Sinaia-Bolboci-Sinaia

Weekend-ul trecut am avut placerea sa-l petrec la cabana Bolboci din muntii Bucegi cu acelasi grup cu care am fost acum o luna la Malaiesti. Toti, oameni de caracter, bine dispusi si cu pofta de drumetii.

Cu totii ne-am intalnit in aceeasi Gara de Nord, pentru trenul regio de la ora 06:23 min, ne-am urcat, asezat confortabil mai mult sau mai putin :), unii au dormit „mai ales fetele”, altii au palavragit si uite asa au trecut imediat cele 2 ore si nu mai tin minte cate min. si ne-am trezit in Sinaia.

Acum urmeaza partea cea mai interesanta sau importanta, traseul urmat de noi pt a ajunge la Bolboci. Traseul pregatit de organizator era, banda rosie (BR) pana la cabana Valea Dorului dupa care, cruce galbena (CG) pana la lacul Bolboci. In tren am mai schimbat pareri, opinii si am hotarat ca la fata locului, in functie de conditiile atmosferice, sa schimbam putin traseul. Zis si facut, conditiile atmosferice au fost aproape perfecte, putina ceata dar in rest nimic care sa ne deranjeze, asa ca am urcat pe (BR) pana pe la cota 1750 de unde am facut stanga pe punct rosu (PR), iesind din acel drum neplacut. Acest (PR) nu apare pe toate hartile de pe net, de fapt pe marea lor majoritate, dar el chiar exista si e un traseu mult mai frumos comparativ cu (BR). Traseul respectiv e o curba de nivel pe sub Vf cu Dor si Coltii lui Barbes care dupa ce ajunge in zona La Lacuri, dupa inca 30 de min te scoate in (CG) pe care trebuie sa cobori la Bolboci. Nu am regretat nici o clipa alegerea acestui traseu.  Ca si timpi, noi care am avut parte pe alocuri de un strat de 30 cm zapada, am facut pana la Bolboci 8 ore, presupun ca vara mai mult de 6 ore sunt suficiente oricui pt a ajunge la destinatie.

Despre Bolboci pot spune ca mai toata lumea a fost multumita, preturi bune, mancare buna, caldura, curatenie, apa calda, tv, ce sa mai, avand in vedere ca te afli in inima muntilor, conditiile sunt prea bune.

Cam atat am avut de spus despre ziua de sambata.

Despre duminica am de zis si mai putine pt ca au fost cativa din trupa, putin obositi si fara chef de o urcare buna. Asa deci si prin urmare, a fost ales ca traseu de intoarcere in Sinaia, un drum care leaga Bolboci de Zanoaga iar de aici urca pana la cabana Dichiu de unde coboara pana in Sinaia.

Acum si cateva poze din aceasta tura frumoasa.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Iarna prin Piatra Mare

De la inceput tin sa va anunt ca masivul Piatra Mare face parte din categoria acelor munti care sunt mai accesibili pe timp de iarna pentru persoanele care nu sunt obisnuite cu aceste conditii atmosferice. Majoritatea traseelor sunt pentru incepatorii drumetiilor pe timp de iarna, asta nu inseamna ca ceilalti nu colinda acest masiv :).

Mereu am fost convins de faptul ca daca nu ii inveti, arati … altora ceea ce tu ai cunosc pe traseele din munti, atunci nu te poti numi un bun montaniard, drumeag, alpinist… Eu ce e drept, nu ma prea pricep sa exprim in cuvinte tot ceea ce altora poate le-ar fi folositor, cu toate astea am sa incerc sa-mi fac datoria de ai ajuta si pe altii din putina mea experienta.

Acum e timpul sa povestesc aceasta tura interesanta.

