O bucatica din Piatra Craiului.

Dupa ziua de sambata in care am calarit la 7 Cai, evident ca a urmat duminica :). Plecarea din casa omului era planificata pt ora 9, normal ca niciodata nu se intampla sa pleci la ora care a fost propusa de cu seara chiar daca o parte dintre noi s-au trezit inca de la 6, eu personal pe la 7. Pana la urma ne-am urnit pe la 09:30 cu directia cabana Garofita Pietrei Craiului. Traseul planificat era, hidrocentrala Clabucet-cabana Garofita Pietrei Craiului-vf. Tamasel-saua Tamaselului-Cerdacul Stanciului iar de aici ramasese sa vedem la fata locului ce alegem pt intoarcerea la masini. Pt a ajunge la hidrocentrala Clabucet noi am mers pe DN 73 spre Brasov iar la un moment dat am facut stanga pe DC 21. Pe acest DC 21 care se afla intr-o stare destul de proasta am facut cam 15 min pana la hidrocentrala, unde am ajuns dupa ce am trecut prin Saticu de Jos, lacul Satic si Saticul de Sus. Dupa ce am trecut de hidrocentrala, s-a mai mers circa 100 m si am facut dreapta traversand Dambovita peste un pod. Imediat dupa pod, tot pe partea dreapta ne-am parcat masinile. Noi am plecat pe traseu chiar de aici. Pt cei interesati, de la acest pod, dupa ce treci de el si faci stanga pe un drum forestier, mai mergi aproximativ 5 min si ajungi la o bariera. Daca aveti in plan sa mergeti cu masinile pana la cabana Garofita Pietrei Craiului si sa plecati pe trasee de la cabana, eu recomand sa incercati a lua legatura cu cabanierul, e posibil ca el sa va poata ajuta cu bariera Noi am facut tot acel drum, care are aproximativ 4 km, pe picioarele noastre dar a meritat 🙂

Pana la urma am ajuns noi la cabana iar de aici ne-am tinut de traseul propus. Daca la plecarea pe traseu nu era pic de zapada, la cabana deja erau cateva portiuni acoperite cu 1 cm. Incepand de la cabana, am avut surprinderea sa constat ca zapada tot crestea si asta datorita faptului ca in noaptea precedenta, probabil 2, 3 ore a nins.

Pana la urma ne-am trezit in saua Tamaselului cu un strat de zapada de aproximativ 60, 70 cm si tot de aici a inceput si adevarata nebunie 🙂 adica ne-am ratacit, mai exact, s-a pierdut marcajul:). Am pierdut marcajul pt ca, foarte probabil era acoperit, ideea e ca noi am facut dreapta prea devreme. Pana la urma acest lucru a fost chiar bun, nu stiu ce am fi gasit mai sus, mai ales ca nici unu din noi nu avea piolet. Dupa ce am orbecait prin acea salbaticie si prin acel strat de zapada mai bine de 3 ore, datorita unui coleg din grup care avea gps, am coborat pana am dat de unul din marcaje, mai exact cruce galbena (CG) pe care am ajuns inapoi la cabana Garofita. Cam asta a fost tot 🙂 din pacate, de data asta nu a ajuns nimeni la Cerdacul Stanciului.

30

31

32

33

34

35

40

36

37

38

39

Sinaia-Bolboci-Sinaia

Weekend-ul trecut am avut placerea sa-l petrec la cabana Bolboci din muntii Bucegi cu acelasi grup cu care am fost acum o luna la Malaiesti. Toti, oameni de caracter, bine dispusi si cu pofta de drumetii.

Cu totii ne-am intalnit in aceeasi Gara de Nord, pentru trenul regio de la ora 06:23 min, ne-am urcat, asezat confortabil mai mult sau mai putin :), unii au dormit „mai ales fetele”, altii au palavragit si uite asa au trecut imediat cele 2 ore si nu mai tin minte cate min. si ne-am trezit in Sinaia.

