Arhive pe etichete: photography
Creasta Balaurului
Dupa urcarea pe Valea Morarului a urmat Creasta Balaurului si cum era de asteptat, coborarea printr-o vegetatie foarte deasa dar care a avut si ea un farmec aparte mai ales ca din aceasta cauza in cateva randuri s-a pierdut poteca 🙂
Am uitat sa precizez ceva foarte important. De pe creasta, in orice directie te-ai uita, peisajele te lasa fara grai. Absolut superb.
Important de stiut. Creasta Balaurului e un traseu nemarcat, usor pt cei obisnuiti ai muntelui, dificil pt cei mai putin obisnuiti pt ca are cateva portiuni expuse unde daca ai rau de inaltime, cu siguranta o sa-ti tremure genunchii 🙂
Carari usoare tuturor!
Valea Morarului poze.
Valea Morarului.
Acum doua saptamani am incurcat Valea Adanca cu Valea Morarului si chiar daca am ramas placut impresionat de V. Adanca pe partea cealalta, dupa ce mi-au povestit colegii care au urcat pe Morarului, mi-am dorit ca intr-un timp cat mai scurt sa urc si pe Morarului. Ca un facut, la nici o saptamana dupa intamplare, gasesc o tura pe carpati.org, Diham-V.Morarului-Creasta Balaurului-Busteni. Pai se putea ? 🙂 fara sa stau pe ganduri, ma inscriu, organizatorul ma accepta, ne intalnim la 6 dim. in Bucuresti, umplem o masina de 5 locuri si peste 2 ore suntem in fata garii Busteni. Aici ne mai intalnim cu un baiat si uite asa ne-am facut un grup de 6 persoane. Din Busteni ne urcam in 2 taxi-uri care pana la cabana Gura Diham ne costa 20 ron de fiecare masina „din cate am inteles cam asta e tariful cu oricare ai merge, 19, 20 ron”. Ajungem noi la cabana si purcedem la drum. Pt cei care nu stiu, intrarea in traseu e o poarta si imediat dupa ea, traversarea unui paraias. Dupa aproximativ 45 de min de mers pe carare, am ajuns la cantonul de vanatoare Coltii Morarului, loc de unde poti sa-ti umpli sticlele cu apa proaspata. Aici ne-am odihnim 5 min. dupa care, hai mai departe. Dupa alte 30 de min. am ajuns in traseul cu triunghi rosu care face legatura intre Caminul Alpin si Pichetul Rosu, aici am facut dreapta si in 15 min. am ajuns in dreptul intrarii in V. Morarului, asta dupa ce in prealabil am trecut prin dreptul vaii Bujorului. Portiunea de inceput a vaii este plina de vegetatie, „daca nu ma insel se numeste Poiana cu Urzici”, dar asta dureaza doar 10, 15 min dupa care incepe distractia. Valea Morarului poate fi parcursa pe o carare normala care mai mult ca sigur te face sa scoti limba de oboseala sau pe firul vaii, unde ai nevoie doar de putin antrenament „putin mai mult si fara rau de inaltime”:). Noi am ales varianta, firul vaii, care chiar de la inceput a avut grija sa ne atentioneze prin prima saritoare destul de serioasa daca e sa fi un incepator. Ce mai tura, vura atat?:) pe firul vaii e superb, peretii de stanca, linistea…nu e nici greu dar nici usor si am castigat altitudine cat ai zice peste. In aproximativ 3 ore eram in caldarea superioara. Aici privelistea te lasa fara grai, se vede valea in toata splendoarea iei, ceva mai sus statia Omu, intr-o parte Balaurul care urmeaza sa fie calarit de catre noi… Tot aici ne-am hotarat sa ne si odihnim 30 min pt ca urma inca panta care in anumite conditii cam scoate sufletul din om :).
Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze care sper sa le deschida si altora pofta de a iesi la munte iar in una din zilele viitoare, parcurgerea crestei Balaurului.
Plimbare pe Valea Adanca.
