Weekend-ul Fagarasului

Cu doua articole in urma am scris ce-am facut in ziua de sambata. Intre timp n-am avut timp sa ma mai ocup si abia azi mi-am gasit timp sa scriu si despre ziua de duminica.

Sambata seara ne-am intalnit la Balea lac cu totii, dupa care ne-am retras la salvamont pt binemeritata odihna. Duminica ne-am trezit la 06:00 si am plecat spre Sambata de Sus. Am mers cu masina pana aproape de finalul drumului forestier, de fapt am mers pana la capatul drumului dar ne-am trezit cu un panou de parcare interzisa lasat de lucratorii care nu mai tin minte ce lucrau acolo si ne-am intors 100m inapoi. Dupa ce-am lasat masina, asta insemnand cam ora 08:00, am purces si noi ca oamenii la drum. In aproximativ 30 de min de mers prin padure am ajuns la cabana Sambata. De la aceasta cabana noi ne-am continuat drumul pe triunghi rosu(TR). La 5 min de cabana, dupa o lina urcare am ajuns la salvamont si mai departe la stana Sambata. De la stana traseul a continuat peste raul Sambata si o urcare pe care cei mai multi o numesc (urcarea prostului :) ). Dupa aceasta urcare am ajuns intr-o caldare (nu stiu sigur denumirea) de unde aveam o fantastica panorama a Ferestrei Mari a Sambetei cu vf-urile Coltul Balaceni pe stanga si Slanina in dreapta. Mai departe a urmat o alta urcare de aproximativ 30, 40 min mai pieptisa asa printr-o zona de grohotis, dar pe o carare care serpuia si ne-am trezit in Fereastra Mare a Sambetei unde ne-am intersectat cu banda rosie(BR). Din acest punct, noi am facut stanga pe BR inconjurand toata valea glaciara a Bandei, pana la Fundul Bandei unde a trebuit sa ne despartim de traseul marcat care continua undeva in stanga spre Curmatura Zarnei. De la aceasta despartire, in nici 15 min am ajuns pe vf-ul Dara care pana in ziua precedenta avea o momaie, dar acum, datorita unor oameni binevoitori avea o placuta. Am facut si noi cateva poze, am mai pus cativa bolovani care sa sustina stalpul si in 5 min am ajuns pe Hartopu Darei. De pe acest vf. am avut privelisti pe care le pun in top 10 printre cele mai frumoase pe care le-am vazut eu. In acele clipe am simtit cat de ghinionist sunt ca nu pot zbura. Am uitat sa precizez ca pe acesta portiune, de la Fereastra Mare si pana aici, am trecut peste vf-ul Iezer de unde ai o panorama foarte frumoasa asupra lacului Urlea. De intors, ne-am intors pe acelasi traseu pana aproape de Fereastra Mare unde colegii mei au preferat, datorita cetii, sa continue pe acelasi traseu, iar eu o coborare pe punct rosu(PR) care pleaca de langa vf-ul Cheia Bandei. A fost o coborare foarte interesanta pt ca a trebuit sa o fac pe ceata, din aceasta cauza nu pot spune prea multe. E cam la fel de abrupta ca si urcarea prin Fereastra Mare, e bine marcata si peisajele sunt sigur ca sunt frumoase, in plus de asta, la finalul traseului ajungi sa te intersectezi in caldarea a carei nume nu o stiu, cu TR pe care am urcat in Fereastra Mare. De aici am continuat frumusel pana la cabana, unde mi-am asteptat colegii servind o ciorbita de fasole foarte buna la pretul de 6 RON. Alte preturi nu mai tin minte pt ca eram flamand :) dar cazarea era 25 RON.

Acum si cateva poze care sa va faca pofta de ceva iesiri.

24

Raul Sambata

25

Cabana Sambata cu Fereastra Mare a Sambetei si vf-urile Coltul Balaceni, Slanina si Galasescu Mic.

26

27

Coltul Balaceni

28

29

30

31

32

33

Acel trapez sunt Moldoveanu si Vistea. In plan mai apropiat Hartopul Ursului, Galbenele si Galasescu Mare

34

Lacul Urlea

35

36

Circul Glaciar Hartopul Leaotei cu lacurile Geamanul de Sus si de Jos, Mioarelor si Taberei

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

Defilare pe podium :)