Acum urmeaza partea cea mai interesanta sau importanta, traseul urmat de noi pt a ajunge la Bolboci. Traseul pregatit de organizator era, banda rosie (BR) pana la cabana Valea Dorului dupa care, cruce galbena (CG) pana la lacul Bolboci. In tren am mai schimbat pareri, opinii si am hotarat ca la fata locului, in functie de conditiile atmosferice, sa schimbam putin traseul. Zis si facut, conditiile atmosferice au fost aproape perfecte, putina ceata dar in rest nimic care sa ne deranjeze, asa ca am urcat pe (BR) pana pe la cota 1750 de unde am facut stanga pe punct rosu (PR), iesind din acel drum neplacut. Acest (PR) nu apare pe toate hartile de pe net, de fapt pe marea lor majoritate, dar el chiar exista si e un traseu mult mai frumos comparativ cu (BR). Traseul respectiv e o curba de nivel pe sub Vf cu Dor si Coltii lui Barbes care dupa ce ajunge in zona La Lacuri, dupa inca 30 de min te scoate in (CG) pe care trebuie sa cobori la Bolboci. Nu am regretat nici o clipa alegerea acestui traseu.  Ca si timpi, noi care am avut parte pe alocuri de un strat de 30 cm zapada, am facut pana la Bolboci 8 ore, presupun ca vara mai mult de 6 ore sunt suficiente oricui pt a ajunge la destinatie.

Despre Bolboci pot spune ca mai toata lumea a fost multumita, preturi bune, mancare buna, caldura, curatenie, apa calda, tv, ce sa mai, avand in vedere ca te afli in inima muntilor, conditiile sunt prea bune.

Cam atat am avut de spus despre ziua de sambata.

Despre duminica am de zis si mai putine pt ca au fost cativa din trupa, putin obositi si fara chef de o urcare buna. Asa deci si prin urmare, a fost ales ca traseu de intoarcere in Sinaia, un drum care leaga Bolboci de Zanoaga iar de aici urca pana la cabana Dichiu de unde coboara pana in Sinaia.

Acum si cateva poze din aceasta tura frumoasa.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Iarna prin Piatra Mare

De la inceput tin sa va anunt ca masivul Piatra Mare face parte din categoria acelor munti care sunt mai accesibili pe timp de iarna pentru persoanele care nu sunt obisnuite cu aceste conditii atmosferice. Majoritatea traseelor sunt pentru incepatorii drumetiilor pe timp de iarna, asta nu inseamna ca ceilalti nu colinda acest masiv :).

Mereu am fost convins de faptul ca daca nu ii inveti, arati … altora ceea ce tu ai cunosc pe traseele din munti, atunci nu te poti numi un bun montaniard, drumeag, alpinist… Eu ce e drept, nu ma prea pricep sa exprim in cuvinte tot ceea ce altora poate le-ar fi folositor, cu toate astea am sa incerc sa-mi fac datoria de ai ajuta si pe altii din putina mea experienta.

Acum e timpul sa povestesc aceasta tura interesanta.

