O da,multa lume o sa zica,asta e un ciudat,nebun,etc,ce sa fac? asta sunt eu,fac ceea ce simt,cand pot.
Vara,2012,caldura mare in Bucuresti,fac doua duminici prin Ciucas si ma trezesc ca vreau sa merg in Piatra Craiului. Normal,ca de obicei am doar duminica liber asa ca ma pun pe documentat cu ce si cum ajung. Toata saptamana,asta fac si uite asa sambata la ora 22 sunt in gara de nord,urc in tren si incerc sa ma odihnesc,ceea ce si reusesc sa fac pana in Brasov. Ajung pe la ora 1 noaptea in Brasov si motai eu frumos in gara pana pe la ora 5 si ceva cand vine reggio spre Zarnesti. In sfarsit ajung la destinatie pe la ora 7,pana aici,putin obosit dar in rest toate bune si frumoase. Cobor in Zarnesti,fac dreapta pe sosea in directia,prapastiile zarnestilor unde fac cunostinta cu racoarea dimineti,in Bucuresti caldura de mama,mama,aici,daca ma opresc putin,hop simt spatele rece. Am ramas uimit cat de placut a fost acel drum,liniste,peisaje superbe,etc.
Ah am uitat sa specific ca mergeam pe traseu marcat cu cruce rosie care trebuia sa ma scoata la”la table”.
Dupa aproximativ o ora si treizeci minute ajung la acest indicator din ultima poza,unde am facut stanga si am inceput sa urc acea vale.
Asta e valea.
In 30 min ajung in acest loc mirific,zic eu.
Aici nu stiu cum am reusit dar am pierdut marcajul,noroc cu o stana unde am intrebat pe nenea ciobanu,cum ajung si eu la „la table”. Cum necum,am inteles eu ce a incercat omu sa-mi explice si dupa ce am orbecait 15 min am reusit sa ajung in acel asa zis loc.
Eh da,am citit eu pe net ca nu prea se gaseste apa si ca sa ma aprovizionez din acest loc dar nu stiu cum am reusit sa fac ca doar m-am spat putin pe ochi,am baut cateva guri dar sa umplu sticla ioc :). Plec eu mai departe spre refugiul Grind dar iar am o problema.
Ajung in acet loc,unde padurea lipsea,la fel si marcajele si doar intuitia ma ajutat sa nimeresc bine.
Nu stiu ce sa intamplat cu acesta portiune de padure.
Bun…dupa aproximativ 15 min ajung si la refugiu,unde in sfarsit intalnesc si eu pe cineva,care cobora si primul lucru care zice e. Ai destula apa la tine? cat ai? Eu de colo,un litru. El de colo,nu o sa-ti ajunga asa ca omu mi-a dat toata apa lui. Nu o sa uit niciodata asta.
Aici la refugiu,stau jumatate de ora,mananc,ma odihnesc si ma bronzez,vorba vine,dupa asta incep a urca spre vf. La Om. E aici,pana sa ajung pe varf m-am oprit cam de 5,6 ori pt ca eram rupt de oboseala,pur si simplu,trageam de mine,pas cu pas,mai luat cate o gura de apa,atat,o gura,chiar daca mi-ar fi placut sa nu mai las sticla de la gura nu stiu cum am reusit dar am baut doar cate o gura si chiar si asa pana pe vf aproape am terminat 1l de apa.
Intr-un final ajung pe vf,am fost atat de usurat incat nu pot descrie in cuvinte ce am simtit in acele momente. Pe langa faptul ca eram super obosit si am rasuflat usurat,ceea ce ma inconjura era absolut superb. Stau aici 10 min pt ca eram in criza de timp.mananc repede o banana si putina glucoza,fac ceva poze si purced iar la drum.
Si uite asa,merg eu,vf peste vf,pas cu pas ca de fiecare data cand trebuia sa urc,picioarele mele se trezeau cu dureri in pulpe 🙂 si ca la un moment dat sa ma trezesc ca din toata caldura care a fost pana atunci,sa pornit sa ploua. Vai,cum a fost acea ploaie,niciodata nu m-am bucurat asa mult de ploaie,a fost exact ce aveam nevoie in acele momente.
Aici,pe creasta incep sa ma confrunt cu problema timpului,eram pt prima data in aceasta zona si trebuia sa ajung in Zarnesti pe la ora 19 pt a prinde trenul. Ma intalnesc cu alti doi drumeti si intreb,cat fac pana in Zarnesti? pai faci cam 6,7 ore. Aoleo,na belea,asta era o mare problema pt ca era deja ora 14 si 30 min,ce ma fac?eu in gandul meu. Pai ce era sa fac,gata cu pozele,incep sa zoresc pasul,cu toate ca eram obosit,nu stiu cum dar stiu ca am prins energie dintr-o data. Merg,merg,merg si ajung la refugiul vf Ascutit unde intalnesc mai multe persoane. Intreb eu de colo,cum ajung mai repede la Curmatura si cam cat fac? pai uite,cobori pe acolo si cam in 2 ore si ceva ajungi,na belea,zic eu in gandul meu,tot tarziu e…mul tumesc eu frumos si incep a cobora,iar pana la cabana Curmatura am facut doar o ora si ceva,dar in aceasta ora m-am oprit o singura data sa beau putina apa pe care o mai aveam,si chiar inainte sa ajung la cabana am gasit un loc cu apa unde m-am spalat si am baut iar cateva guri ca de oboseala parca nu intra mai mult. In fine,ajung eu la cabana,intreb eu acolo cat fac pana in Zarnesti,aflu iar ca in aproximativ 2 ore,fac eu un calcul rapid si trag concluzia ca am timp sa stau 15,20 min sa-mi trag sufletul. Intru in cabana si comand o placinta de mere care a fost incredibil de buna,era calda,iar eu aveam o foame de mama,mama..asta spunea mintea,ca dupa cateva guri simt ca nu mai vrea sa intre,pur si simplu nu a mai vrut. Mintea spunea una,organismul alta.
Plec de la cabana,am tras de mine si am reusit sa ajung in gara la 19 fara 25,cumpar eu bilet si ma intind pe banca sa-mi odihnesc picioarele,ca mai aveam 30 min pana la tren. Ha,atipesc si ma trezesc la 19 si 20,ies eu frumos la sosea si fac cu mana.Am noroc si In nici 10 min opreste un domn care ma duce pana in gara Brasov. fara sa-mi ia nici un ban,a zis ca a oprit sa ma ia,nu pt bani ci pt ca ma vazut cu rucsac in spate si stia ce inseamna pt ca si el in tinere a cutreierat muntii foarte mult. Multumesc eu frumos, dupa care ma duc in gara si ce sa vad?alt noroc trenul de Bucuresti intarzia si astfel am avut noroc sa-l prin ca daca era dupa ora din program trebuia sa fie plecat de 15 min.
Cam asta a fost prima mea tura in Piatra Craiului,singur,de nebun cu multe greseli,noroc si din care am reusit sa invat o gramada dar care a fost minunata.
Cateva zile dupa am simtit febra dar asta nu facea decat sa tina cald ceea ce am simtit si trait in acea zi.
Au trecut cateva luni bune de la acesta tura asa ca lipsesc multe alte detalii dar in mare mi-am amintit ce era mai important.
andrei plimbarici 