48

51

La benzinarie in drum spre Sambata

Bucegi 7500

Dupa cum am spus intr-un articol anterior, Bucegi 7500 inseamna un concurs de alergare montana cu doua categorii: hobby cu 45 de km si 3200m diferenta de nivel si elite cu 95km si 7500 diferenta de nivel. In acelasi articol am spus ca acum 3 luni m-am hotarat cu un prieten sa participam la elite, intre timp, dupa 2 antrenamente in care prietenul meu a aflat pe propria piele cam ce inseamna anduranta pe munte, ne-am hotarat sa trecem de la elite la hobby. Zis si facut, si uite asa abia asteptam sa vina ziua in care sa particip pt prima data la acest incredibil concurs. Ziua a venit in acest ultim weekend cand vineri dupa ce am iesit de la munca, impreuna cu partenerul meu, o fata care urma sa ne sustina si o alta echipa care urma sa participe la mixt, ne-am deplasat la Padina unde aveam rezervate de ceva timp 5 locuri.
Noi cei de la hobby aveam sedinta tehnica vineri seara la ora 20:00, si startul sambata dimineata la 06:00. Cei de la elite au avut startul vineri dimineata la 06:00. De ajuns, am ajuns cu bine si seara la sedinta tehnica premergatoare cursei, am avut surpriza sa aflam ca celor de la elite le-a fost intrerupta cursa din cauza conditiilor atmosferice(vant, ploaie, burnita, ceata…), iar noua celor de la hobby, erau sanse foarte mari ca sa ne fie anulata. Pt a fi siguri de decizie am fost chemati la o alta sedinta tehnica sambata dimineata la ora 05:30. Peste noapte, in urma vestilor aflate de la organizatori, partenerul meu si cealalta echipa cu care am venit de la Bucuresti, s-au hotarat sa nu mai participe. Eu la randul meu am mers pe aceeasi unda crezand ca nu se mai tine nimic asa ca nu m-am prezentat la ora 05:30, in schimb am dormit pana pe la 07:00. Cand m-am trezit, am iesit putin pe afara si m-am trezit cu o alta persoana care era cazata acolo ca se incalzea. Din vorba in vorba am aflat ca el a fost la sedinta tehnica de la ora 05:30 unde au fost anuntati ca e posibil sa se tina totusi o cursa pe un traseu mai mic dar pt a afla mai multe trebuia sa mai mergem la ora 08:30 la o alta sedinta tehnica. Pai daca tot m-am trezit, mi-am zis sa merg si eu sa vad despre ce e vorba. Am mers si am aflat ca dupa o noapte in care organizatorii au tot adunat participantii de la elite de pe traseu, au muncit si la configurarea altui traseu pt noi. Asa ca traseul a fost micsorat la aproximativ 22km cu o diferenta de nivel de 1700(tot aproximativ :) ). Mai exact, de la Pestera urma sa urcam pana la Piatra Arsa, de unde coboram pe Jepii Mari in Busteni, de aici iar urcus pe Jepii Mici pana la Babele, de unde coboram la Pestera si gata. A, pai e perfect mi-am zis eu. Macar n-am venit chiar degeaba. Era ora 09:00 si startul era la 10:00, asa ca m-am intors repede la Padina ca sa-i anunt si pe ceilalti si poate sa-i conving sa vina si ei. Degeaba m-am intors, nici partenerul, nici echipa de mixt, din diferite motive nu mai aveau nici un chef de miscare. Acestea fiind, m-am intors singur la start si am sperat sa fiu lasat sa alerg singur. De lasat, am fost lasat asa ca am pornit la start cu toate celelalte echipe dar fara sanse sa fiu luat in considerare in clasament. Ce sa mai, uite asa de la planul din urma cu 3 luni de a participa la elite, am ajuns acum sa alerg intr-o cursa de 22 km si fara sa fiu luat in considerare :). Poate altii ar fi fost foarte suparati, eu am fost doar putin necajit si asta mai ales pt ca trebuia sa particip singur. Pana la urma am alergat eu acolo printre ceilalti si am reusit sa scot un timp de 04:07, dar ceea ce este mai important e ca mi-am facut cativa prieteni cu care urmeaza sa ma mai intalnesc si pe la alte competitii. Oricum, la final, dupa oboseala, julituri…, mai conta doar medalia, felia de pepene si ciorba primita la finish :).
Acum abia astept sa treaca un an ca sa particip din nou si sper ca eu si partenerul meu sa fim sanatosi, iar vremea sa nu mai dejugheze planurile organizatorilor.

Era sa uit. Le multumesc foarte mult organizatorilor, voluntarilor, fotografilor si tuturor celor care au muncit in frig si ploaie pt noi. Tot respectul!

2

Weekend-ul Fagarasului

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 49

Acest weekend a luat nastere in felul urmator. Pe facebook tot schimband impresii despre munte, drumetii…, cu alte persoane, m-am imprietenit si cu alti iubitori de natura. Printre care si Mihai care weekend de weekend evadeaza din Bucuresti. Asa ca weekend-ul asta a luat nastere exact asa. Mihai ce faci in weekend ? el de colo, pai ma gandeam sa dau o fuga prin Fagaras ca sa bifez ultimele 5 vf-uri de peste 2500m. Si din una in alta, m-am propus sa-l insotesc si eu. Normal ca sunt de nerefuzat :). Uite asa, eu, Mihai si Daniel ne-am intalnit vineri la ora 19 in Bucuresti si cu viteza am ajuns la ora 23 la refugiul salvamont Arges care se afla pe Transfagarasan, aproape de Balea. Cu viteza, datorita lui Mihai care e un foarte bun sofer, mai ales pe serpentine :) unde bietul Daniel avea tendinta de a se simti cam rau.