Totul a plecat de la aflarea ca o cunostinta organizeaza o tura de 2 zile in Piatra Mare. Acest fapt a coincis cu dorinta mea de a fugi din capitala macar pentru o zi. Am contactat persoana respectiva, intreband-o daca ma pot alatura lor pana intr-un anumit punct, dupa care aveam de gand sa ma despart de ei. Mai exact, el avea planificat urmatorul traseu, plecarea sambata la ora 10 din Timisu de Sus, pe banda albastra (BA) pana la Coada Pietrei Mari, dupa care pe cruce rosie (CR) pana pe vf. Piatra Mare si mai departe banda rosie (BR) pana la cabana Piatra Mare. Eu initial am vrut sa merg cu ei pana la Coada Petrei Mari dupa care sa fac stanga pe triunghi albastru (TA) pana pe vf. Tigailor, de aici sa cobor pe triunghi rosu (TR) pana la cabana Susai si de aici pe cruce rosie (CR) pana in Predeal. Dupa cum am spus, asa mi-am planificat la plecarea de acasa :), pana la urma, dupa ce am parcurs cu ceilalti respectiva portiune, cu coborarea la Tamina si urcarea pana in Coada Pietrei Mari, in acest timp mi-am schimbat planurile, mai exact am continuat tot traseul propus de organizator. Uite asa, dintr-o planificare de o zi pe munte, m-am facut cu doua zile la munte. A da, am uitat sa spun care a fost motivul principal din cauza caruia mi-am schimbat planurile. Am obosit, asta a fost motivul, mi-am dat seama ca nivelul la care eram in acel moment mi-ar fi pus mari probleme in a continua de unul singur, si asta pentru ca nu existau urme in acel strat de zapada care de multe ori depasea glezna piciorului. Asa cum am zis, am continuat traseul cu ceilalti, facand urme cu randul. E da, usor nici asa nu a fost 🙂 dar ne-am descurcat si dupa 6 ore de la plecare din Timisu de Sus am ajuns la cabana. Cine are de gand sa faca acest traseu, ii recomand sa treaca pe la cascada Tamina. Se ajunge la cascada dupa aproximativ o ora de la intrarea pe traseu, mergand pe un drum forestier, pe alocuri traseul se desparte de acest drum, dar la un moment dat ajungem la un panou informativ, de aici se coboara prin dreapta lui pana la intrarea in canion. E destul de simplu, aproape oricine poate cobora.

Am uitat sa spun un detaliu, cred eu, important. Dupa ce se coboara din tren, pe harta se observa ca traseul pleaca dupa ce mai mergi o portiune de drum pe sosea in directia Brasov. Cel putin, la mine asta a fost prima impresie dupa ce am consultat harta. In schimb, dupa ce cobori din tren trebuie sa te intorci pe sosea spre Predeal aproximativ 10, 15 min, daca nu ma insel sunt 2, sau chiar 3 poduri care fac stanga din sosea. La al 2-lea sau al 3-lea e intrarea pe traseu, oricum incepand de la pod exista marcaj asa ca e imposibil sa te ratacesti.

Era sa uit, la cabana preturile sunt de bun simt, vin fier-5 ron, bere-6 ron „nu mai tin minte ce sortiment”, un ceai-2,5 ron, fasole cu carnati 12-ron, omleta sau oua ochiuri cu cabanos-7 ron, cazare-35 ron „recomand rezervare din timp”, temperatura pentru somn a fost foarte buna, nu a avut nimeni nevoie de saci de dormit chiar daca afara era destul de rece.

Sper ca pozele sa va dea pofta de ceva iesiri in aer liber.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Lacul Galcescu.

