O tura prin Parang.

In sfarsit, Parangul era unul din masivele in care mi-am tot dorit sa ajung, si a fost sa fie chiar weekendul trecut.  Un membru din grupul Prietenii Naturii Timisoara, a propus pe carpati.org o tura de 2 zile in Parang cu cazare in statiunea Parang  si parcurgerea in prima zi a traseului, Complex Turistic Parang-Vf. Parangul Mic-Refugiul Carja-Vf. Carja-Vf.Stoinita-Vf.Gemanarea-Vf.Parangul Mare si retur. Am vazut tura, m-am inscris imediat,  fericit nevoie mare ca in sfarsit, am gasit o tura in Parang, incepand de aici toate s-au asezat usor, usor pt a ajunge la destinatie. S-au asezat usor, usor, ma refer ca pt a ajunge la intalnire vineri la 18:30 cu ceilalti trei prieteni a cam trebuit sa alerg. Eu lucrez in Pantelimon, intalnirea era in Preciziei iar programul meu sa incheiat la ora 17. Normal, am intarziat 10 min. asa ca am fost dator cu o bere:). Pana aici, toate bune si frumoase, ajungem noi pe A1 si ne trezim intr-o frumusete de coloana pt ca se lucra pe la km 20, printre povestiri, vorbarie, muzica si voie buna am trecut usor peste aceasta mica problema care a avut grija sa ne rapeasca 30 de min. Mai departe, s-a mers ca uns pana dupa Targu Jiu cand intre Bumbesti Jiu si Petrosani sunt cateva portiuni unde se lucreaza si am tot fost opriti de cateva semafoare care mai mereu s-au nimerit pe rosu :), cu toate astea, acel drum a fost minunat, la fiecare semafor, deschideam geamul ascultand Jiul, tragand acel aer curat in piept, timp in care priveam stelele printre frunzele copacilor. Cu toate aceste mici peripetii, pe la ora 12 am ajuns in Petrosani, unu din prieteni pune mana pe telefon si il suna pe organizator care a venit din Timisoara cu alte 11 persoane. Oamenii ne anunta ca ei au ajuns la vila si ne asteapta si pe noi acolo, primim cateva detalii despre cum arata vila dupa care pornim sa urcam cu masina pe un drum forestier care dupa fiecare portiune parcursa avea grija sa ne arate frumusetea orasului de la poalele lui. Luminite, luminite care formau un sarpe…genul de loc cu care un indragostit poate sa-si impresioneze iubita. Dupa cateva zdruncinat-uri ajungem la intrarea in statiune, aici ne sare in ochi o vila cu lumini aprinse si masini de Timisoara, parcam, intram inauntru, lume multa, masa pusa, unu la orga, altu cu chitara, chiar si un copil la 5, 6 anisori, ne strangem mainile, facem cunostinta…cand inca nu s-au terminat toate acestea, suna telefonul unuia dintre noi, omu cu el la ureche se face rosu in obraji, din cauza ca la celalat capat al firului era intrebat, cand ajungeti oameni buni? :)) mai exact, noi am avut grija sa intram intr-o locatie straina. Intr-o prima faza incep scuzele de rigoare, dupa care rasetele specifice unei astfel situatii hilare.

Cam astea au fost peripetiile pt a ajunge la destinatie. Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze pe care le-am facut pe acest traseu foarte frumos. Pt cine intereseaza, traseul pe timp de vara, nu are portiuni dificile dar este solicitant fizic, o persoana care e obisnuita cu muntele o sa-l parcurga in 7,8 ore dus-intors. Peisajele , din pacate in poze  am putut surprinde doar o mica parte din frumuselea lor.

 

Din pacate, doar eu  mi-am dorit sa coboram la lacuri  asa ca raman cu un mic regret pt ca de sus erau superbe.