Dupa ce in seara precedenta ne-am cazat la salvamont cu 25 lei pe noapte, sambata ne-am trezit la 07:00 pt a pleca pe traseu. De trezit ne-am trezit, de mancat, am mancat cate ceva, dupa care urcaram in masina si ne-am oprit la Piscu Negru. Din aceasta zona am plecat noi pe punct rosu(PR) pana pe vf-ul Lespezi(2517m) unde am ajuns dupa aproximativ trei ore si jumatate. Traseul pana pe vf. e unul destul de usor, poate fi facut de aproape orice persoana care are ceva conditie fizica pentru ca diferenta de nivel este destul de semnificativa (1300m).De pe Lespezi am tinut culmea pana pe vf-ul Cornul Caltunului(2510m) unde se poate ajunge in 10, 15 minute dar traseul este nemarcat si dificil, cu multe portiuni expuse, poate fi facut de persoanele cu experienta pe vaile care pleaca de la gradul de dificultate 1A in sus. Eh, si de pe acest varf a inceput partea aventurii pe care a trebuit sa o traiesc singur pentru ca ceilalti doi au ales varianta de a se intoarce la masina, cu care au ajuns la Balea si au urcat pe vf-ul Vanatarea lui Buteanu(2507m). Eu in schimb am inceput o coborare pe nemarcat pana am ajuns in caldarea Berbecilor unde am dat peste un traseu marcat pe care am urcat pana pe vf-ul Negoiu. Aici m-am odihnit 10 minute dupa care am bagat viteza prin strunga Doamnele pana la lacul Caltun. De la lacul Caltun am continuat traseul pana la Balea lac. Acest traseu poate fi facut de toate persoanele cu experienta pe munte, este marcat in totalitate si are cateva portiuni de coborare/urcare care necesita atentie foarte mare. In plus ai nevoie de o foarte buna conditie fizica datorita lungimii si diferentei de nivel. Eu am ajuns la ora 17 la Balea unde am tras concluzia ca toti comerciantii din zona respectiva au niste preturi nesimtite, si m-am intalnit cu ceilalti doi care au coborat de pe Vanatarea lui Buteanu(2507m). Cam atat am de spus, restu se vede in poze :).

Urmeaza si ziua de duminica.

 

 

Al-2-lea antrenament din Bucegi.

Participanti-Eu si Nicu care e coechipierul cu care urmeaza sa particip la Bucegi7500.

Unde? – In Bucegi

Traseu -Sambata, Busteni-Diham-La Prepeleac-Vf. Bucsoiu-VF.Omu-Refugiul Batrana-poiana Gutanu-saua Strunga-Padina

             Duminica-Padina-Vf. Omu pe Obarsia Ialomitei-Vf. Scara-poiana Clincei-podul Oprisului-urcare iar la Vf. Omu pe valea Gaura si coborare in Busteni pe valea Cerbului.

Timpi-Sambata 8h si 30min. Duminica 12h.

A fost o tura de antrenament asa ca n-am prea multe de spus. Ceea ce poate interesa pe diversi oameni, e stana peste care dai cand cobori de la saua Strunga spre Padina de unde noi ne-am cumparat o branza cum nu gasesti in tot Bucurestiul. Ba mai mult, domnu cioban care are o varsta, zic eu, de peste 70 de ani, e un om de o simplitate rar intalnita. 

In ceea ce priveste efortul depus de noi in cele doua zile, a fost destul de considerabil. Mai exact, duminica, colegul meu a preferat sa mearga in Bran fara sa mai urce pe valea Gaura pe care eu n-am rezistat tentatiei de a o urca :). Trebuie sa recunosc ca la ultima urcare de la stana Gaura si pana-n saua Hornurilor, m-am oprit de 3, 4 ori :) ceea ce inseamna ca eram foarte obosit si eu. In plus de asta, din cauza cozorocului am avut grija sa dau cu un ochi intr-o creanga de brad, iar ochiul, dupa aceasta neatentie, a avut grija sa lacrimeze si sa ma doara tot restul zilei, de-am mers in tren cu servetel pe ochi. Iar ca totul sa fie bine, m-am mai si trezit cu o durere la genunchi care mi-a pus probleme la coborarea pe Cerbului. 

In ceea ce priveste traseul. Urcarea pe Bucsoiu e superba si destul de grea daca n-ai o minima experienta montana si ceva conditie fizica. Urcarea pe Obarsia Ialomitei de la Padina la Vf. Omu e foarte frumoasa si destul de usoara. Poate fi facuta de aproape orice persoana atata timp cat poate urca o diferenta de nivel de 1000m. Coborarea de la Omu pe Clincei spre Poarta, iti ofera privelisti cum rar iti este dat sa vezi in viata, dar este destul de dificila pt persoanele fara experienta. Urcarea pe valea Gaura, de la Poarta la Omu, este de o frumusete cum nu gasesti pe partea estica a Bucegiului(ma refer la traseele marcate care pleaca din Sinaia si Busteni).

Cazarea la Padina, am mai spus, eu personal n-am sa ezit niciodata. Oameni de calitate, preturi bune, conditii foarte bune. 

Eh, si acum cateva poze ca prea multe n-am facut din cauza specificului turei(pe fuga :) ).

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

 

Refugiul Batrana

 

 

Imagine

 

Saua Strunga

ImagineImagine

 

Caii de langa stana Strunga

 

 

ImagineImagine

 

Cascada Obarsia Ialomitei

 

ImagineImagine

 

Poza facuta din Saua Hornurilor

 

 

 

ImagineImagine

 

Vedere de pe vf. Scara asupra Pietrei Craiului si toate micile localitati care se afla intre Bucegi si Crai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagine

 

 

 

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

 

Cascada Moara Dracului

 

Imagine

Retezat trail race.