Duminica trecuta am plecat cu un grup sa urcam la Vf. Omu prin Valea Morarului. Ne-am intalnit in Busteni langa caminul alpin la ora 10 si am purces la drum. Traseul a fost, triunghi rosu pana in Poiana Morarului dupa care am facut stanga pe nemarcat intrand in vale. Incepand de aici a inceput adevarata aventura pt mine. Pentru ca am avut un avans de cateva minute fata de ceilalti din tura am facut greseala sa incurc Valea Morarului cu Valea Adanca pt ca ambele pleaca cam din aceeasi poiana, inclusiv Rapa Zapezii. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze cu acesta minunata vale dar care pe cat e de frumoasa pe atat e de dificila. Mai exact am avut 3 portiuni in care nu exagerez daca spun ca mi-au tremurat genunchii si bratele de efort. Personal recomand ca cei care se aventureaza in aceasta vale sa-si ia cateva masuri de siguranta, gen, casca, coarda…pt ca sunt doua saritori care chiar si celor cu experienta le poate pune probleme serioase.
Era sa uit, tot in aceasta vale am intalnit un strat de zapada de anul trecut ceea ce mi sa parut incredibil.
Valea lui Stan.
Alte cateva poze din aceasta tura frumoasa.
Aici in poienita am fost prinsi de ploaie si ne-am adapostit sub copaci 🙂
Scilla, o superba statiune din Italia. Part II.
Scilla, o superba statiune din Italia.
Cladirile de pe Calea Victoriei, partea a-4-a. Buildings on Victoria Avenue, part 4.
Palatul Cercului Militar National, construit intre anii 1911-1923, pe locul Manastirii Sarindar si Piata Drapelului.
Blocul Romarta Copiilor, construit aproximativ in anul 1958 pe locul unde a fost cladirea Cartea Romaneasca, bombardata in timpul razboiului.
Hotel Capsa, una dintre cele mai emblematice cladiri din Bucuresti. A fost construita in perioada 1830-1848, denumirea de Casa Capsa a venit in anul 1868 cand a fost cumparata de fratii Capsa, recunoscuti ca unii dintre cei mai buni fabricanti de dulciuri din sud-estul Europei ai acelei perioade. Casa Capsa a fost mai mult decat o cofetarie, hotel, restaurant si cafenea, a fost un loc in care se intalneau majoritatea personalitatilor vremii.
Hotel Capitol, cladire finalizata in anul 1901.
Grand Hotel du Boulevard, a fost construit in anii 1865-1871. Pana in 1877 sa numit Hotel Herdan. Este primul hotel bucurestean care a avut apa curenta.
Un bloc de locuinte, nu stiu in ce an a fost construit 🙂
Palatul functionarilor Bancii Nationale, cladire ridicata intr-un singur an dec.1937-dec1938.
Ceea ce urmeaza a fost construit in 1890.
Pasajul Macca-Villacrosse, a fost proiectat de catre arhitectul Felix Xenopol, iar constructia a fost finalizata in anul 1891. Poarta denumirea de Macca-Villacrosse dupa un arhitect sef al capitalei din perioada 1840-1850 Xavier Villacrosse si dupa cumnatul constructorului Mihalache Macca.
Cladirea Politia Bucuresti a fost finalizata in 1935.
Cladirea Victoria a fost finalizata in anul 1928. Initial se numea „Galeries Lafayette” si a fost primul mare magazin universal din Romania.
Palatul C.E.C este construit in stil eclectic in anii 1897-1990, pe locul manastirii si hanului Sfantul Ioan cel Mare.
Cladirea Muzeului National de Istorie a Romaniei care include si Muzeul Sportului, a fost construita in perioada 1894-1900. Cand a fost construita cladirea se numea, Palatul Postelor si Telegrafului. Constructia a fost realizata de arhitectul Alexandru Savulescu in stil neoclasic, fatada principala are pe toata lungimea ei, trepte si un portic sustinut de 10 coloane dorice.
Statuia din bronz care se gaseste pe dreptele Muzeului National de Istorie a Romaniei se numeste, Statuia imparatului Traian, si a fost realizata de scluptorul Vasile Gorduz.
