Inceput de toamna pe Valea Galbenelelor.

Undeva pe la jumatatea lunii septembrie 2012,se facea ca eu sa ma aflu in acest Bucuresti care in acea perioada era foarte canicular.

Ce poate sa faca unu ca mine in astfel de zile?

Pai se trezeste duminica dimineata da fuga la gara,urca in tren,coboara in Busteni. Normal,toate astea dupa o mica documentare pe net dar sa fiu sincer am stiut pe unde vreau sa o iau doar dupa ce am ajuns la fata locului.

O saptamana inainte,cand am fost cu un grup pe Valea Alba am observat ca la acea bifucatie unde noi am facut stanga,mai era o carare care tinea inainte si nu stiu cum acea carare mi-a ramas intiparita in memorie,asa ca de aceasta data pe acolo am hotarat sa o iau.

Eh,se spune ca nu e recomandabil sa mergi singur pe munte,asa ca la nici 15 min de cand am trecut de acea bifurcatie am intalnit alte 4 persoane care m-au invitat sa parcurg valea galbinele cu ele.

Ma opresc aici cu povestirea pt ca nu mai tin minte detaliile,mai exact nu stiu pe unde am urcat.

Stiu ca de la refugiul Costila,am urcat pe partea stanga,la un moment dat am avut o portiune de cativa metri mai dificili,pe langa un perete iar mai departe am ajuns la,daca tin bine minte „strunga galbenele”,dupa ce am trecut de asta,am coborat cativa metri pe valea malinului „nu mai stiu sigur”,dupa care am inceput sa urcam iar,parca pe costila,iar la un moment dat am facut stanga,am impresia pe brana costilei,oricum de aici am intrsectat alte cateva vai,alba… pana am ajuns la Crucea Eroilor Neamului. De aici,pt ca era destul de tarziu am ales variata cu fuga pana la telecabina si coborarea cu ea.

Una peste alta,tura a fost,super din toate punctele de vedere. Recomand aceasta vale oricui are chef de ceva nou,salbatic in care trebuie sa depuna putin mai mult efort dar care cu siguranta nu va fi dezamagit.

Scuze ca detaliile despre acest traseu sunt vagi. Chiar nu mai tin minte exact si nici nu sunt familiarizat foarte bine cu zona.

Mai departe cateva poze de pe traseu.

Vizionare placuta!