Dupa ziua de sambata, in care ne-am facut de cap pana pe Parangul Mare, seara a trebuit sa planificam ziua de duminica. Taka, taka…taka taka, pana la urma am cazut toti de acord ca pt. ziua urmatoare sa facem o plimbare pana la lacul Galcescu. Zis si facut, toata lumea se trezeste de dimineata, spalat, mic dejun…ca pe la ora 8, noi cei 4 din Bucuresti sa purcedem la drum. Nu am cuvinte sa descriu, cat de frumos e rasaritul pe dealurile din acea zona, iar drumul, drumul e incredibil de pitoresc, am mers pe 7A prin cheile Jietului pana in Transalpina, pt cei interesati, drumul e foarte bun. Pt. a ajunge la lacul Galcescu, noi am tinut pe Transalpina pana am ajuns intr-o portiune de unde am putut identifica 2 varfuri, Carbunele si Mohorul, undeva in aceasta zona e imposibil sa nu vezi marcajul, banda rosie, care porneste chiar din sosea. Dupa ce am parcat masina, a inceput miscarea 🙂 Nici nu am intrat bine pe traseu ca am si avut de urcat vf-ul Iezer, pe urma coborat in saua dintre Iezer si Mohorul si urcarea pe Mohorul care spre surprinderea si supararea mea, traseul nu urca chiar pana in vf-ul lui. Pe vf. Iezer si pe Mohorul am avut parte de panorame absolut superbe, in directia din care veneam, Transalpina, in stanga si dreapta, valea Gilortului, Ranca, Novaci…, in fata, nici nu mai stiu. Ideea principala, traseul cere putin efort, dar merita fiecare bucatica de energie. Pt a ajunge la lac, dupa ce am urcat pe Mohorul s-a mers mult mai lejer, pana ne-am intersectat cu traseul triunghi rosu, unde am facut dreapta si am mai continuat aproximativ 15 min. pana pe creasta de unde am fost surprinsi de privelistea lacurilor. Am spus lacurilor pt ca aici nu se gaseste doar Galcescu, din contra, in caldarea Dracului, vedem lacul Pasari, putin mai jos, in caldarea Vidal, vedem lacul Vidal si Pencu, iar mai jos de acestea in caldarea Galcesu se gaseste lacul Galcescu. Cu pozele pe care le-am facut in aceasta zona, nu am putut surprinde nici 10% din frumusetea acestei zone. In fine, de pe creasta am coborat pe hornul Lacurilor,  si recomand tuturor sa faca acelasi lucru pt ca abia acolo jos reusesti sa vezi toata maretia si salbaticia acestui loc, recomand asta pt ca din noi cei 4, doar eu am coborat si nu regret nici o clipa acest lucru.

Sper ca pozele sa-si faca efectul si sa va dea pofta de a face drumetii.

Carari cu soare tuturor!

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

O tura prin Parang.

In sfarsit, Parangul era unul din masivele in care mi-am tot dorit sa ajung, si a fost sa fie chiar weekendul trecut.  Un membru din grupul Prietenii Naturii Timisoara, a propus pe carpati.org o tura de 2 zile in Parang cu cazare in statiunea Parang  si parcurgerea in prima zi a traseului, Complex Turistic Parang-Vf. Parangul Mic-Refugiul Carja-Vf. Carja-Vf.Stoinita-Vf.Gemanarea-Vf.Parangul Mare si retur. Am vazut tura, m-am inscris imediat,  fericit nevoie mare ca in sfarsit, am gasit o tura in Parang, incepand de aici toate s-au asezat usor, usor pt a ajunge la destinatie. S-au asezat usor, usor, ma refer ca pt a ajunge la intalnire vineri la 18:30 cu ceilalti trei prieteni a cam trebuit sa alerg. Eu lucrez in Pantelimon, intalnirea era in Preciziei iar programul meu sa incheiat la ora 17. Normal, am intarziat 10 min. asa ca am fost dator cu o bere:). Pana aici, toate bune si frumoase, ajungem noi pe A1 si ne trezim intr-o frumusete de coloana pt ca se lucra pe la km 20, printre povestiri, vorbarie, muzica si voie buna am trecut usor peste aceasta mica problema care a avut grija sa ne rapeasca 30 de min. Mai departe, s-a mers ca uns pana dupa Targu Jiu cand intre Bumbesti Jiu si Petrosani sunt cateva portiuni unde se lucreaza si am tot fost opriti de cateva semafoare care mai mereu s-au nimerit pe rosu :), cu toate astea, acel drum a fost minunat, la fiecare semafor, deschideam geamul ascultand Jiul, tragand acel aer curat in piept, timp in care priveam stelele printre frunzele copacilor. Cu toate aceste mici peripetii, pe la ora 12 am ajuns in Petrosani, unu din prieteni pune mana pe telefon si il suna pe organizator care a venit din Timisoara cu alte 11 persoane. Oamenii ne anunta ca ei au ajuns la vila si ne asteapta si pe noi acolo, primim cateva detalii despre cum arata vila dupa care pornim sa urcam cu masina pe un drum forestier care dupa fiecare portiune parcursa avea grija sa ne arate frumusetea orasului de la poalele lui. Luminite, luminite care formau un sarpe…genul de loc cu care un indragostit poate sa-si impresioneze iubita. Dupa cateva zdruncinat-uri ajungem la intrarea in statiune, aici ne sare in ochi o vila cu lumini aprinse si masini de Timisoara, parcam, intram inauntru, lume multa, masa pusa, unu la orga, altu cu chitara, chiar si un copil la 5, 6 anisori, ne strangem mainile, facem cunostinta…cand inca nu s-au terminat toate acestea, suna telefonul unuia dintre noi, omu cu el la ureche se face rosu in obraji, din cauza ca la celalat capat al firului era intrebat, cand ajungeti oameni buni? :)) mai exact, noi am avut grija sa intram intr-o locatie straina. Intr-o prima faza incep scuzele de rigoare, dupa care rasetele specifice unei astfel situatii hilare.

