Sinaia-Bolboci-Sinaia

Weekend-ul trecut am avut placerea sa-l petrec la cabana Bolboci din muntii Bucegi cu acelasi grup cu care am fost acum o luna la Malaiesti. Toti, oameni de caracter, bine dispusi si cu pofta de drumetii.

Cu totii ne-am intalnit in aceeasi Gara de Nord, pentru trenul regio de la ora 06:23 min, ne-am urcat, asezat confortabil mai mult sau mai putin :), unii au dormit „mai ales fetele”, altii au palavragit si uite asa au trecut imediat cele 2 ore si nu mai tin minte cate min. si ne-am trezit in Sinaia.

Acum urmeaza partea cea mai interesanta sau importanta, traseul urmat de noi pt a ajunge la Bolboci. Traseul pregatit de organizator era, banda rosie (BR) pana la cabana Valea Dorului dupa care, cruce galbena (CG) pana la lacul Bolboci. In tren am mai schimbat pareri, opinii si am hotarat ca la fata locului, in functie de conditiile atmosferice, sa schimbam putin traseul. Zis si facut, conditiile atmosferice au fost aproape perfecte, putina ceata dar in rest nimic care sa ne deranjeze, asa ca am urcat pe (BR) pana pe la cota 1750 de unde am facut stanga pe punct rosu (PR), iesind din acel drum neplacut. Acest (PR) nu apare pe toate hartile de pe net, de fapt pe marea lor majoritate, dar el chiar exista si e un traseu mult mai frumos comparativ cu (BR). Traseul respectiv e o curba de nivel pe sub Vf cu Dor si Coltii lui Barbes care dupa ce ajunge in zona La Lacuri, dupa inca 30 de min te scoate in (CG) pe care trebuie sa cobori la Bolboci. Nu am regretat nici o clipa alegerea acestui traseu.  Ca si timpi, noi care am avut parte pe alocuri de un strat de 30 cm zapada, am facut pana la Bolboci 8 ore, presupun ca vara mai mult de 6 ore sunt suficiente oricui pt a ajunge la destinatie.

Despre Bolboci pot spune ca mai toata lumea a fost multumita, preturi bune, mancare buna, caldura, curatenie, apa calda, tv, ce sa mai, avand in vedere ca te afli in inima muntilor, conditiile sunt prea bune.

Cam atat am avut de spus despre ziua de sambata.

Despre duminica am de zis si mai putine pt ca au fost cativa din trupa, putin obositi si fara chef de o urcare buna. Asa deci si prin urmare, a fost ales ca traseu de intoarcere in Sinaia, un drum care leaga Bolboci de Zanoaga iar de aici urca pana la cabana Dichiu de unde coboara pana in Sinaia.

Acum si cateva poze din aceasta tura frumoasa.

Iarna prin Piatra Mare

De la inceput tin sa va anunt ca masivul Piatra Mare face parte din categoria acelor munti care sunt mai accesibili pe timp de iarna pentru persoanele care nu sunt obisnuite cu aceste conditii atmosferice. Majoritatea traseelor sunt pentru incepatorii drumetiilor pe timp de iarna, asta nu inseamna ca ceilalti nu colinda acest masiv :).

Mereu am fost convins de faptul ca daca nu ii inveti, arati … altora ceea ce tu ai cunosc pe traseele din munti, atunci nu te poti numi un bun montaniard, drumeag, alpinist… Eu ce e drept, nu ma prea pricep sa exprim in cuvinte tot ceea ce altora poate le-ar fi folositor, cu toate astea am sa incerc sa-mi fac datoria de ai ajuta si pe altii din putina mea experienta.

Acum e timpul sa povestesc aceasta tura interesanta.