Mda. Sunt multe de spus si nu stiu de unde sa incep :). E ciudat cum se leaga lucrurile, pana acum mai putin de un an, eram doar un plimbaret pe carari de munte indragostit de natura. Si acum sunt acelasi om, dar a mai intervenit ceva, placerea de a concura in diferite concursuri de alergari montane. Cum a inceput acest microb? pai foarte simplu. In unele din drumetiile facute, datorita ritmului pe care il aveam, multi oameni mi-au spus ca ar trebui sa particip la maratoane. Eu mereu raspundeam cu, nu e de mine mai ales ca-mi place mai mult sa ma plimb decat sa alerg pe munte. Toate astea pana intr-o zi cand in timp ce coboram de la cabana Piatra Mare in compania a doi prieteni cu care discutam diverse chestiuni, printre altele si faptul ca ei urmeaza sa participe la Bucegi 7500, m-am hotarat sa particip si eu. La acest concurs se poate participa doar pe echipe de doua persoane si cum una din cele doua persoane cu care discutam avea deja inscrierea facuta cu o alta persoana, i-am propus celeilalte persoane sa faca echipa cu mine. Zis si facut, in cateva zile ne-am inscris. Cam din acea zi a plecat aceasta nebunie, o nebunie frumoasa :). Dupa cum am scris si mai sus, sunt multe de spus dar mai departe am sa incerc sa ma rezum doar la Retezat trail. Initial am vrut sa particip la acest concurs ca sa-mi pot da seama de nivelul la care sunt cu pregatirea fizica si psihica in vederea trailu-lui la care urmeaza sa particip in Bucegi. 

De buna seama, a fost o intreaga aventura participarea la acest concurs. De ce spun asta? pai. Cu doua saptamani inainte am facut un antrenament in Bucegi care a constat in 5000 diferenta de nivel urcare/coborare in doua zile. Pana aici toate bune si frumoase, dar in urma celor doua zile m-am trezit cu cateva mici neplaceri si cu o durere la unul din genunchi unde aveam si o vanataie “nici azi nu stiu de unde a aparut :)”. Dupa cele doua zile din Bucegi am hotarat sa nu mai fac efort cateva zile ca poate trece durerea, asa ca o saptamana am facut doar plimbari de 2, 3 km prin Bucuresti. Dupa o saptamana mi-am zis sa incerc o alergare de cativa km. In timpul respectivei alergari, dupa aproximativ 2 km am inceput sa simt o mica jena la acelasi genunchi care ma facut ca si saptamana urmatoare sa stau pe bara. Printre altele, chiar cu cateva zile inainte de concurs, m-am trezit ca sunt angajat. Na belea acum, stresul naibii ca imi era rusine ca din primele zile de munca sa apelez la sefi si colegi sa ma ajute cu programul :). Cum, necum, am rezolvat si acest aspect, si anume, sambata, duminica liber, iar vineri sa lucrez dimineata. Acum alt stres, cu ce mama masii ajung eu la destinatie? ca cele cateva cunostinte plecau din Bucuresti vineri dimineata :). Dupa cateva zile de batut capul si facut planuri de tren… ma trezesc ca pe facebook, cu doua zile inainte un tip avea 2 locuri libere in masina cu plecare vineri dupa ora 15. Pfoa, nici ca se putea mai bine. Vineri dupa munca ma intalnesc cu respectivul om si hai la drum. Bineinteles ca asa cum se intampla de cele mai multe ori, atunci cand esti grabit nimic nu-ti mai iese cum trebuie. Adica in ziua plecarii n-am mancat mai nimic, baut nici un litru de lichide si am mai avut si o durere de cap groaznica din cauza oboselii si a nu mai stiu ce :). Eh, intru-n final, undeva dupa ora 21 am ajuns la locatia competitiei, de unde mi-am ridicat kit-ul de concurs ajutat de doua prietene care erau voluntare, si unde am incercat sa mananc putin ca mai mult nu vroia sa intre. Tot aici m-am intalnit cu restul de prieteni care au avut grija sa se ocupe de cazare unde dupa ora 23 m-am bagat la somn. In ziua marelui eveniment, m-am trezit frumos de dimineata, si primul lucru pe care l-am facut a fost sa beau apa si sa mananc o pizza pe care am avut grija sa o cumpar de cu seara, printre altele am consumat si un red bull care a fost oferit de organizatori. Stiam ca nu e bine sa mananc si sa beau inainte de eveniment dar chiar simteam o nevoie acuta de asa ceva. Cum, necum, sunt si eu la start “nu numai eu:)” . Din aceasta zona mi-am cumparat si un plic cu nu mai tin minte ce praf pe care l-am varsat in cele doua sticle de 500ml cu apa. Mi-am cumparat acel praf recomandat de domnu care se ocupa cu comercializarea lui pt ca-mi stiam organismul slabit si mi-am zis ca o sa beau doar daca simteam nevoia. Ora 9, POC se aude un micut pistol si hai :). Dupa nici 2 km de alergare, simteam ca-mi vine red bull-ul si pizza inapoi :). Am mai incetinit, am tras mai mult aer in piept si uite asa, usor, usor am scapat de acea senzatie de disconfort. Pana la urma, acest concurs de 28 km cu diferenta de nivel de 2300 l-am terminat in 05:03 si m-am clasat pe locul 54 din peste 200 de participanti. Am fost felicitat de foarte multi oameni chiar si pe traseu cand au auzit ca sunt incepator, dar ajunge despre mine :). Despre organizare, oameni, atmosfera… am numai cuvinte de lauda, asta poate si pt ca eu n-am prea multe pretentii si nici nu am cu ce compara dar sunt absolut sigur ca m-am simtit foarte bine. Despre traseu, nu prea stiu ce sa scriu :), pt ca n-am participat la alte alergari ca sa pot spune daca a fost greu sau usor, dar pt mine a fost foarte bine. Si coborari/urcari cu portiuni mai abrupte, si mai line, si portiuni de teren plat pe drum forestier, si printre stanci, ce sa mai, un traseu cu de toate. Nu scriu prea multe despre punctele de pe traseu pt ca n-am prea pierdut vremea si n-am ce scrie :). A, poate ca erau bine aprovizionate, cel putin atunci cand am trecut eu pe la ele. De mancat, am mancat doar 2 felii de portocala, am baut un pahar cu suc de mere si de 3 ori am folosit apa de la punctele respective ca sa-mi clatesc gura. Voluntarii, am tot respectul pt ei. Sunt oameni de nota 10. Tin minte o faza foarte tare. Undeva in apropierea vf-lui Custura, acesti oameni stateau acolo cu manusi, caciuli, haine groase si chiar daca erau inghetati pt ca era chiar frig in acea zona, ei ne incurajau. Ce pot spune in afara ca le multumesc foarte mult, atat lor cat si fotografilor de pe traseu. Ca mi-am amintit :). Pt mine, cea mai grea portiune a traseului, au fost ultimii km cand a trebuit sa alerg pe un drum forestier si nu mai aveam nici un chef. asta si din cauza oboselii dar mai ales ca m-am trezit singur pe acea portiune. Am avut noroc ca pana la urma am fost prins din urma de alti doi concurenti si am reusit sa tin un ritm constant cu al lor pana la finish, unde am si trecut toti trei in acelasi timp. 