Totul a plecat de la aflarea ca o cunostinta organizeaza o tura de 2 zile in Piatra Mare. Acest fapt a coincis cu dorinta mea de a fugi din capitala macar pentru o zi. Am contactat persoana respectiva, intreband-o daca ma pot alatura lor pana intr-un anumit punct, dupa care aveam de gand sa ma despart de ei. Mai exact, el avea planificat urmatorul traseu, plecarea sambata la ora 10 din Timisu de Sus, pe banda albastra (BA) pana la Coada Pietrei Mari, dupa care pe cruce rosie (CR) pana pe vf. Piatra Mare si mai departe banda rosie (BR) pana la cabana Piatra Mare. Eu initial am vrut sa merg cu ei pana la Coada Petrei Mari dupa care sa fac stanga pe triunghi albastru (TA) pana pe vf. Tigailor, de aici sa cobor pe triunghi rosu (TR) pana la cabana Susai si de aici pe cruce rosie (CR) pana in Predeal. Dupa cum am spus, asa mi-am planificat la plecarea de acasa :), pana la urma, dupa ce am parcurs cu ceilalti respectiva portiune, cu coborarea la Tamina si urcarea pana in Coada Pietrei Mari, in acest timp mi-am schimbat planurile, mai exact am continuat tot traseul propus de organizator. Uite asa, dintr-o planificare de o zi pe munte, m-am facut cu doua zile la munte. A da, am uitat sa spun care a fost motivul principal din cauza caruia mi-am schimbat planurile. Am obosit, asta a fost motivul, mi-am dat seama ca nivelul la care eram in acel moment mi-ar fi pus mari probleme in a continua de unul singur, si asta pentru ca nu existau urme in acel strat de zapada care de multe ori depasea glezna piciorului. Asa cum am zis, am continuat traseul cu ceilalti, facand urme cu randul. E da, usor nici asa nu a fost 🙂 dar ne-am descurcat si dupa 6 ore de la plecare din Timisu de Sus am ajuns la cabana. Cine are de gand sa faca acest traseu, ii recomand sa treaca pe la cascada Tamina. Se ajunge la cascada dupa aproximativ o ora de la intrarea pe traseu, mergand pe un drum forestier, pe alocuri traseul se desparte de acest drum, dar la un moment dat ajungem la un panou informativ, de aici se coboara prin dreapta lui pana la intrarea in canion. E destul de simplu, aproape oricine poate cobora.

Am uitat sa spun un detaliu, cred eu, important. Dupa ce se coboara din tren, pe harta se observa ca traseul pleaca dupa ce mai mergi o portiune de drum pe sosea in directia Brasov. Cel putin, la mine asta a fost prima impresie dupa ce am consultat harta. In schimb, dupa ce cobori din tren trebuie sa te intorci pe sosea spre Predeal aproximativ 10, 15 min, daca nu ma insel sunt 2, sau chiar 3 poduri care fac stanga din sosea. La al 2-lea sau al 3-lea e intrarea pe traseu, oricum incepand de la pod exista marcaj asa ca e imposibil sa te ratacesti.

Era sa uit, la cabana preturile sunt de bun simt, vin fier-5 ron, bere-6 ron „nu mai tin minte ce sortiment”, un ceai-2,5 ron, fasole cu carnati 12-ron, omleta sau oua ochiuri cu cabanos-7 ron, cazare-35 ron „recomand rezervare din timp”, temperatura pentru somn a fost foarte buna, nu a avut nimeni nevoie de saci de dormit chiar daca afara era destul de rece.

Sper ca pozele sa va dea pofta de ceva iesiri in aer liber.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Busteni-Malaiesti si retur.

Ca de obicei, ne-am strans un grup de peste 20 de persoane care ne-am dat intalnire in personalul 3001 de la ora 6;30. Da stiu, multe persoane ar spune, ce mama naibii mergem cu personalul care face 3 ore :). Nu exista transport mai frumos in comparatie cu acest tren atunci cand ai persoane de calitate cu care sa-l faci sa treaca, te trezesti la destinatie fara sa-ti dai seama ca asa repede au trecut 3 ore. Una peste alta, in Busteni ne intalnim cu alte 4, 5 persoane dupa care purcedem la drum. Datorita faptului ca era luna ianuarie a fost propus urmatorul traseu, Busteni-Gura Diham-Saua Baiului-Diham-La Glajerie-Cabana Malaiesti, inoptat la cabana iar pt a doua zi, retur pe acelasi traseu. Asa cum se intampla de cele mai multe ori, ne-am trezit 4 persoane ca in prima zi vrem sa facem alt traseu. Dupa ce ne-am sfatuit in tren ce si cum, intr-un final ne-am hotarat ca in functie de conditiile de pe traseu sa urcam pe Valea Cerbului dupa care sa coboram la Malaiesti sau sa ajungem la cabana pe Take Ionescu. Zis si facut, am mers cu ceilalti pana la Diham dupa care noi cei 4, datorita ghetii am preferat Take Ionescu. Traseul respectiv este interzis iarna, faza e ca este interzis datorita sanselor foarte mari de a avea parte de avalanse, ceea ce este imposibil cand nu prea e zapada. Asa ca, traseul respectiv este foarte frumos si dupa parerea mea, mai usor comparativ cu La Glajerie unde mergi doar prin padure, pardon, urci si cobori prin padure „mai mult urci” 🙂 care ce e drept, atunci cand zapada depaseste cativa cm buni e de preferat in locul lui Take Ionescu.