Totul a plecat de la aflarea ca o cunostinta organizeaza o tura de 2 zile in Piatra Mare. Acest fapt a coincis cu dorinta mea de a fugi din capitala macar pentru o zi. Am contactat persoana respectiva, intreband-o daca ma pot alatura lor pana intr-un anumit punct, dupa care aveam de gand sa ma despart de ei. Mai exact, el avea planificat urmatorul traseu, plecarea sambata la ora 10 din Timisu de Sus, pe banda albastra (BA) pana la Coada Pietrei Mari, dupa care pe cruce rosie (CR) pana pe vf. Piatra Mare si mai departe banda rosie (BR) pana la cabana Piatra Mare. Eu initial am vrut sa merg cu ei pana la Coada Petrei Mari dupa care sa fac stanga pe triunghi albastru (TA) pana pe vf. Tigailor, de aici sa cobor pe triunghi rosu (TR) pana la cabana Susai si de aici pe cruce rosie (CR) pana in Predeal. Dupa cum am spus, asa mi-am planificat la plecarea de acasa :), pana la urma, dupa ce am parcurs cu ceilalti respectiva portiune, cu coborarea la Tamina si urcarea pana in Coada Pietrei Mari, in acest timp mi-am schimbat planurile, mai exact am continuat tot traseul propus de organizator. Uite asa, dintr-o planificare de o zi pe munte, m-am facut cu doua zile la munte. A da, am uitat sa spun care a fost motivul principal din cauza caruia mi-am schimbat planurile. Am obosit, asta a fost motivul, mi-am dat seama ca nivelul la care eram in acel moment mi-ar fi pus mari probleme in a continua de unul singur, si asta pentru ca nu existau urme in acel strat de zapada care de multe ori depasea glezna piciorului. Asa cum am zis, am continuat traseul cu ceilalti, facand urme cu randul. E da, usor nici asa nu a fost 🙂 dar ne-am descurcat si dupa 6 ore de la plecare din Timisu de Sus am ajuns la cabana. Cine are de gand sa faca acest traseu, ii recomand sa treaca pe la cascada Tamina. Se ajunge la cascada dupa aproximativ o ora de la intrarea pe traseu, mergand pe un drum forestier, pe alocuri traseul se desparte de acest drum, dar la un moment dat ajungem la un panou informativ, de aici se coboara prin dreapta lui pana la intrarea in canion. E destul de simplu, aproape oricine poate cobora.

Am uitat sa spun un detaliu, cred eu, important. Dupa ce se coboara din tren, pe harta se observa ca traseul pleaca dupa ce mai mergi o portiune de drum pe sosea in directia Brasov. Cel putin, la mine asta a fost prima impresie dupa ce am consultat harta. In schimb, dupa ce cobori din tren trebuie sa te intorci pe sosea spre Predeal aproximativ 10, 15 min, daca nu ma insel sunt 2, sau chiar 3 poduri care fac stanga din sosea. La al 2-lea sau al 3-lea e intrarea pe traseu, oricum incepand de la pod exista marcaj asa ca e imposibil sa te ratacesti.

Era sa uit, la cabana preturile sunt de bun simt, vin fier-5 ron, bere-6 ron „nu mai tin minte ce sortiment”, un ceai-2,5 ron, fasole cu carnati 12-ron, omleta sau oua ochiuri cu cabanos-7 ron, cazare-35 ron „recomand rezervare din timp”, temperatura pentru somn a fost foarte buna, nu a avut nimeni nevoie de saci de dormit chiar daca afara era destul de rece.

Sper ca pozele sa va dea pofta de ceva iesiri in aer liber.

Busteni-Malaiesti si retur.

Ca de obicei, ne-am strans un grup de peste 20 de persoane care ne-am dat intalnire in personalul 3001 de la ora 6;30. Da stiu, multe persoane ar spune, ce mama naibii mergem cu personalul care face 3 ore :). Nu exista transport mai frumos in comparatie cu acest tren atunci cand ai persoane de calitate cu care sa-l faci sa treaca, te trezesti la destinatie fara sa-ti dai seama ca asa repede au trecut 3 ore. Una peste alta, in Busteni ne intalnim cu alte 4, 5 persoane dupa care purcedem la drum. Datorita faptului ca era luna ianuarie a fost propus urmatorul traseu, Busteni-Gura Diham-Saua Baiului-Diham-La Glajerie-Cabana Malaiesti, inoptat la cabana iar pt a doua zi, retur pe acelasi traseu. Asa cum se intampla de cele mai multe ori, ne-am trezit 4 persoane ca in prima zi vrem sa facem alt traseu. Dupa ce ne-am sfatuit in tren ce si cum, intr-un final ne-am hotarat ca in functie de conditiile de pe traseu sa urcam pe Valea Cerbului dupa care sa coboram la Malaiesti sau sa ajungem la cabana pe Take Ionescu. Zis si facut, am mers cu ceilalti pana la Diham dupa care noi cei 4, datorita ghetii am preferat Take Ionescu. Traseul respectiv este interzis iarna, faza e ca este interzis datorita sanselor foarte mari de a avea parte de avalanse, ceea ce este imposibil cand nu prea e zapada. Asa ca, traseul respectiv este foarte frumos si dupa parerea mea, mai usor comparativ cu La Glajerie unde mergi doar prin padure, pardon, urci si cobori prin padure „mai mult urci” 🙂 care ce e drept, atunci cand zapada depaseste cativa cm buni e de preferat in locul lui Take Ionescu.

