stanci, unele mai mari, altele mai mici, dar fara sa-mi puna probleme. Ceva mai sus, cam dupa ce am trecut de intersectia cu valcelul Portitelor, am avut unele probleme, majoritatea le-am depasit pe partea stanga, uneori chiar pe o fata ierboasa cu o inclinatie foarte mare. Am inotat prin jnepenis de care m-am folosit pt a inainta, m-am catarat pe stanci, uneori mi-a tremurat fundul cand am privit in jos

Am vazut unele valcele, in specal pe stanga,  care acum dupa ce m-am documentat putin in privinta lor, stiu ca pe unele abia astept sa le strabat. Am avut surpriza sa gasesc trei pelerine aflate intr-o stare avansata de degradare si chiar un rucsac plus o borseta cu medicamente aflate in aceeasi stare. Toate astea mi-au dat o senzatie de spaima, banunind cam ce s-a intamplat cu oamenii care le-au purtat. Am gasit chiar si zapada, da, zapada ramasa din iarna precedenta. O da, avea pe putin 1m grosime.

Am terminat de urcat in nici patru ore de la plecarea din Busteni, iar pe vale n-am stat mai mult de doua ore. Asta a fost unul din motivele pt care mi-am dorit sa merg singur. Dupa ce am dat in Balaurului, mi-am continuat drumul pana la Omu. Aici m-am intalnit cu Ruxi si ne-am mirat impreuna de cata populatie putea fi aici. Mai departe ne-am deplasat pana la Babele unde ne-am intalnit cu alte doua persoane si am coborat pe Jepii Mici.

A fost super! Da, pot spune ca e in top trei vai pe care am urcat pana acum. Prea multe detalii nu pot sa dau pt ca nu le tin minte, de genul pe unde am depasit unele saritori, dar stiu ca majoritatea pe stanga. Mai e si problema nesigurantei ca variantele pe care le-am ales sunt si cele mai bune. Totusi, eu consider ca cel mai important motiv pt care nu dau detalii este ca fiecare din noi trebuie sa descopere singur. De meritat, merita. Cum am spus, valea e suberba! Abia astept sa-i mai urc stancile, sa-mi mai fuga talpile pe grohotis…

Sfaturi:

1 Nu incerca sa o urci daca ai rau de inaltime si nu esti obisnuit cu vaile de dificultate 1B.

2 Mare atentie la echipamentul obligatoriu care trebuie sa contina casca si ce e necesar pt rapel in caz ca nu mai poti urca.

3 Incaltaminte cu aderenta foarte buna. Daca e umezela, pantele ierboase sunt foarte inclinate si pot pune reale probleme, in plus mai e nevoie si la prizele unor saritori.

4 Incearca mereu sa cauti cea mai buna alternativa de a continua, nu de alta, dar unele sunt inselatoare, acum par abordabile, acum de nedepasit :).

Cam asta e tot. Mai departe las restul de poze sa-si spuna cuvantul.