Dupa aproximativ 7 ore, noi cei care am ales variata mai usoara si mai frumoasa am ajuns la cabana Malaiesti. Dupa ce ne-am acomodat cu locul, mancat o fasole, baut un vin fiert, pt ca inca era cam devreme, ne-am strans 5 persoane si am urcat din spatele cabanei pe banda galbena, pana sus la cruce, unde am prins apusul. Apropo, noi am aflat mai tarziu, tot de aici de la cabana se poate ajunge la lacul Tiganesti in aproximatv 1 ora de urcat lejer. Dupa ce ne-am delectat ochii cu apusul ne-am pus pe coborat, coborat mai mult pe fund de inghetat ce era 🙂 oricum, e fain sa cobori pe fund cu frontala in frunte :). Ce sa mai, ne-am intors la cabana unde au preturi de bun simt, 5 ron un vin fiert, 7 ron ciorba de …, 2 ron un ceai, 30 ron cazarea, restu nu-mi mai amintesc ca m-am ametit :). Alte cateva detalii despre cabana, toaletele sunt afara si sunt stil turcesc, dar nu trebuie sa se sperie nimeni pt ca e foarte bine sa mai iesi putin la aer din cand in cand :). Apa, asta e o mica problema, la cabana se gaseste apa de baut la 0,5 litri 5 ron, asa ca eu recomand ca toata lumea sa vina pregatita de pe traseu cu apa care se gaseste la La Glajerie, Diham….Nu stiu ce mai pot spune, a da, caldura, in cabana e foarte bine pana pe la ora 22, din cate am observat, dupa aceasta ora caldura este oprita asa ca recomand ca atunci cand temperatura pe timp de noapte scade sub -10 grade, sa aveti la voi un sac de dormit.

Vai de mine, mult a mai trecut de cand nu am mai scris atat de mult 🙂

A doua zi ne-am intors tot grupul pe traseul planificat, care e mai usor la intoarcere pt ca ai mai putin de urcat, un traseu care dupa cum am mai spus, e foarte util cand ai parte de multa zapada.

Ca mi-am mai amintit ceva important, ceaiul de la cabana Diham are un gust si miros de esenta de rom cum n-am mai vazut, adica pt mine a fost oribil :), in schimb, mancarea este foarte buna.

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze facute in ambele zile.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Padina-Moeciu de Sus

Dupa ziua de sambata, asa cum e normal, a urmat noaptea si ziua de duminica 🙂 Noaptea a fost asa cum doar intr-o camera de 12 paturi dintr-o  cabana de la munte poate sa fie,”camere calduroase si surprinzator de curat”, ziua de duminica a inceput cu un mic dejun, cafea…”recomand sa veniti cu paine la voi” ,  dupa care a trebuit sa ne intoarcem la masinile noastre care au ramas in Moeciu de Sus.  Traseul stabilit de la plecarea din Bucuresti era, cruce rosie, Padina-Saua Strunga-Valea Grohotisului-Valea Bangaleasa-Moeciu, dar dimineata o parte dintre noi, am vrut sa urcam pana in Saua Strunga prin Valea Horoabei, din pacate intr-un final am ales sa urcam pe acelasi traseu cu restul grupului „din pacate pentru ca cel putin mie, acel traseu mi se pare foarte plictisitor pana in Saua Strunga”. Mai mult sau mai putin plictisitor dar dupa nici 2 ore noi am ajuns in Saua Strunga, aici ne-am dat seama de ceva, riscam sa ajungem prea devreme la masini :), dupa cateva discutii, propuneri… s-a ales variata pe creasta pana in Saua Batrana, dupa care coborarea in Moeciu pe acelasi traseu pe unde au urcat majoritate in ziua precedenta. Eu consider si recomand cu placere sa nu mergeti chiar pe traseu, noi cel putin asa ne-am hotarat si am mers paralel cu traseul dar mai pe creasta, printre stanci, si a meritat,  privelistea care ti se infatiseaza aproape continuu e absolut superba ” pardon,am uitat sa specific, recomand doar pe timp frumos, in nici un caz iarna si mai ales pe zapada”. Pe Coltii Tapului s-a luat pauza pentru masa si poza de grup dupa care mai departe. Aici intre Coltii Tapului si Saua Tapului am ales sa nu mai merg cu restul grupului pana in Saua Batrana ci sa cobor pe undeva direct in dunga rosie care duce tot in Poiana Gutana unde urmau sa ajunga si colegii mei. Si da, chiar am gasit o varianta de coborare foarte frumoasa, printre bolovani si jnepenis, nu stiu sa spun unde e exact, daca am observat eu bine a fost imediat dupa ce am coborat de pe cel mai mare Colt al Tapului, din acel punct, putin in dreapta se observa o poiana cu o stana. Dupa ce am reusit sa cobor, exact cum am spus, am mers pe dunga rosie pana in Poiana Gutanu unde i-am asteptat pe restul.