Dupa aproximativ 7 ore, noi cei care am ales variata mai usoara si mai frumoasa am ajuns la cabana Malaiesti. Dupa ce ne-am acomodat cu locul, mancat o fasole, baut un vin fiert, pt ca inca era cam devreme, ne-am strans 5 persoane si am urcat din spatele cabanei pe banda galbena, pana sus la cruce, unde am prins apusul. Apropo, noi am aflat mai tarziu, tot de aici de la cabana se poate ajunge la lacul Tiganesti in aproximatv 1 ora de urcat lejer. Dupa ce ne-am delectat ochii cu apusul ne-am pus pe coborat, coborat mai mult pe fund de inghetat ce era 🙂 oricum, e fain sa cobori pe fund cu frontala in frunte :). Ce sa mai, ne-am intors la cabana unde au preturi de bun simt, 5 ron un vin fiert, 7 ron ciorba de …, 2 ron un ceai, 30 ron cazarea, restu nu-mi mai amintesc ca m-am ametit :). Alte cateva detalii despre cabana, toaletele sunt afara si sunt stil turcesc, dar nu trebuie sa se sperie nimeni pt ca e foarte bine sa mai iesi putin la aer din cand in cand :). Apa, asta e o mica problema, la cabana se gaseste apa de baut la 0,5 litri 5 ron, asa ca eu recomand ca toata lumea sa vina pregatita de pe traseu cu apa care se gaseste la La Glajerie, Diham….Nu stiu ce mai pot spune, a da, caldura, in cabana e foarte bine pana pe la ora 22, din cate am observat, dupa aceasta ora caldura este oprita asa ca recomand ca atunci cand temperatura pe timp de noapte scade sub -10 grade, sa aveti la voi un sac de dormit.

Vai de mine, mult a mai trecut de cand nu am mai scris atat de mult 🙂

A doua zi ne-am intors tot grupul pe traseul planificat, care e mai usor la intoarcere pt ca ai mai putin de urcat, un traseu care dupa cum am mai spus, e foarte util cand ai parte de multa zapada.

Ca mi-am mai amintit ceva important, ceaiul de la cabana Diham are un gust si miros de esenta de rom cum n-am mai vazut, adica pt mine a fost oribil :), in schimb, mancarea este foarte buna.

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze facute in ambele zile.

Jepii Mari cu putina zapada.

Pentru ca in prima zi de Craciun am exagerat putin cu mancarea, in cea dea doua mi-am propus sa dau o fuga la munte. Zis si facut, initial am incercat sa organizez o tura crezand ca mai sunt si altii care au pofta de putin aer dar in ziua plecarii am constatat ca am fost singurul cu pofta :). Am mai fost singur in cateva randuri asa ca nu mi-am pierdut curajul de a ma plimba de nebun pe tot felul de trasee. De data aceasta am preferat sa aleg un traseu marcat si cu o dificultate usoara care pe parcurs s-a dovedit putin mai greu :). Mai exact, am ales sa urc din Busteni pe Jepii Mari pana la Piatra Arsa dupa care sa cobor in Sinaia prin Poiana Stanei. Traseul respectiv, pe timp de vara e chiar usor si foarte frumos, acum a fost ceva mai greu pt ca am avut parte de zapada inghetata pe mare parte din traseu care mi-a cam dat de furca, mai ales la coborarea spre Sinaia. Am fost surprins sa nu intalnesc pe nimeni, acest lucru se intampla destul de rar pe traseele marcate si chiar daca asta e un traseu interzis iarna din cauza multor zone cu risc de avalansa, acum fiind un strat mic de zapada eu ma asteptam sa intalnesc si alti oameni. Pentru cine e interesat de timpi, am plecat din Busteni la 9:30, am ajuns la Piatra Arsa la 13 si putin unde am si stat cam 30 de min dupa care am ajuns in Sinaia la 15:45, asta in conditiile in care aderenta a fost foarte proasta.

