Delta Bucurestiului.

Anul trecut intr-o zi din vara incep si aud…delta Bucurestiului,delta Bucurestiului…la stiri,in ziare,la radio iar stiri,delta Bucurestiului,ca e asa,ca e pe dincolo,ce mai in sus si in jos,delta Bucurestiului.

De curiozitate intr-o zi de duminica am zis sa merg si eu sa vad despre ce e vorba.

Adevarat ca nu ma asteptam ca in Bucuresti sa gasesc asa salbaticie.

In poze se vede doar o mica parte din frumusetea locului.

Interesanta istoria acestui loc,din ce am citit acum multi ani in urma a fost groapa de gunoi,dupa care Ceausescu a vrut sa faca lacul de acumulare Vacaresti de aici si acel beton care imprejmuieste aceasta locatie,de natura pana la urma nu a stat degeaba,din contra,a lucrat iar acum te lasa fara cuvinte.

Sper sa nu se schimbe nimic ci sa ramana la fel de salbatic.

Locatia pt cei interesati e undeva intre mall-ul Sun Plaza si blocurile Asmita Gardens.

Plimbare prin parcurile din Bucuresti.

Ieri a fost a treia zi de cand mi-am dat demisia si din plictiseala a iesit aceasta plimbare.

Parcul Izvor,Casa Poporului.

Parcul Carol sau Parcul Libertatii.

Parcul Tineretului.

Dambovita intre nou si vechi.

Parcul Titan cunoscut si ca Parcul IOR sau ca Alexandru Ioan Cuza.

Uite asa a trecut ziua mea de ieri.

Prin muntii Ciucas.

Era una din acele veri foarte calduroase si care in Bucuresti te moleseste la propriu,eu pe atunci lucram toata saptamana si din cand in cand aveam duminica liber,asta fiind una din acele zile.

Cu doua saptamani inainte am fost tot in Ciucas si am ramas placut surprins de frumusetea acestui munte si linistea pe care o descoperi pe traseele lui asa ca am decis sa mai dau o tura.

De data asta a fost mai usor sa ma documentez pt ca stiam deja la ce ora sa fiu in statie la maxi-taxi,asa ca ma prezint eu dimineata la ora 6 si 30 min undeva langa gara basarab,trag un pui de somn pana in Cheia pt ca dureaza aproximativ 3 ore sa ajungem acolo,dupa ce cobor,o iau usor la pas. Pana sa ies din Cheia si sa intru pe traseu ma opresc la un mic magazin ca sa-mi fac cateva provizii de apa si ceva de-ale gurii. Pt cei care ajung prima data in aceasta zona e bine de stiut ca imediat ce au coborat in statia de maxi-taxi,au un panou cu harta traseelor din muntii Ciucas.

Pt mine era mai usor pt ca stiam deja pe unde vreau sa merg,stiam impropriu spus pt ca nu a fost asa frumos ca si traseu decat dupa ce am ajuns sus la cabana.

Mai exact am ales sa merg pe varianta cruce albastra care inseamna,iesire din Cheia,urcat 30 min prin padure pana ajungi la sosea dupa care stanga pe sosea aproximativ 20 min pana unde intalnesti un drum forestier pe care mergi pana la cabana Ciucas,personal aceasta variata a fost mai putin placuta,abia dupa ce am trecut de cabana am fost satisfacut de aceasta plimbare.

Una peste alta,a fost frumos pt ca ma prins si o scurta ploaie care ma facut sa zabovesc la cabana si sa mananc o ciorba calda care a fost mai mult decat binevenita avand in vedere ca acolo era racoare,adica peste tricou am mai pus o bluza,asa ca cine merge in plina vara la munte,indiferent de cat de cald pare sa fie, recomand sa care dupa el o bluza in plus,pelerina sau orice altceva pt ca niciodata nu sti cand ai nevoie,muntele mai mereu e o surpriza.

Mai jos cateva poze cu acest munte.

Cine nu calca astfel de locuri,nu stie cat de mult pierde.

Dc?

Casa Radio,Bucuresti.

De zeci de ani nu sa schimbat nimic.
Ba da,reclamele 🙂

Inceput de toamna pe Valea Galbenelelor.

Undeva pe la jumatatea lunii septembrie 2012,se facea ca eu sa ma aflu in acest Bucuresti care in acea perioada era foarte canicular.

Ce poate sa faca unu ca mine in astfel de zile?

Pai se trezeste duminica dimineata da fuga la gara,urca in tren,coboara in Busteni. Normal,toate astea dupa o mica documentare pe net dar sa fiu sincer am stiut pe unde vreau sa o iau doar dupa ce am ajuns la fata locului.

O saptamana inainte,cand am fost cu un grup pe Valea Alba am observat ca la acea bifucatie unde noi am facut stanga,mai era o carare care tinea inainte si nu stiu cum acea carare mi-a ramas intiparita in memorie,asa ca de aceasta data pe acolo am hotarat sa o iau.

Eh,se spune ca nu e recomandabil sa mergi singur pe munte,asa ca la nici 15 min de cand am trecut de acea bifurcatie am intalnit alte 4 persoane care m-au invitat sa parcurg valea galbinele cu ele.

Ma opresc aici cu povestirea pt ca nu mai tin minte detaliile,mai exact nu stiu pe unde am urcat.

Stiu ca de la refugiul Costila,am urcat pe partea stanga,la un moment dat am avut o portiune de cativa metri mai dificili,pe langa un perete iar mai departe am ajuns la,daca tin bine minte „strunga galbenele”,dupa ce am trecut de asta,am coborat cativa metri pe valea malinului „nu mai stiu sigur”,dupa care am inceput sa urcam iar,parca pe costila,iar la un moment dat am facut stanga,am impresia pe brana costilei,oricum de aici am intrsectat alte cateva vai,alba… pana am ajuns la Crucea Eroilor Neamului. De aici,pt ca era destul de tarziu am ales variata cu fuga pana la telecabina si coborarea cu ea.

Una peste alta,tura a fost,super din toate punctele de vedere. Recomand aceasta vale oricui are chef de ceva nou,salbatic in care trebuie sa depuna putin mai mult efort dar care cu siguranta nu va fi dezamagit.

Scuze ca detaliile despre acest traseu sunt vagi. Chiar nu mai tin minte exact si nici nu sunt familiarizat foarte bine cu zona.

Mai departe cateva poze de pe traseu.

Vizionare placuta!