Parc Cismigiu.

Pentru mine acest parc are o insemnatate aparte,multe amintiri ma leaga de el.

Nu imi amintesc prea multe din copilarie dar tin minte cand pe aleile lui parintii ma tineau de mana,mai tin minte ca pe la 13 ani am fugit de acasa si am dormit o noapte pe una din banci,mai tarziu pe la 17 ani,jucam sah,table si de cateva ori chiar si rummy,tot pe aleile lui pe la 20 de ani am cunoscut o fata,de multe ori m-am plimbat cu colegi de scoala prin el,am dat cu fundu de pamant la patinoar,am dansat la concerte,am baut vin fiert,bere, suc,am mancat vata de zahar,am mancat pe iarba lui,rosii,branza si alte bunataturi,m-am plimbat cu barca,am iubit,am fost dezamagit,am suferit,am fost fericit,am ras,am plans.

Multe,multe amintiri si toate au navalit ieri cand a fost o zi superba de primavara pe care am petrecut-o in el,m-am plimbat,am stat pe banca si am citit,am privit oamenii cu copii,cu aparate foto,cu catei,indragostitii tineri,mai putin tineri sau chiar de varsta a 3-a,am tras pe nas acel miros specific primaverii,m-am minunat si am constatat cu surprindere cat de multa liniste poate sa-ti aduca o astfel de zi.

Ah da,am facut si o gramada de poze pe care le prezint mai jos.

Ieri pentru o clipa m-am intrebat.

Oare cate povesti ascunde acest parc?Pomii din el cate au vazut de-a lungul anilor?

Dupa ce am ajuns acasa,am intrat pe net si am cautat cateva informatii despre Cismigiu si foarte interesant e ca pare a fi cel mai vechi parc din Bucuresti,pe vremuri era Gradina Publica Cismigiu si era foarte frecventat de lumea culturala a acelor ani.