2X2 Race o noua experienta.

Bunnn. Titlul a fost usor :).
Pt cei care inca nu stiu, 2X2 Race este o competitie de alergare montana care se desfasoara in muntii Fagaras. Are patru probe: X1 care inseamna de la Balea lac pana pe Moldoveanu si retur, X2 de la acelasi lac si pana pe Negoiu cu retur, 2X2 in care pleci tot de la lac dar trebuie sa ajungi pe ambele vf-uri si sa revi iar la lac si elite care are exact acelasi traseu cu 2X2 dar participi singurel. Spun asta pt ca la X1, X2 si 2X2 se alearga in echipe de doi. 2X2 Race, pe langa aceste 4 probe interesante mai are si alte diferente comparativ cu alte concursuri, si anume: se desfasoara la peste 2000m, iti este asigurat un singur punct de alimentare cu mancare, apa, fructe, energizante…, dar ceea ce este cel mai tare, e faptul ca la fiecare 11,5km ai o diferenta de nivel de 1000m. Pt informatii mai detaliate se poate consulta site-ul 2x2race.com.

Cum am ajuns eu la acest concurs? foarte simplu. Aceeasi prietena care acum cateva luni in urma a avut grija sa discute de fata cu mine despre Bucegi7500 si sa ma corupa :), de aceasta data, acum mai bine de o luna a avut grija sa aduca in discutie ca ea e inscrisa pe echipe la 2x2race si ca daca vreau se poate participa si de unul singur. Atat mi-a trebuit. Am inceput sa ma documentez, caut, interesez despre traseu, anii precedenti si alte cele dandu-mi seama ca sunt foarte incantat de concurs. Printre cele gasite pe site-ul concursului, la inscriere era specificata si o regula care a avut grija sa ma sperie, si anume. Cei de la elite vor fi acceptati dupa o prealabila documentare a organizatorilor in privinta experientei de la concursuri a celui care se inscrie. Eu acolo am scris foarte simplu. Am participat doar la Retezat trail si peste o saptamana urmeaza Bucegi7500. In cateva zile primesc un telefon de la unul dintre organizatori in care ma anunta ca sunt acceptat. Yuhuu, nu spun ca in cele cateva zile am stat asa putin pe ghimpi :). Tot in respectiva discutie sunt anuntat, cum de altfel scria si pe site, sa achit 50 ron in contul… si daca vreau si tricou alti 50 ron. Azi am vorbit, maine am achitat 50 ron ca tricoul nu ma prea interesa 🙂 (greseala mea avand in vedere ca a fost un tricou superb). Cam asta a fost cu inscrierea. Dupa o saptamana a urmat participarea la Bucegi7500, unde a fost micsorat traseul si unde am simtit primele dureri la genunchi. Au urmat doua saptamani in care n-am fortat genunchiul respectiv. Dupa care, la inceput de august, crezand ca a trecut, am fost la o plimbare in Leaota in care a doua zi am resimtit dureri la acelasi genunchi. Tot atunci a fost primul moment in care mi-am dat seama ca la 2x2race am toate sansele sa nu pot termina cursa si asta dupa ce m-am interesat mai serios despre durerea mea. Astfel am aflat ca am o problema la tendonul iliotibilial. O problema cu care s-au confrutat multi alergatori si biciclisti. Tot atunci am aflat ca cel mai bun remediu este pauza si unele exercitii specifice. In fine, au urmat aceste ultime doua saptamani in care pana si la metrou m-am folosit de lift, eu care la bloc urc mereu pana la etajul 9 :). Astfel a venit ziua de 16 august in care am plecat cu respectiva prietena si coechipierul ei spre hotel Balea care se afla aproape de Conacul Ursului. Ne-am cazat aici pt ca a fost singura locatie mai apropiata unde am mai gasit locuri de rezervat cu 3 saptamani in urma. Uite asa am ajuns noi vineri pe la ora 19 la hotel. Ne-am trezit intr-o camera cu 3 locuri fara tv dar curata si spatioasa. Dupa ce ne-am desfacut bagajele am coborat la o ciorba pt ca alceva nu prea aveau :), iar dupa ciorba am dat fuga spre locatia evenimentului de la Balea Lac. Aici ne-am ridicat kit-urile, am mai facut poze si am stat la sedinta tehnica in care am aflat ca din cauza conditiilor meteorologice, traseul urmeaza sa sufere modificari la fel ca la Bucegi7500. Astfel 2×2 si elite urmau sa faca traseul de la Balea lac pana pe Negoiu si retur, iar cei de la x1 si x2 pana la lacul Caltun si retur. In caz de alte schimbari urma sa fim anuntati dimineata dar sansele erau foarte mari ca sa ramanem cu acele modificari. Dupa cele zise si aflate ne-am intors la hotel unde am mancat o tochitura care era singurul fel de mancare in afara a doua feluri de ciorba, dar am avut noroc de o companie placuta in sala de mese unde un domn de la o masa vecina a tot cantat la chitara :). Sambata dupa un somn bunicel, ne-am trezit toti 3 foarte devreme, am mancat cate o banana, baton, arahide… si ne-am urcat in masina cu directia Balea lac. Ajunsi aici am constatat ca vremea era perfecta pt o alergare. Nici frig, nici cald, nici soare dar nici ploaie. Tot atunci am aflat ca ce s-a stabilit de cu seara a ramas in picioare pt ca vremea urma sa se strice pe la pranz. Sper sa nu supar pe nimeni pt ca eu am fost foarte probabil singurul care s-a bucurat de