Pozele spun o mica parte din frumusetea locului.

Sper sa va placa si sa le deschida la cat mai multi pofta de a se plimba.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Lacul Galcescu.

Dupa ziua de sambata, in care ne-am facut de cap pana pe Parangul Mare, seara a trebuit sa planificam ziua de duminica. Taka, taka…taka taka, pana la urma am cazut toti de acord ca pt. ziua urmatoare sa facem o plimbare pana la lacul Galcescu. Zis si facut, toata lumea se trezeste de dimineata, spalat, mic dejun…ca pe la ora 8, noi cei 4 din Bucuresti sa purcedem la drum. Nu am cuvinte sa descriu, cat de frumos e rasaritul pe dealurile din acea zona, iar drumul, drumul e incredibil de pitoresc, am mers pe 7A prin cheile Jietului pana in Transalpina, pt cei interesati, drumul e foarte bun. Pt. a ajunge la lacul Galcescu, noi am tinut pe Transalpina pana am ajuns intr-o portiune de unde am putut identifica 2 varfuri, Carbunele si Mohorul, undeva in aceasta zona e imposibil sa nu vezi marcajul, banda rosie, care porneste chiar din sosea. Dupa ce am parcat masina, a inceput miscarea 🙂 Nici nu am intrat bine pe traseu ca am si avut de urcat vf-ul Iezer, pe urma coborat in saua dintre Iezer si Mohorul si urcarea pe Mohorul care spre surprinderea si supararea mea, traseul nu urca chiar pana in vf-ul lui. Pe vf. Iezer si pe Mohorul am avut parte de panorame absolut superbe, in directia din care veneam, Transalpina, in stanga si dreapta, valea Gilortului, Ranca, Novaci…, in fata, nici nu mai stiu. Ideea principala, traseul cere putin efort, dar merita fiecare bucatica de energie. Pt a ajunge la lac, dupa ce am urcat pe Mohorul s-a mers mult mai lejer, pana ne-am intersectat cu traseul triunghi rosu, unde am facut dreapta si am mai continuat aproximativ 15 min. pana pe creasta de unde am fost surprinsi de privelistea lacurilor. Am spus lacurilor pt ca aici nu se gaseste doar Galcescu, din contra, in caldarea Dracului, vedem lacul Pasari, putin mai jos, in caldarea Vidal, vedem lacul Vidal si Pencu, iar mai jos de acestea in caldarea Galcesu se gaseste lacul Galcescu. Cu pozele pe care le-am facut in aceasta zona, nu am putut surprinde nici 10% din frumusetea acestei zone. In fine, de pe creasta am coborat pe hornul Lacurilor,  si recomand tuturor sa faca acelasi lucru pt ca abia acolo jos reusesti sa vezi toata maretia si salbaticia acestui loc, recomand asta pt ca din noi cei 4, doar eu am coborat si nu regret nici o clipa acest lucru.

Sper ca pozele sa-si faca efectul si sa va dea pofta de a face drumetii.

Carari cu soare tuturor!

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

O tura prin Parang.