Cam astea au fost peripetiile pt a ajunge la destinatie. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze pe care le-am facut pe acest traseu foarte frumos. Pt cine intereseaza, traseul pe timp de vara, nu are portiuni dificile dar este solicitant fizic, o persoana care e obisnuita cu muntele o sa-l parcurga in 7,8 ore dus-intors. Peisajele , din pacate in poze  am putut surprinde doar o mica parte din frumuselea lor.

 

Din pacate, doar eu  mi-am dorit sa coboram la lacuri  asa ca raman cu un mic regret pt ca de sus erau superbe.

     2

13

    11

 9

 

7

  4

12

14

 16

 

 

Imagine

ImagineImagineImagineImagine

Creasta Balaurului

Dupa urcarea pe Valea Morarului a urmat Creasta Balaurului si cum era de asteptat, coborarea printr-o vegetatie foarte deasa dar care a avut si ea un farmec aparte mai ales ca din aceasta cauza in cateva randuri s-a pierdut poteca 🙂

Am uitat sa precizez ceva foarte important. De pe creasta, in orice directie te-ai uita, peisajele te lasa fara grai. Absolut superb.

Important de stiut. Creasta Balaurului e un traseu nemarcat, usor pt cei obisnuiti ai muntelui, dificil pt cei mai putin obisnuiti pt ca are cateva portiuni expuse unde daca ai rau de inaltime, cu siguranta o sa-ti tremure genunchii 🙂

Carari usoare tuturor!

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Valea Cerbului

Pai dupa ce urci un munte nu trebuie sa-l si cobori? Nu stiu daca asta e normal 🙂 dar noi tocmai asa am facut, am coborat de la Vf. Omu prin Valea Cerbului. Mai exact, dupa ce am urcat Valea Adanca, am facut dreapta pe brana pana m-am intalnit cu colegii care au urcat Valea Morarului, dupa care, am urcat cu totii la cabana Vf Omu unde ne-am odihnit cam 30 min. cu un ceai fierbinte pt ca nu erau mai mult de 5 grade. Dupa aceste aproximativ 30 de minute a urmat coborarea. Chiar din fata cabanei a inceput aceasta coborare si am facut 3 ore si 30 min pana in Busteni. Valea e absolut superba, oricine o poate cobora  pe timp de vara pt ca nu are portiuni dificile, totusi recomand incaltaminte cu aderenta buna si 2 litri de apa in rucsac.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Plimbare pe Valea Adanca.

Duminica trecuta am plecat cu un grup sa urcam la Vf. Omu prin Valea Morarului. Ne-am intalnit in Busteni langa caminul alpin la ora 10 si am purces la drum. Traseul a fost,  triunghi rosu pana in Poiana Morarului dupa care am facut stanga pe nemarcat intrand in vale. Incepand de aici a inceput adevarata aventura pt mine. Pentru ca am avut un avans de cateva minute fata de ceilalti din tura am facut greseala sa incurc Valea Morarului cu Valea Adanca pt ca ambele pleaca cam din aceeasi poiana, inclusiv Rapa Zapezii. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze cu acesta minunata vale dar care pe cat e de frumoasa pe atat e de dificila. Mai exact am avut 3 portiuni in care nu exagerez daca spun ca mi-au tremurat genunchii si bratele de efort. Personal recomand ca cei care se aventureaza in aceasta vale sa-si ia cateva masuri de siguranta, gen, casca, coarda…pt ca sunt doua saritori care chiar si celor cu experienta le poate pune probleme serioase.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Era sa uit, tot in aceasta vale am intalnit un strat de zapada de anul trecut ceea ce mi sa parut incredibil.