Gata, ajunge, am scris prea mult. Un lucru e clar, abia astept sa particip si anul urmator!

Poze eu n-am facut. Sper sa nu se supere fotografii evenimentului ca le folosesc si eu 2 poze.

Ala negru cu rosu sunt eu :)

 

Imagine

Imagine

 

Cascadele Vanturis.

Stiam ca cea mai buna perioada in care cascadele te pot impresiona cu adevarat este a doua jumatate a lunii mai si prima jumatate a lunii iunie, asta datorita debitului mare al apei. De 2 ani mi-am tot propus sa vad aceste cascade ale Vanturisului, cat si canionul Horoabelor. Din pacate, anul trecut din diverse motive nu am putut sa strabat aceste trasee in perioada in care mie mi-ar fi placut. Asa deci si prin urmare, anul asta mi-am facut timp cat si curaj pt a organiza o tura in care am inclus ambele obiective.

Sa organizezi o tura pe un traseu nemarcat, mai mult, un traseu care isi schimba dificultatea in functie de debitul apei, nu este lucru usor, mai ales cand nu cunosti acel traseu. In primul rand trebuie sa te interesezi foarte bine despre dificultatea traseului. Din pacate, persoanele care te pot ajuta cu informatii cat mai apropiate de realitate sunt foarte putine comparativ cu cele care reusesc mai mult sa te bage in ceata. Pe aceasta cale le multumesc celor doua persoane care chiar au reusit sa ma ajute sa duc la bun sfarsit aceasta tura. In primul rand Adrian pe care l-am cunoscut prin blog-ul http://buceginatura2000.wordpress.com/ . Acest om are multa experienta montana, si cunoaste Bucegii asa cum cei mai multi oameni cunosc aleile parcului in care se plimba saptamanal. Pe el l-am batut la cap cel mai mult (noroc ca a fost inventat mail-ul si telefon-ul :) ).  Si Mihai care la randul lui are o vasta experienta montana atat in muntii nostri cat si in altii din afara granitelor tarii nostre. Pe Mihai l-am cunoscut tot datorita blogului sau http://mihaicernat.com/ , cautand informatii :). Am zis ca nu este un lucru usor pt ca pe langa faptul ca trebuie sa te interesezi foarte bine despre traseu, pe urma urmeaza si partea in care trebuie sa-ti alegi cu grija participantii cu care vrei sa mergi. La mine a fost si mai greu dorindu-mi un grup de 12 persoane, si care persoane nu pot spune ca le cunosteam pe toate bine. Pe 2, 3 ii vazusem intr-o singura tura, alti 6, 7 ii stiam din 3 ture, erau si 2 pe care nu ii cunosteam deloc dar care primisera recomandari de la alt participant. Ideea e ca din 12 doar de 2 eram foarte sigur de posibilitatile lor, pe ceilalti chiar daca in acele putine ture am incercat sa le citesc cat mai bine posibilitatile, nu pot spune ca eram chiar sigur de ce dificultati erau in stare sa depaseasca. Concluzia este ca bucuria unei astfel de ture incepe cu mult inaintea datei in care se pleaca. Cel putin eu asa gandesc, nu conteaza dificultatile de la inceput atata timp cat sunt fericit la sfarsit.
 
O zicala din popor spune, “vorba lunga saracia omului” si pe mine deja ma dor degetele :), asa ca e cazul sa trec la partea cea mai interesanta pt cei care au de gand sa strabata aceleasi meleaguri. 
 
Programul si traseul propus de mine era urmatorul :
Sambata plecam dimineata din Bucuresti pana-n Sinaia, apoi urcare in platou pe Izvorul Dorului de unde urma sa coboram la Padina.
Duminica plecam tot de dimineata de la Padina si urma ca in functie de starea si cheful participantilor sa urcam la Omu pe unul din traseele urmatoare, Horoabelor, Doamnele, Ialomitei si de la Omu sa coboram pe Cerbului in Busteni.
 