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze pe care le-am facut pe traseu.

SINAIA

In poza urmatoare prezint cat de repede se poate schimba vremea la munte. Toata urcarea a fost pe soare, cum am ajuns sus in platou am constatat cu surprindere ca vine furtuna 🙂

Padina-Moeciu de Sus

Dupa ziua de sambata, asa cum e normal, a urmat noaptea si ziua de duminica 🙂 Noaptea a fost asa cum doar intr-o camera de 12 paturi dintr-o  cabana de la munte poate sa fie,”camere calduroase si surprinzator de curat”, ziua de duminica a inceput cu un mic dejun, cafea…”recomand sa veniti cu paine la voi” ,  dupa care a trebuit sa ne intoarcem la masinile noastre care au ramas in Moeciu de Sus.  Traseul stabilit de la plecarea din Bucuresti era, cruce rosie, Padina-Saua Strunga-Valea Grohotisului-Valea Bangaleasa-Moeciu, dar dimineata o parte dintre noi, am vrut sa urcam pana in Saua Strunga prin Valea Horoabei, din pacate intr-un final am ales sa urcam pe acelasi traseu cu restul grupului „din pacate pentru ca cel putin mie, acel traseu mi se pare foarte plictisitor pana in Saua Strunga”. Mai mult sau mai putin plictisitor dar dupa nici 2 ore noi am ajuns in Saua Strunga, aici ne-am dat seama de ceva, riscam sa ajungem prea devreme la masini :), dupa cateva discutii, propuneri… s-a ales variata pe creasta pana in Saua Batrana, dupa care coborarea in Moeciu pe acelasi traseu pe unde au urcat majoritate in ziua precedenta. Eu consider si recomand cu placere sa nu mergeti chiar pe traseu, noi cel putin asa ne-am hotarat si am mers paralel cu traseul dar mai pe creasta, printre stanci, si a meritat,  privelistea care ti se infatiseaza aproape continuu e absolut superba ” pardon,am uitat sa specific, recomand doar pe timp frumos, in nici un caz iarna si mai ales pe zapada”. Pe Coltii Tapului s-a luat pauza pentru masa si poza de grup dupa care mai departe. Aici intre Coltii Tapului si Saua Tapului am ales sa nu mai merg cu restul grupului pana in Saua Batrana ci sa cobor pe undeva direct in dunga rosie care duce tot in Poiana Gutana unde urmau sa ajunga si colegii mei. Si da, chiar am gasit o varianta de coborare foarte frumoasa, printre bolovani si jnepenis, nu stiu sa spun unde e exact, daca am observat eu bine a fost imediat dupa ce am coborat de pe cel mai mare Colt al Tapului, din acel punct, putin in dreapta se observa o poiana cu o stana. Dupa ce am reusit sa cobor, exact cum am spus, am mers pe dunga rosie pana in Poiana Gutanu unde i-am asteptat pe restul.

Pozele spun o mica parte din frumusetea locului.

Sper sa va placa si sa le deschida la cat mai multi pofta de a se plimba.

Veveritele din parcul I.O.R. Squirrels in the park I.O.R.

Plimbare la cascada Tamina. Hiking the waterfall Tamina.

Se facea ca intr-o zi din iunie 2013, cineva propune o tura la cascada Tamina. De aici incepe obisnuita comunicare, pe net, prin telefon…Intr-un final din Bucuresti plecam doua masini si alti cativa vin cu trenul. Usor, usor la o anumita ora, 17 persoane ne intalnim in Timisul de Sus de unde incepe mica noastra aventura prin natura. Traseul a fost urmatorul, Timisu de Sus, cascada Tamina, coada Pietrei Mari, poiana Stanei din Pietricica, Predeal.