Plimbare la cascada Tamina. Hiking the waterfall Tamina.

Se facea ca intr-o zi din iunie 2013, cineva propune o tura la cascada Tamina. De aici incepe obisnuita comunicare, pe net, prin telefon…Intr-un final din Bucuresti plecam doua masini si alti cativa vin cu trenul. Usor, usor la o anumita ora, 17 persoane ne intalnim in Timisul de Sus de unde incepe mica noastra aventura prin natura. Traseul a fost urmatorul, Timisu de Sus, cascada Tamina, coada Pietrei Mari, poiana Stanei din Pietricica, Predeal.

Mai departe sper ca pozele sa va placa si unora sa le redea apetitul de iesit in natura iar celorlati sa le fac pofta.

Carari usoare tuturor!

ImagineImagineImagine

Si fetele frumoase iubesc natura.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Piatra Craiului, Vf. Turnu.

Seamana cu multe alte iesiri la munte. Ne dam intalnire duminica la 6 dimineata in P-ta Victoriei, urcam in masina si dupa aproximativ 3 ore suntem in Zarnesti. Pt cei care nu stiu, aici in Zarnesti exista o bifurcatie unde faci stanga spre Fantana lui Botorog, Prapastiile Zarnestilor, sat Magura etc, sau dreapta spre, Plaiul Foii. Noi am facut dreapta si dupa aproximativ 2, 3 km am tras pe dreapta pe un deal aproape de Crucea lui Garnita. Aici coboram noi frumos din masina, ne dezmeticim, intandem oasele, mancam putin, ne echipam… dupa care o apucam la drum. Traseul pe care l-am facut e urmatorul, Mers pe nemarcat aproximativ 20 min pana ne-am intersectat cu cruce albastra, dupa care am continuat pe Padina Hotarului pana pe Vf. Turnu, de aici am coborat pe punct rosu pana la Saua Crapaturii dupa care pe dunga galbena pana aproape unde am lasat masina. Pt cei interesati noi acest traseu l-am facut in aproximativ 6, 7 ore, fara sa ne grabim, din care 30 min. le-am petrecut pe vf. E un traseu care eu personal ca dificultate il compar cu jepii mici, poate putin mai greu, mai ales la coborare. Recomand sa nu fie facut fara incaltaminte corespunzatoare, si foarte important sa nu uitati apa.

In concluzie, a venit caldura asa ca sper ca pozele mele sa va faca pofta de astfel de iesire, in care efortul te mentine in forma sau pe cei care au nevoie ii ajuta sa slabeasca dar cel mai important unde ai parte de aer curat, privelisti deosebite, racoare…

Era sa uit, pt fumatori am o veste…eu asa m-am lasat de fumat.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Prin muntii Ciucas.

Era una din acele veri foarte calduroase si care in Bucuresti te moleseste la propriu,eu pe atunci lucram toata saptamana si din cand in cand aveam duminica liber,asta fiind una din acele zile.

Cu doua saptamani inainte am fost tot in Ciucas si am ramas placut surprins de frumusetea acestui munte si linistea pe care o descoperi pe traseele lui asa ca am decis sa mai dau o tura.