micsorarea traseului si asta pt ca imi era frica, chiar daca in urma celor doua saptamani de pauza nu mai simteam nici un fel de disconfort la genunchi. Era deja ora 07:00 si mai aveam 30 min pana plecam in cursa. Ne-am mai incalzit, am mai schimbat impresii cu alti participanti pe care i-am tot vazut si la celelalte doua concursuri, si uite asa s-a facut ora de start. Noi cei de la elite si 2×2 urma sa plecam primii iar cei de la x1 si x2 la 10 min dupa noi. 10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 START. Incepand de aici e cam greu sa-mi mai amintesc detaliile. Stiu ca a urmat o portiune de aproximativ 200m de plat in care am constatat ca am peste 50 de persoane in fata, dupa care a urmat prima urcare serioasa cam de 400m pana pe Iezerul Caprei, urcare care pana in Saua Caprei o poti face pe mai multe carari fara sa te impiedici de ceilalti participanti. Pe aceasta urcare am avut, zic eu, un ritm bun pt ca am depasit cateva persoane. Asta tin minte 🙂 daca am fost si depasit nu prea tin :). A urmat coborarea, o portiune de plat, iar urcare pe Laitel parca, coborare la lacul Caltun si tot asa. Dupa cum am spus, nu mai tin minte chiar toate detaliile, ce am urcat, coborat. Una peste alta am incercat sa-mi pastrez un ritm propriu ceea ce este foarte greu pt ca sunt multe portiuni in care nu poti depasi linistit. Chiar daca ceilalti participanti mi-au facut loc, in cele mai multe cazuri am fost nevoit sa-mi incetinesc ritmul mai ales pe coborari. Cei care au trecut prin senzatia de coborare cu frana pusa stiu la ce ma refer 🙂 e naspa 🙂 si te oboseste si mai mult. Undeva intre Iezerul Caprei si lacul Caltun, pe la jumatate cred, am gasit si punctul de alimentare, dar la dus nu m-am servit cu nimic pt ca n-am simtit nevoia. Tot pe aceasta portiune m-am trezit cu doi frati de la mixt care pastrau un ritm apropiat de al meu. Probabil respectivii erau de mult in preajma mea dar eu abia acolo am constientizat ca de, eram prea concentrat pe ritmul meu :). Astfel mi-am continuat cursa alaturi de ei, cand in fata lor, cand in spatele lor(mai mult in spate), pana pe Negoiu si inapoi pana la coborarea de pe Laitel. De ce doar pana aici? pai la coborarea din saua Doamnei am inceput sa simt ceva la genunchi. A urmat coborarea spre Caltun cand deja simteam mai serios dar inca mai puteam strange din dinti. A urmat urcarea pe Laitel cand durerea ma mai lasat dar cand am inceput sa cobor de pe Laitel, dupa nici 50m mi-am dat seama ca acolo pt mine cursa cu cei doi frati s-a terminat. Cei doi s-au dus glont, eu am inceput sa schiopatez ca-mi venea sa mor de ciuda. Uite asa, din acel punct cursa pt mine a devenit o durere continua. Un lucru tot il stiam, trebuia sa ajung la finish. Pas cu pas, cand schiopatand, cand strangand din dinti am tot continuat si am ajuns la punctul de alimentare unde mi-am bagat genunchiul in apa rece care curgea pe acolo. Am stat 5 min bagat in apa, m-am mai oprit la baieti alte 10 min sa mananc niste fructe si baut ceva apa dupa care mi-am continuat calvarul. Am tot mers usor, usor, fiind depasit continuu de o gramada de participanti. Majoritatea m-au intrebat daca pot sa ma ajute cu ceva, dar eu nu si nu :), de ciuda, de suparare, ca sa nu-i incetinesc, nici eu nu stiu dc, dar n-am vrut neam :). Pana la urma am acceptat de la un domn o genunchiera care atunci cand mi-a strans-o pe genunchi m-a facut sa scrasnesc din dinti :). A ramas sa ne vedem la finish ca sa-i inapoiez obiectul, dar nici in clipa de fata n-am reusit sa mai dau de dansu. Pe aceasta portiune am mai avut noroc cu un voluntar fotograf care m-a insotit aproximativ 30 min tinandu-ma de vorba, astfel ajutandu-ma sa-mi mai iau gandul de la durere. Am tot continuat, cand urcand, cand coborand. Pana la urma am ajuns pe Iezerul Caprei de unde a inceput si ultima coborare. Coborare care a fost groaznica rau. Noroc ca pe la jumatate am fost prins din urma de un baiat care m-a luat cu masina din Bucuresti cand am mers in Retezat la primul meu concurs si care acum m-a servit cu un bat reusind astfel sa ma mai ajute cat de cat. Gata, am reusit sa ajung la final fiind foarte fericit in sufletul meu ca s-a terminat. Aici m-am asezat frumos pe banca, mai tarziu in iarba, odihnindu-ma si mancand pepene, paste si alte fructe oferite de organizatori. Dupa mai bine de 6 ore, cand a inceput sa ploua, au ajuns si prietenii mei cu care am ajuns la acest concurs. Cam asta a fost experienta 2X2 Race.
Sunt deja la a treia experienta de alergare montana. Am reusit sa invat iar cate ceva, poate cel mai important ca pt un astfel de traseu trebuie sa pleci glont de la inceput si nu sa-ti dozezi efortul. Nu de alta, dar mai tarziu nu mai ai loc de depasiri.
Duminica dupa 30 de ore de la finish am aflat si timpii. Am iesit pe 56 din 71 cu 05:32 iar pe Negoiu am ajuns in 01:56, adica la dus am facut 2 ore si la intors 3 jumate :).