Bunnn, pai ne-am strans cu totii (cele 2 persoane pe care nu le cunosteam n-au mai venit) in gara de Nord si am plecat cu acel vestit reggio de la ora 06:23, cu care am ajuns in Sinaia pe la ora 09:00. Mai departe am facut 30 min pana la Taverna Sarbului de unde am urmat drumul Calea Codrului. Acest drum incepe imediat dupa bariera pe care nu ai cum sa nu o vezi de la Taverna Sarbului. Pe Calea Codrului am mers aproximativ 50 min pana ne-am intersectat cu drumul forestier Vanturis. Pe acest drum am facut aproximativ 15, 20 min pana la locul unde afluentul Izvorasul se varsa in Izvorul Dorului. E usor sa-ti dai seama care e unu si care e celalalt (cel cu apa mai multa e Izvorul Dorului  :) ). Daca in multe descrieri si recomandari trebuia sa tinem acelasi drum forestier pana-n poiana Vanturis trecand chiar peste doua poduri de piatra, noi am preferat sa mergem pe firul apei trecand pe dedesubtul acelor poduri (podurile sunt intr-o stare jalnica, nu recomand nimanui sa mearga cu masina in zona respectiva). Ce sa mai, a fost super sa mergi pe firul apei, trebuie sa sari de pe o stanca pe alta, trebuie sa cauti mereu alternative ca sa nu te uzi prea rau, pe alocuri trebuie chiar sa mergi cativa metri pe mal…. Momentan eu nu stiu timpii in care am ajuns pe diferite puncte ale traseului, asta din cauza faptului ca eram prea surescitat datorita traseului si celorlalti participanti care aveau chef de joaca :). Probabil cam dupa 1 ora (ma interesez exact si anunt mai tarziu) am ajuns in dreptul poienii Vanturis care e la o aruncatura de bat de firul apei. In poiana respectiva, la umbra unui pom unde se gaseste o masuta si o bancuta, ne-am luat o binemeritata si mica pauza de 15 min. In aceasta poiana am observat si primii nori care incepeau sa acopere cerul, parca au si picurat 2, 3 stropi chiar daca pana atunci am avut doar soare. Stropii au fost un avertisment pt ce avea sa vina mai tarziu :). Din poiana respectiva aveam de ales, ceea ce am si supus la vot. Varianta 1 era sa mergem pe firul apei si varianta 2 sa urmarim prin padure o conducta care trebuia sa ne duca pana la prima cascada. Din pacate variata a 2-a a avut mai multe voturi :). De ce zic din pacate? zic asa pt ca ne-am ratacit timp de mai bine de 1 ora. Impropriu spus ratacit, (in Bucegi cu ceva experienta montana e imposibil sa te ratacesti) mai bine zis, gresit si pierdut vremea pe un mic afluent care vine din partea dreapta a Izvorului Dorului, probabil Dracilor sau Stanei. S-a ajuns aici din mai multe motive. In primul rand pt ca a fost aleasa aceasta varianta. In al doilea rand era o carare si cineva din grup care a ales sa mearga primul nu a observat locul unde cararile se desparteau, noi ceilalti am mers ca oile :). In cel de-al treilea rand, afluentul respectiv in cea mai mare parte a anului nu are apa, acum avea si eu tot auzind cum curge in stanga noastra (de vazut nu se vedea datorita copacilor) nu m-am gandit ca drumul e posibil sa-l fi gresit. Pana la urma ne-am oprit datorita unui coleg ce detinea un minunat GPS, aici eu a trebuit sa dau o fuga inapoi pana aproape de poiana sa vad unde a fost greseala, dupa care m-am intors la grup si hai inapoi :). Una peste alta a fost genu de patanie interesanta din care poti foarte bine invata. Mai departe ne-am continuat cu multe peripetii urcarea pe Izvorul Dorului. Dc multe peripetii ? Pfoa, pai sunt atat de multe de zis din cate s-au intamplat in cele cateva ore incat nu vreau sa le scriu, mai bine descoperiti singuri. Eu am sa scriu doar cateva cuvinte. Apa multa, stanci multe, cateva saritori de aproximativ 3 metri si cel mai important, o ploaie de jumatate de ora care a avut grija sa vina chiar in cel mai dificil punct din traseu, la cascada mare pe langa care am urcat pe partea stanga cum privesti la ea. Ce sa mai, a fost o experienta de genu in care nu simti cum trec orele. Ajungi sus, te opresti sa te odihnesti si te intrebi, asa repede au trecut orele? :)  Nu spun cum e senzatia in care esti nevoit sa cauti mereu variante pt a continua drumul, eu am avut noroc cu 2 colegi pe care m-am putut baza si care mi-au fost de un real folos. Fiecare cautam varianta cea mai buna, dupa care, ceilalti veneau si ei. In cateva cazuri a trebuit sa-i ajutam pe majoritatea sa treaca peste saritorile mai dificile. Binenteles ca unii dintre ei s-au mai julit putin :), altii s-au ales cu bataturi dar toti am ajuns fericiti la destinatie. Cel putin eu asa sper.
Pana la urma, dupa ce-am trecut de marea cascada, am ajuns intr-un punct de unde nu eram siguri daca sa facem dreapta sau stanga. Aici a fost momentul in care a trebuit sa-l sun pe acel Adrian care a avut grija sa ma indrume. Noi am facut stanga si am iesit la stana Vanturis pe malul stang al Izvorului Dorului si a zonei La Lacuri. Probabil si intr-o buna zi am sa incerc sa vad daca e asa, din punctul respectiv daca faceam dreapta ieseam pe malul drept al aceleiasi zone, sau poate daca la cascada mare urcam prin partea dreapta in loc de partea stanga.
Un lucru este clar. PE UN ASTFEL DE TRASEU NU POTI MERGE CU ORICINE. Ai nevoie de experienta si colegi de tura carora sa le cunosti posibilitatile. Ai nevoie de calm, spirit de observatie si tarie de caracter pt ai trage dupa tine pe cei care nu s-ar incumeta pe astfel de trasee daca n-ar avea incredere in omul care sa ocupat cu organizarea.
Despre sambata nu mai sunt de zis prea multe. De la stana Vanturis ne-am continuat asa cum era planificat drumul pana la Padina unde am ajuns dupa 11 ore de la plecarea din gara Sinaia.
PADINA   Eu personal am cuvinte numai de lauda la adresa acestei cabane. Preturi foarte bune atat la mancare, bautura cat si la cazare. Conditiile pt o cabana sunt mai mult decat satisfacatoare. Sa fim seriosi, in cate cabane din Romania poti face dus cu apa calda intr-o baie curata si noua la 25 de ron cazarea?
Pana la urma, la ora 22 eram cu totii in pat :), da stiu, cam devreme dar dupa o astfel de zi in care toti am depus un efort considerabil, nu poti judeca pe nimeni. 
Despre sambata mai pot spune ca inainte de culcare deja se stia ca duminica nu mai facem nimic din ce era planificat.
Si a urmat duminica. O zi despre care nu sunt foarte multe de spus.
Unul din cei doi baieti care au avut grija sa ma ajute pe Izvorul Dorului si cu care urmeaza sa particip la 7500Bucegi s-a trezit la 06:00 pt ca avea de gand sa ajunga cat mai repede in Bucuresti. Plus de asta omul a vrut sa profite si sa faca un mic antrenament. Am aflat mai tarziu ca-n 4 ore si cateva minute era in Busteni. 
Eu m-am trezit la 06:15 si am facut o mica alergare pana la Ponorul Horoabei. Mi-am zis ca daca tot nu mai mergem pe Horoabelor macar sa dau eu o fuga sa vad cam despre ce e vorba. Intr-o ora eram inapoi si pe scara cabanei statea celalalt coleg care a avut grija sa ma ajute in ziua precedenta si care la randul lui urmeaza sa participe la 7500Bucegi. Cum ceasul era abia 07:20 i-am propus respectivului sa mai dam inca o fuga, de data asta impreuna, pana la Ponorul Horoabei. Zis si facut, am urcat sus de mi-am luat aparatul foto ca de, prima data nu m-am gandit la asta, si hai la fuga :) . Normal, am luat aparatul foto pt ca aveam motive intemeiate. Prefer sa nu le spun eu ci sa fie descoperite de voi insiva :)
Bunn, dupa inca o ora eram inapoi la cabana, adica pe la 08:30 cand ceilalti abia coborasera pt micul dejun :). Una peste alta, pe la ora 10:00 am plecat de la cabana pe traseul Padina-Pestera-Piatra Arsa-Poiana Stanei Regale. Pe la ora 15:30 comandam pizza intr-un restaurant care se afla in centrul orasului chiar langa sensul giratoriu. E a doua oara cand mananc pizza aici si e foarte buna, in plus ai o bere gratis la fiecare pizza :) si cum nu toata lumea a baut bere, au avut grija ceilalti sa goleasca paharele :).
 
Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze din frumoasa noastra escapada. 
1 2 3 4 5 7 9 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 33 35 38 39 41 42 43 44 45
 
 
 

Din Podu Dambovitei pana-n Saua Funduri.

Au trecut doua saptamani si eu inca nu m-am sinchisit sa prezint o frumusete de traseu pe care l-am facut cu un grup in Pietricica. Acest masiv face parte din Piatra Craiului, mai exact este continuarea sudica.

A fost destul de interesant modul in care am ajuns in aceasta tura. Initial am vorbit cu un prieten sa dam o fuga prin muntii Neamtului, totul a fost in regula pana-n seara dinaintea plecarii cand el a aflat de aceasta tura provocatoare si ma intrebat daca n-as vrea sa-mi schimb planurile. Normal ca nu m-am putut abtine sa nu particip si eu, trebuia sa vad aceste locuri mai putin umblate. In concluzie sambata dimineata ne-am urcat in masina unei cunostinte si am purces la drum.

La ora 11 si putin ne-am intalnit la Podul Dambovitei cu organizatorul si ceilati participanti care au venit din Brasov cu autocarul. Ne-am dat mainile si hai la drum. Traseul propus era sa plecam din Podul Dambovitei urcand pana-n Saua Funduri, si coborare in Poiana Funduri. Din aceasta poiana urma sa ne despartim, grupul venit din Brasov trebuia sa mearga in Zarnesti, iar noi trebuia sa ajungem inapoi la  Podul Dambovitei unde aveam masina. A fost exact cum ne-am propus. Chiar inainte de intrarea in cheile Dambovicioarei pe partea stanga incepe prin urcare un traseu cu punct rosu (PR). Asta a fost panta prostului :), in rest traseul e mult mai domol dar deosebit de frumos. Pentru cei interesati, e bine de stiu ca sunt multe portiuni in care se pierde marcajul. Sunt si foarte multe stane, cel putin 10 am reusit eu sa numar, aceste stane, in perioada in care urca ciobanii, sunt pazite de foarte multi caini. Din aceasta cauza recomand sa se mearga intr-un grup de cel putin 5 persoane. Din pacate nu mai tin minte timpii pe care i-am facut pana-n diverse puncte ale traseului. Asa in mare tin minte ca in aproximativ 2 ore am ajuns in poiana Pietricica, de aici pleaca si un traseu (TA) pana la cabana Pietricica. dupa aproximativ 3 ore am ajuns la refugiul Pietricica, acest refugiu se prezinta in conditii foarte proaste, are atat de multe gauri ca in caz de ploaie n-ar fi mare diferenta intre afara si inauntru :).  Of, acum am o mare problema, nu mai tin minte exact in ce zona ne-am apropiat de stancarie si un mare hau, dar stiu ca din zona respectiva si pana la saua Funduri, eu cu un alt coleg, ne-am tot facut de cap mergand pe marginea prapastiei, iar ceilalti au mers pe traseu prin padure care era paralel cu noi. Pe alocuri si noi a trebuit sa mai revenim in traseu pt ca nu puteam continua pe acea margine, sau se putea coborand intr-o brana doar ca nu aveam timp sa prospectam acel necunoscut.