In sfarsit, Parangul era unul din masivele in care mi-am tot dorit sa ajung, si a fost sa fie chiar weekendul trecut.  Un membru din grupul Prietenii Naturii Timisoara, a propus pe carpati.org o tura de 2 zile in Parang cu cazare in statiunea Parang  si parcurgerea in prima zi a traseului, Complex Turistic Parang-Vf. Parangul Mic-Refugiul Carja-Vf. Carja-Vf.Stoinita-Vf.Gemanarea-Vf.Parangul Mare si retur. Am vazut tura, m-am inscris imediat,  fericit nevoie mare ca in sfarsit, am gasit o tura in Parang, incepand de aici toate s-au asezat usor, usor pt a ajunge la destinatie. S-au asezat usor, usor, ma refer ca pt a ajunge la intalnire vineri la 18:30 cu ceilalti trei prieteni a cam trebuit sa alerg. Eu lucrez in Pantelimon, intalnirea era in Preciziei iar programul meu sa incheiat la ora 17. Normal, am intarziat 10 min. asa ca am fost dator cu o bere:). Pana aici, toate bune si frumoase, ajungem noi pe A1 si ne trezim intr-o frumusete de coloana pt ca se lucra pe la km 20, printre povestiri, vorbarie, muzica si voie buna am trecut usor peste aceasta mica problema care a avut grija sa ne rapeasca 30 de min. Mai departe, s-a mers ca uns pana dupa Targu Jiu cand intre Bumbesti Jiu si Petrosani sunt cateva portiuni unde se lucreaza si am tot fost opriti de cateva semafoare care mai mereu s-au nimerit pe rosu :), cu toate astea, acel drum a fost minunat, la fiecare semafor, deschideam geamul ascultand Jiul, tragand acel aer curat in piept, timp in care priveam stelele printre frunzele copacilor. Cu toate aceste mici peripetii, pe la ora 12 am ajuns in Petrosani, unu din prieteni pune mana pe telefon si il suna pe organizator care a venit din Timisoara cu alte 11 persoane. Oamenii ne anunta ca ei au ajuns la vila si ne asteapta si pe noi acolo, primim cateva detalii despre cum arata vila dupa care pornim sa urcam cu masina pe un drum forestier care dupa fiecare portiune parcursa avea grija sa ne arate frumusetea orasului de la poalele lui. Luminite, luminite care formau un sarpe…genul de loc cu care un indragostit poate sa-si impresioneze iubita. Dupa cateva zdruncinat-uri ajungem la intrarea in statiune, aici ne sare in ochi o vila cu lumini aprinse si masini de Timisoara, parcam, intram inauntru, lume multa, masa pusa, unu la orga, altu cu chitara, chiar si un copil la 5, 6 anisori, ne strangem mainile, facem cunostinta…cand inca nu s-au terminat toate acestea, suna telefonul unuia dintre noi, omu cu el la ureche se face rosu in obraji, din cauza ca la celalat capat al firului era intrebat, cand ajungeti oameni buni? :)) mai exact, noi am avut grija sa intram intr-o locatie straina. Intr-o prima faza incep scuzele de rigoare, dupa care rasetele specifice unei astfel situatii hilare.

Cam astea au fost peripetiile pt a ajunge la destinatie. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze pe care le-am facut pe acest traseu foarte frumos. Pt cine intereseaza, traseul pe timp de vara, nu are portiuni dificile dar este solicitant fizic, o persoana care e obisnuita cu muntele o sa-l parcurga in 7,8 ore dus-intors. Peisajele , din pacate in poze  am putut surprinde doar o mica parte din frumuselea lor.

 

Din pacate, doar eu  mi-am dorit sa coboram la lacuri  asa ca raman cu un mic regret pt ca de sus erau superbe.

     2

13

    11

 9

 

7

  4

12

14

 16

 

 

Imagine

ImagineImagineImagineImagine

Plimbare pe Valea Adanca.

Duminica trecuta am plecat cu un grup sa urcam la Vf. Omu prin Valea Morarului. Ne-am intalnit in Busteni langa caminul alpin la ora 10 si am purces la drum. Traseul a fost,  triunghi rosu pana in Poiana Morarului dupa care am facut stanga pe nemarcat intrand in vale. Incepand de aici a inceput adevarata aventura pt mine. Pentru ca am avut un avans de cateva minute fata de ceilalti din tura am facut greseala sa incurc Valea Morarului cu Valea Adanca pt ca ambele pleaca cam din aceeasi poiana, inclusiv Rapa Zapezii. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze cu acesta minunata vale dar care pe cat e de frumoasa pe atat e de dificila. Mai exact am avut 3 portiuni in care nu exagerez daca spun ca mi-au tremurat genunchii si bratele de efort. Personal recomand ca cei care se aventureaza in aceasta vale sa-si ia cateva masuri de siguranta, gen, casca, coarda…pt ca sunt doua saritori care chiar si celor cu experienta le poate pune probleme serioase.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Era sa uit, tot in aceasta vale am intalnit un strat de zapada de anul trecut ceea ce mi sa parut incredibil.