Pe aceasta cale tin sa-i felicit pe organizatori. E genul de cursa care e imposibil sa nu-ti ramana pe suflet.
Tot pe aceasta cale tin sa le multumesc foarte mult voluntarilor care au fost acolo pt noi, participantilor care in mare parte sunt oameni cu caracter si in mod special celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul pe traseu cat si prietenilor mei care m-au ajutat sa ajung la acest concurs.

1

2

3

Prin Muntii Leaota.

E da, a venit si vremea acestui masiv muntos. Pai, treaba sta cam asa. Din pacate pt el (sau poate ca nu 🙂 ), acest masiv sta in umbra muntilor care au grija sa-l incoanjoare, Bucegi si Piatra Craiului, astfel fiind ceva mai salbatic. Acest lucru se intampla din diverse motive. Ca e mai putin frumos si spectaculos, ca e mai greu accesibil, ca e prost marcat, ca sunt prea putine cabane si refugii…, motivele sunt multe. Problema la mine sta cam asa, tocmai asta a reusit sa ma atraga la acest masiv, salbaticia lui.

Povestea acestei ture a inceput de anul trecut cand intr-o tura, discutand cu o anumita persoana, am aflat despre cheile Ghimbavului, cheile Dambovitei si alte minunatii care se afla in acest masiv. Normal ca-n acea zi mi-am promis sa-i fac o vizita :). Intre timp, persoana respetiva mi-a devenit prieten si astfel ne-am trezit in acest ultim weekend ca e momentul sa ne plimbam oasele prin Leaota. El s-a ocupat cu planificarea si planul suna cam asa. Plecare vineri din Bucuresti cu trenul de 16:45 pana-n Sinaia unde ajungeam la ora 18:30. Mai departe, sa urcam repede la cota 2000 de unde sa coboram la Bolboci. Sambata dimineata sa plecam de la Bolboci pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei. De la aceasta cabana urma partea nemarcata a traseului si anume. Trebuia sa continuam pe un drum forestier pana in dreptul culmii Jugureanu. Mai departe aceasta culme urma urcata pana-n platou de unde trebuia sa coboram pe Cumparata Crucii pana la cantonul Andolia. Aici la canton urma sa ne hotaram cum continuam. Planul a fost urmat intocmai. Ne-am intalnit in gara, eu, el si inca o cunostinta dea lui. Acea ora si ceva a trecut imediat in urma impresiilor schimbate cu o fata din Brasov care locuia in Franta si venise sa-si petreaca concediul la parinti. Uite asa am ajuns cu bine in Sinaia si am inceput sa ne facem traseul. Am urcat pe banda rosie(BR), am trecut pe la cota 1400 unde am facut si o mica oprire, dupa care continuand tot mai sus. Cunostinta prietenului meu, datorita faptului c-a venit cu un rucsac pt bicicleta(adica foarte usor), mai tot timpul o lua inainte. In acest mod, aproape de platou cand se iese de pe drumul forestier, el a reusit sa piarda marcajul. Noi nestiind asta, ne-am continuat drumul coborand usor pana aproape de zona unde se lucreaza masiv de ceva timp(nu stiu ce). Aici am zis sa-l sunam ca deja era intuneric si omul nostru nu mai dadea nici un semn de viata. A fost sunat si astfel am aflat ca el dupa ce a realizat ca a gresit traseul, s-a intors la cota 1400 🙂 si mai departe inapoi in Sinaia ca nu mai avea nici un chef sa urce. Astfel din trei am ramas doi care ne-am continuat drumul. Continuat pe intuneric bezna 🙂 , ceea ce ma face sa spun ca a fost o experienta foarte interesanta. Mai ales in platou unde stalpii cu marcajul reuseam uneori sa-i gasim ceva mai greu. Ba mai mult, tot in platou, la un moment dat ne-am trezit incercuiti de aproximativ 8 caini amenintatori, carora la lumina frontalelor le sticleau ochii, dar surprinzator nu au fost atat de periculosi pe cat pareau. Unii dintre ei s-au rezumat la cateva maraituri si latraturi usoare. No bun, si uite asa ne-am continuat coborarea pe intuneric pana la drumul asfaltat, care eu personal o consider cea mai urata parte a plimbarii pe timp de noapte(urasc asfaltul la munte 🙂 ) si am ajuns la Bolboci pe la ora 23 unde am mancat ceva pe hol ca sa nu-i trezim pe ceilalti, dupa care ne-am bagat la somn. Sambata ne-am trezit la 06:00 si am pornit spre obiectivul principal. Am mers pe cruce rosie(CR) pana la cabana Bratei, ceea ce a insemnat o urcare pe drum forestier si 10 min de carare pana-n culmea muntelui Zanoaga, de unde a urmat o coborare prin padure si spre final prin vegetatie bogata pana la cabana. Cand am ajuns in culme am avut si ceva probleme de orientare pt ca marcajul e cam slabut. Mai exact, pt cine intereseaza, cand se iese din padure pe urcare se face stanga sau spre nord timp de 5 min dupa care se coboara iar in padurea care se afla de partea cealalta a coamei in directia NV. Noi am continuat putin pe coama si ne-am trezit incercuiti de cativa caini foarte amenintatori ai unui cioban care a venit in fuga mare sa ne scape de ei, si care ne-a si aratat pe unde continua traseul. La coborarea prin padure, la fel marcajul pe alocuri este cam slab, dar cu putina atentie si experienta in astfel de situatii te poti descurca. Dupa 2 ore si 30 de min am ajuns la cabana Bratei, cabana care nu stiu daca e deschisa turistilor. Noi am cerut doar informatii in privinta traseului si am primit din partea unei doamne pt ca era singura persoana acolo. Printre altele ne-am intins pe iarba din fata cabanei si ne-am luat binemeritatul mic dejun. Dupa 30 min de pauza ne-am continuat traseul. Am purces pe drumul asfaltat care margineste raul Bratei si pe care trebuia sa mergem pana la un V unde raul Bratei tine in dreapta si spre stanga avem Valea Neagra, iar drumul se desparte si el tot intr-un V. Noi am avut ceva noroc, dupa nici 500 m ne-am trezit cu un camionagiu care urma sa fie incarcat cu lemne ca trece pe drum si binenteles ca ne ia cu el. A mers exact pana acolo unde ne doream si noi, in acel V :). Aici am coborat si am inceput sa cautam o zona pe unde sa urcam culmea Jugureanu care trebuia sa ne scoata in creasta muntilor Leaota. Ne-am tot uitat dupa o carare, ceva, dar nimic, asa ca pana la urma ne-am hotarat la o zona care parea ceva mai prielnica. Am trecut raul Bratei care avea un debit destul de serios si era si rece ca naiba, dupa care am inceput urcusul printr-o vegetatie foarte deasa si fara sa exagerez, pe alocuri de peste un metru jumatate care a reusit sa-mi aduca usturime si mancarime pe ambele brate. Si acum ma mai intreb daca sunt alergic la ceva sau de vina sunt doar urzicile care se ascundeau prin desis :). Tot in acea zona ne-am delectat cu multe afine gustoase. E, si dupa mai bine de o ora in care am inotat prin desis si salbaticit prin padure am reusit sa ajungem in creasta Leaotei unde un cioban foarte de treaba ne-a indrumat pe calea pt a cobora pe Cumparata Crucii. La fel, daca ai ceva experienta montana e destul de greu sa nu gasesti coborarea mai ales ca din creasta se vede si stana Cumparata pe langa care trebuie trecut. Noi dupa alte 5 min de discutii si cu ciobanul de la aceasta stana am continuat coborarea pe o carare facuta de ei si animalele lor pana am ajuns la confluenta dintre raurile Cumparata Mica si Cumparata Mare. Am uitat sa specific, cainii de la stana asta sunt foarte de treaba, chiar aveau chef de joaca. Si tot la capitolul uitare, din creasta Leaotei am avut una dintre cele mai frumoase privelisti asupra Bucegiului Vestic cu ale lui Strungi, Coltii Tapului, Batrana… .Asaaa, dupa ce-am ajuns la confluenta dintre cele doua Cumparate ne-am continuat traseul pe malul apei pana la un alt drum forestier. La coborare, aceasta portiune a fost si cea mai anevoioasa pt c-a trebuit sa schimbam malul de cateva ori si pe alocuri vegetatia a fost putin cam mare. Mai departe am continuat pe drumul forestier si am ajuns la cantonul Andoliei pe la ora 16:30. Aceasta zona mai poarta denumirea de Intre Ape pt ca aici se formeaza raul Ghimbav din alte trei, si anume Andolia, Cumparata si Valea Popii. Tot aici exista si o cabana dar nu mai tin minte denumirea, oricum poarta era incuiata chiar daca iesea fum pe horn. Aici am mai facut si noi o pauza serioasa pe malul apei dupa care ne-am continuat drumul cu o Dacie papuc pana-n Dragoslavele. Nici acesta si nici cel cu camionul nu a vrut sa ne ia nici un ban.

In concluzie, tura a fost super si ma bucur nespus ca am reusit sa descopar putin din acest masiv salbatic. Abia astept sa-l mai calc si cu alte ocazii pt ca unele obiective (Cheile Ghimbavului si Dambovitei) din diverse motive (ora, vremea care anunta ploaie, mancarimea si usturimea mea, o durere persistenta a unui tendon de la genunchi) n-am reusit sa le facem.

Asa cum v-am obisnuit, am placerea de a prezenta si cateva poze.

18

Raul Bratei pe unde l-am traversat.

18

Raul Bratei pe unde l-am traversat.

2

Spre cota 1400

3

Sinaia vazut de la 1400

4

La cota 1400 cand nu e nimeni

5

Sinaia vazut de la 1700

9

In platou

10

In platou pe intuneric

14

Cabana Bratei

15

Raul Bratei

16

Raul Bratei

17

Camionul norocos

19

Valea Bratei vazuta din desisul de pe Jugareanu

20

Lasam Brateiul in urma inotand prin buruieni.

21

Padurea de pe Jugureanu

23

Vestul Bucegiului

28

Raul Cumparata

26

Pe creasta Leaotei de unde se pot observa atat Iezer, Fagaras si Piatra Craiului cat si Bucegiul in spate.

29

Cantonul Andoliei

32

Muntele Prislopului

30

Piatra Dragoslavelor(Vartoapele)

33

In dacie 🙂

1 7 8 11 12 22 24 25 27 31