De data asta a fost mai usor sa ma documentez pt ca stiam deja la ce ora sa fiu in statie la maxi-taxi,asa ca ma prezint eu dimineata la ora 6 si 30 min undeva langa gara basarab,trag un pui de somn pana in Cheia pt ca dureaza aproximativ 3 ore sa ajungem acolo,dupa ce cobor,o iau usor la pas. Pana sa ies din Cheia si sa intru pe traseu ma opresc la un mic magazin ca sa-mi fac cateva provizii de apa si ceva de-ale gurii. Pt cei care ajung prima data in aceasta zona e bine de stiut ca imediat ce au coborat in statia de maxi-taxi,au un panou cu harta traseelor din muntii Ciucas.

Pt mine era mai usor pt ca stiam deja pe unde vreau sa merg,stiam impropriu spus pt ca nu a fost asa frumos ca si traseu decat dupa ce am ajuns sus la cabana.

Mai exact am ales sa merg pe varianta cruce albastra care inseamna,iesire din Cheia,urcat 30 min prin padure pana ajungi la sosea dupa care stanga pe sosea aproximativ 20 min pana unde intalnesti un drum forestier pe care mergi pana la cabana Ciucas,personal aceasta variata a fost mai putin placuta,abia dupa ce am trecut de cabana am fost satisfacut de aceasta plimbare.

Una peste alta,a fost frumos pt ca ma prins si o scurta ploaie care ma facut sa zabovesc la cabana si sa mananc o ciorba calda care a fost mai mult decat binevenita avand in vedere ca acolo era racoare,adica peste tricou am mai pus o bluza,asa ca cine merge in plina vara la munte,indiferent de cat de cald pare sa fie, recomand sa care dupa el o bluza in plus,pelerina sau orice altceva pt ca niciodata nu sti cand ai nevoie,muntele mai mereu e o surpriza.

Mai jos cateva poze cu acest munte.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Cine nu calca astfel de locuri,nu stie cat de mult pierde.

Inceput de toamna pe Valea Galbenelelor.

Undeva pe la jumatatea lunii septembrie 2012,se facea ca eu sa ma aflu in acest Bucuresti care in acea perioada era foarte canicular.

Ce poate sa faca unu ca mine in astfel de zile?

Pai se trezeste duminica dimineata da fuga la gara,urca in tren,coboara in Busteni. Normal,toate astea dupa o mica documentare pe net dar sa fiu sincer am stiut pe unde vreau sa o iau doar dupa ce am ajuns la fata locului.

O saptamana inainte,cand am fost cu un grup pe Valea Alba am observat ca la acea bifucatie unde noi am facut stanga,mai era o carare care tinea inainte si nu stiu cum acea carare mi-a ramas intiparita in memorie,asa ca de aceasta data pe acolo am hotarat sa o iau.

Eh,se spune ca nu e recomandabil sa mergi singur pe munte,asa ca la nici 15 min de cand am trecut de acea bifurcatie am intalnit alte 4 persoane care m-au invitat sa parcurg valea galbinele cu ele.

Ma opresc aici cu povestirea pt ca nu mai tin minte detaliile,mai exact nu stiu pe unde am urcat.

Stiu ca de la refugiul Costila,am urcat pe partea stanga,la un moment dat am avut o portiune de cativa metri mai dificili,pe langa un perete iar mai departe am ajuns la,daca tin bine minte „strunga galbenele”,dupa ce am trecut de asta,am coborat cativa metri pe valea malinului „nu mai stiu sigur”,dupa care am inceput sa urcam iar,parca pe costila,iar la un moment dat am facut stanga,am impresia pe brana costilei,oricum de aici am intrsectat alte cateva vai,alba… pana am ajuns la Crucea Eroilor Neamului. De aici,pt ca era destul de tarziu am ales variata cu fuga pana la telecabina si coborarea cu ea.

Una peste alta,tura a fost,super din toate punctele de vedere. Recomand aceasta vale oricui are chef de ceva nou,salbatic in care trebuie sa depuna putin mai mult efort dar care cu siguranta nu va fi dezamagit.

Scuze ca detaliile despre acest traseu sunt vagi. Chiar nu mai tin minte exact si nici nu sunt familiarizat foarte bine cu zona.

Mai departe cateva poze de pe traseu.

Vizionare placuta!

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine