Urmeaza weekend-ul meu liber si simt ca vreau sa ies pe undeva. Mai exact imi doream genul ala de tura in care sa ma plimb, bucur de peisaje, simt gustul apei de la izvoare, mancarii din rucsac, sa dorm la cort, poate chiar refugiu…alaturi de alti oameni cu care sa vorbesc schimband impresii… Pe langa toate astea, simteam asa o dorinta launtrica de a merge in Fagaras. Uneori iti vine asa, din senin, simti, iti doresti si speri sa-ti indeplinesti dorinta.

E luni, postez pe doua grupuri de pe facebook, daca vrea cineva sa iasa la munte in weekend, preferabil Fagaras, dar ma multumesc si cu Bucegi daca se gasesc doritori. In doua zile nimeni nu ma baga in seama, deja ma gandeam ce tura sa-mi fac eu singur prin Bucegi, dar intr-un moment am avut sclipirea sa intru pe carpati.org sa vad ce mai e pe acolo. Astfel dau de tura lui Dragos, un tip cu care am mai nimerit intr-o tura acum cativa ani. Traseul propus de el suna cam asa,

(izvorul Negoiu dinspre sud- Negoiu-Custura Saratii-vf. Ciortea- Izvorul Scara)

Pfooa, nu numai ca e Fagaras, dar e vorba de Negoiu, Custura Saratii si Ciortea care din cate am auzit e unul din cele mai frumoase trasee din creasta Fagarasului. Eu pana acum ajungand doar pana pe Negoiu, dar din alte directii, Caltun si Lespezi.

Chiar daca n-am cort si izopren care omul le are trecute la echipament cu specificatia ca cine nu are cort merge pe propria raspundere sa prinda loc la refugiu, ma inscriu imediat. Ma accepta si trebuia sa fac rost de izopren, deja e joi. Vorbesc in stanga si dreapta sa ma imprumute cineva si pana la urma ma trezesc vineri ca trebuie sa dau o fuga la mall ca sa-mi cumpar :). E in regula, gasesc unul care sa nu depaseasca bugetul, 18 lei. Ma intorc acasa fericit si incep sa-mi pregatesc rucsacul. Daca de obicei las multe lucruri pt dimineata, de data asta doar mancarea a mai ramas de bagat.

Suna la 04:45, s-ar din pat si la 05:10 ies pe usa gata pregatit. Rar se intampla asta :). La 06:00 e intalnirea si plecarea. Ajung la Turbomecanica la 05:48. Cum ies de la metrou dau peste alt participant. Mai trec cateva minute si vin si restul. La 06:03 plecam cu masina. Bucuresti pe A1-Pitesti-Ramnicu Valcea-Salatrucu ultima parte a civilizatiei. Pana aici drumul a fost bun, doar cateva curbe foarte stranse si mici denivelari din zona Salatrucu pot fi impotriva acestei pareri. In schimb, din aceasta comuna a inceput drumul forestier care margineste albia raului Topolog. Dragos, soferul, care a propus si tura, a mai fost de doua ori pe acest drum. Stia cat de cat in ce se baga :), dar spera sa nu fie prea rau. E, drumul a fost prost, plin de hartoape facute de camioanele cu lemne. 32km au fost facuti intr-o ora si 30min. Noi am mers cu un 4×4, dar unii au ajuns cu Sandero si Meriva, deci se poate face doar ca ai nevoie de multa rabdare. Cel cu Sandero a facut cam 3 ore :).

In sfarsit, ne-am dat jos din masini incantati fiind ca drumul s-a terminat si mai ales ca vremea chiar arata foarte bine. Mancam putin, facem ultimele verificari de echipament si plecam la drum.

De aici incolo incerc sa dau cat mai putine detalii, pt ca am obiceiul de a considera ca oamenii trebuie sa descopere singuri si astfel se pot bucura mult mai mult. Tot ceea ce pot spune e ca drumul forestier foarte prost a meritat cu prisosinta. Noi, de la aceasta bifurcatie a izvoarelor Scara si Negoiu, prima parte a traseului am continuat pe triunghiul rosu care margineste izvorul Negoiului. Pe alocuri, marcajul este destul de rar incat sa puna putina dificultate drumetilor.

Dupa aproximativ 30, 45min am ajuns in acest loc.

Aici am si pierdut marcajul nestiind pe ce parte sa continuam. Unii dintre noi au continuat pe dreapta, ceilalti pe stanga. Cam la 10, 15min din locul asta, gasind marcajul, ne-am reintalnit si continuat impreuna.

Pana aici am urcat foarte putin si mai deloc abrupt, dar cam din aceasta zona a inceput o urcare abrupta prin padure care ne-a scos in caldarea Mieilor

de unde am continuat pe curba de nivel pana in acest loc.

Nu am cuvinte sa descriu cat de frumos era aici. Dupa ce ne-am minunat cateva min., am inceput sa urcam pe stanca printre mici caderi de apa.

Au trecut aproximativ patru ore de cand am lasat masinile si iata ca am ajuns in saua Cleopatrei(2430).

Facand dreapta pe creasta si dupa un urcus accentuat am mai facut cam 30min pana pe Negoiu(2535). Aici am avut si prima pauza mai serioasa, probabil undeva la jumatate de ora, poate chiar mai bine :). Daca pe toata portiunea de urcare nu ne-am intalnit cu nimeni, in creasta si mai ales aici pe vf. parca era autostrada :). Cu toate astea am reusit sa facem o poza doar cu noi :).

Dupa poze, mancat, odihnit…, am facut cale intoarsa spre saua Cleopatrei si mai departe am continuat pe creasta prin aceasta imparatie a stancilor pe Custura Saratii pana in Saua Scarii unde am si dormit la refugiul Scara. Traseul este unul dificil daca nu esti obisnuit cu teren accidentat in care ai parte de multe lanturi, stancarie, portiuni expuse…,

dar toate astea s-au terminat dupa ce am ajuns pe Vf. Serbota(2331). De pe acest vf, traseul a fost mult mai usor. Parea doar o coama domoala cu urcari si coborari line, dar tot de pe acest vf., vantul a devenit mai serios reusind astfel sa ne supere putin prin faptul ca era tot mai rece. In saua Serbotei, batea chiar atat de tare incat pe alocuri trebuia sa merg aplecat intr-o parte :). Noroc ca am bagat viteza si mi-am asteptat colegii ascuns in spatele acestui edificiu ridicat de oameni pt care am tot respectul.

Au trecut aproximativ patru ore de la plecarea de pe Negoiu si iata ca am ajuns in saua Scara la Refugiu in care speram sa gasim locuri libere. Speram pt ca ne supara vantul puternic si ne era frica sa nu ne zboare peste noapte cu tot cu corturi :).

Refugiul se prezinta in conditii bune. Are cam 20 de locuri, dar in caz de urgenta se poate dormii si pe jos, astfel pot intra si 40 de oameni cred eu. Din pacate, vechiul refugiu a reusit sa-mi lase un gust amar. Era plin de gunoaie, conserve, sticle, butelii…. Uneori ajung sa ma intreb cum de e posibil ca in locuri in care e clar ca pantofarii nu prea ajung, se pot gasii atatea gunoaie? Dar apusul si peisajele au reusit sa-mi indulceasca acel gust amar.