Urmatoarele doua cladiri nu am reusit sa aflu anul in care au foat ridicate 🙂
Strada Edgar Quinet
Strada Stavropoleos.
Strada Lipscani.
CALEA VICTORIE. In anul 1692, Constantin Brancoveanu a unit „Ulita Mare spre Sarindar”, care in prezent e portiunea dintre Dambovita si Cercul Militar National cu „Drumul Brasovului” care in prezent e fragmentul dintre Cercul Militar si Piata Victoriei. Atunci in 1692 a primit denumirea de „Podul Mogosoaiei”. In 1878 in urma victoriei din Razboiul de Independenta, Podul Mogosoaiei primeste denumirea de Calea Victoriei. In 1882 a fost prima strada din Bucuresti unde au fost intalnite instalatiile electrice.
Cladirile de pe Calea Victoriei, partea a-3-a. Buildings on Victoria Avenue, part 3.
Cladirile de pe Calea Victoriei, partea a-2-a. Buildings on Victoria Avenue, part 2.
Muzeul Colectiilor de Arta.
Palatul Stirbei.
Ateneul Roman.
Palatul Regal, sediul Muzeului National de Arta al Romaniei.
Palatul Fundatiei Universitare Carol I sau Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti si Statuia lui Carol I.
Cladirile de pe Calea Victoriei, partea 1. Buildings on Victoria Avenue, part 1.
Ieri am avut putina treaba prin Piata Victoriei, dupa care mi-am bucurat ochii ca un turist. E ciudat cum treci de multe ori pe langa anumite privelisti fara sa le vezi esenta, te uiti la oameni, ii vezi cum alearga, la servici, la scoala…si realizezi ca marea majoritatea nu vad nimic din ceea ce ii inconjoara. Acest sentiment e dureros si arata cat de putin evoluam in anumite privinte, pare ca tot ce se inventeaza si ar trebuie sa ne ajute, sa ne miscam mai usor si repede mai degraba ne copleseste, oamenii lucreaza parca si mai mult, se streseaza si mai mult, se inbolnavesc si mai mult etc.
Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze cu frumoasele cladiri care pot fi intalnite pe Calea Victoriei.
Cu o parte din poze m-am jucat putin 🙂
Peisaje din Palizzi Marina, Italia.
O floricica din Muntii Piatra Mare. A floweret in Piatra Mare.
Relax in nature! Relaxare in natura!
Nu intotdeauna ai timp si bani de mare, munte… E drept, te mai poti relaxa la un strand, la o piscina, la o terasa etc, dar spune-i asta unui student fara bani, unui om obosit dupa o zi istovitoare, unui om care are nevoie de liniste. Pt acesti oameni, parerea mea e ca, cel mai bine se pot relaxa intr-un parc, intinsi in iarba, cu o carte sau un ziar in mana. Nu e nevoie sa stai intins in iarba, poti sta si pe o banca :), la fel de bine te poti simtii.
Parc Cismigiu.
Un clasament cu, cele mai frumoase 5 parcuri ale capitalei. Pt mine, clasamentul arata asa.
Cismigiu
Carol
I.O.R sau Titan
Herastrau
Tineretului
Mai departe am placerea de a va prezenta cateva peisaje din Cismigiu.
Tamina, partea a-2-a.
Plimbare la cascada Tamina. Hiking the waterfall Tamina.
Se facea ca intr-o zi din iunie 2013, cineva propune o tura la cascada Tamina. De aici incepe obisnuita comunicare, pe net, prin telefon…Intr-un final din Bucuresti plecam doua masini si alti cativa vin cu trenul. Usor, usor la o anumita ora, 17 persoane ne intalnim in Timisul de Sus de unde incepe mica noastra aventura prin natura. Traseul a fost urmatorul, Timisu de Sus, cascada Tamina, coada Pietrei Mari, poiana Stanei din Pietricica, Predeal.
Mai departe sper ca pozele sa va placa si unora sa le redea apetitul de iesit in natura iar celorlati sa le fac pofta.
Carari usoare tuturor!
Si fetele frumoase iubesc natura.
andrei plimbarici 