Mai departe sper ca pozele sa va placa si unora sa le redea apetitul de iesit in natura iar celorlati sa le fac pofta.

Carari usoare tuturor!

Si fetele frumoase iubesc natura.

Pasarile din Cismigiu!

Paun Imperial Alb, Paun Arlechin, Paun India Blue, Lebada Alba, Lebada Neagra, Rata Carolina, Rata Mandarin, Rata cu Ciuf, toate aceste pasari plus multe altele, le puteti vedea intr-o zi insorita in parcul Cismigiu. 

A day in Rome. part 3

A day in Rome. part 2

A day in Rome. part 1

Plimbare…parc…relaxare…alb si negru! Walk…park…relaxation…white and black!

De ce sa stai in casa? Why sit at home?

Hai sa fim seriosi, trebuie sa ai o mare problema daca tu ca om ai ajuns ca pe o vreme superba , sa preferi sa stai in casa in loc de o plimbare placuta. Stiu ce inseamna ca dupa o zi de munca sa nu mai ai chef de nimic, doar sa te intinzi si sa-ti clatesti ochii cu o emisiune, film, carte, joc, stomacul cu o bere, un pahar de vin, gustarica, etc.  Din pacate, in acest mod nu numai ca ne facem rau noua insine, le mai facem chiar si celor apropiati noua, copiilor nostri, partenerului de viata, vecini, prieteni, etc. pe care fara sa ne dam seama ii influentam intr-un mod gresit.

Nu zic nu, suntem intr-o perioada in care e imposibil sa nu stai la tv. pe calculator, tableta, etc. dar pt noi ca oameni, pt generatiile viitoare, suntem obligati sa gasim o modalitate in care sa facem cate putin din fiecare.

Prin imaginile pe care le surprind sper din suflet sa-i influentez pe unii oameni sa se plimbe mai mult sau macar sa iasa mai mult din case. Sunt foarte multe ex. dc. e bine asa, eu dau unu singur, te plimbi cu sotia, vezi doi indragostiti si in subconstientul tau se petrece ceva, e foarte posibil ca mai tarziu sa-ti surprinzi sotia intr-un mod placut.

Imaginatie si materie cenusie au toti, sunt curios ce parere are lumea in legatura cu acest subiect si cu beneficiile plimbarii mai dese.

Astept opinii pro si contra.

Furtuna in Bucuresti. Storm in Bucharest.

De mult nu am mai vazut asa furtuna in Bucuresti! 

Delta Bucuresti 2013 ! Delta Bucharest 2013!

Natura in mai! Nature in May!

Trandafirii partea a-2-a. Roses Part II.

Trandafirii din parcul I.O.R. Roses in the park I.O.R

In parcul I.O.R sunt cateva locuri amenajate cu trandafiri. Cea mai mare zona e cea denumita „ROSARIUM” si se ajunge la ea imediat cum intri in parc din strada Baba Novac pe langa statuia Alexandru Ioan Cuza. Tot pe la aceasta intrare pt a ajunge la „ROSARIUM” trebuie sa faci dreapta dar daca faci stanga ajungi intr-o zona in forma de pavilion inconjurata tot cu trandafiri, aceasta zona e ceva mai mica, cu cateva bancute dar trandafirii de aici miros incredibil de bine. Aici eu personal recomand cu placere sa stai sa citesti, studiezi, flirtezi, relaxezi sau orice alceva. In ultima poza am reusit sa surprind putin din acest loc mirific.

Umbre in parcul Titan. Shadows in Titan Park.

Au fost ceva grade zilele trecute asa ca umbra gasita in parc a fost o mana cereasca pt oricine a avut timp de o iesire.

Ma plictisesc,ma apuc si pozez.

Aceste poze sunt facute in septembrie 2012,in concediul din Italia.

Ah da,le-am facut pt ca plaja era pustie,sora mea era la munca iar eu ma plictiseam, asa ca primele doua zile m-am bronzat si am facut poze la pasarile care se delectau cu marea.