E bine de stiut ca noi am facut pauze putine, mici si am mers intr-un ritm alert. Dupa aproximativ 8 ore am ajuns in poiana Funduri, aici ne-am despartit. Noi am mers pe (BA) pana la cabana Brusturet iar de aici pe drum pana la Podu Dambovitei unde am ajuns dupa exact 11 ore de la plecarea pe traseu. Ceilalti nu stiu pe ce marcaj au mers pana-n Zarnesti unde aveau de prins un tren, intre timp am aflat ca au reusit sa-l prinda la limita:).

O alta chestie importanta pe care am reusit sa o observ. Eu personal pe majoritatea hartilor mai noi n-am reusit sa gasesc mare parte din marcaje. Aici ma refer la (PR) care pleaca din Podu Dambovitei si duce pana la saua Funduri si (BA) care pleaca din poiana Funduri si duce pana la cabana Brusturet. Am reusit sa gasesc aceste marcaje doar pe niste harti mai vechi.

Cam asta fu tura noastra, o tura in care m-am simtit foarte bine si in care am avut bucuria sa cunosc alti pasionati in ale muntelui.

Acum cateva poze care sa va faca posta de iesiri in natura :)

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Piatra Craiului-1

harta piatra craiului

Inceput de aprilie la Plaiu Foii.

14

Am fost un grup de zece persoane care au avut chef de Piatra Craiului la inceput de aprilie. Tura respectiva a inceput cam asa. O amica si prietenul ei cu care am mai iesit in cateva ture si cu care urmeaza sa particip la marathon Bucegi 7500, au organizat pe facebook aceasta tura. Ne-am strans noi intr-un grup de zece, un grup care ne-am intalnit sambata la 6 in P-ta Victoriei, aici ne-am urcat in 3 masini, nu ca n-am fi avut loc in 2 dar asa a fost sa fie, si am purces la drum. Trebuia sa ajungem la cabana 7Crai din Plaiu Foii asa ca dupa aproximativ 3 ore eram in Zarnesti. Pentru cine nu cunoaste, in Zarnesti cand vi dinspre gara si ajungi la sensul giratoriu faci dreapta pentru a ajunge la Plaiu Foii. Intre Zarnesti si acest Plaiu Foii sunt aproximativ 11, 13 km, toata aceasta distanta se prezinta intr-un drum prost, prafuit si plin de gropi, mai ales dupa ce trec zapezile, dar se poate face cu orice model de masina. Dupa alte 15, 20 min am ajuns la complex-ul 7Crai. Despre acest complex eu am numai cuvinte de lauda din toate punctele de vedere. Noi am stat in 2 camere, 1 de 4 locuri si 1 de 6 locuri. Costul cazarii a fost impartit la toti 10 si a iesit 31 ron de persoana, din pacate mai multe despre costul cazarii nu stiu sa spun. Au o sala de mese foarte mare, aerisita si cu un mare tv :), din pacate, in perioada in care am fost noi inca nu faceau de mancare, nu stiu care sunt motivele, probabil lipsa clientilor care incep sa vina intr-un numar mai mare incepand cu 1 mai.

Ajunge cu drumul si cazarea :), acum urmeaza partea cea mai frumoasa. Din Plaiu Foii pornesc o multitudine de trasee marcate si nemarcate, mai usoare sau mai grele, cele usoare sunt putine :). Noi am ales sa urcam pe banda rosie (BR) pana-n  Saua Grindului iar de aici pe punct rosu (PR) pana pe vf. La Om. Cam asta am vrut sa facem dar din pacate am reusit sa urcam doar pana pe la 1850m, si asta din cauza timpului si a lipsei echipamentului adecvat (piolet, coltari). Nu stau sa povestesc tot traseul. Am plecat de la cabana pe la ora 10:30 si dupa aproximativ 1 ora eram ajunsi la refugiul Sparla(1440m). Dupa alte 30 de min eram in zona La Zaplaz(1698m).

Nu vreau sa fac descrierea acestui traseu cu toate lanturile si frumusetile lui, sunt adeptul ca e mai frumos sa descoperi singur, deci, CARARI CU SOARE :).

Noi am avut parte de o vreme urata, la urcare cu ceva burnita si la coborare cu multa ceata, aceasta ceata si zapada care inca mai era pe vai au fost unele din motivele pt care nu ne-am continuat ascensiunea, exista riscul sa ne prinda ore tarzii la coborare si nu ne-ar fi placut sa ne trezim cu zapada inghetata sub picioare. Dupa aceasta tura am un sfat important . Cand simti ca e mai bine sa te intorci din drum, intoarce-te, muntele nu pleaca, poti sa-l mai urci si cu alte ocazii.

Cateva recomandari.

Traseul respectiv este dificil chiar si pe timp de vara, se poate face cu o buna conditie fizica si dupa mai multe ture pe munte. Vara apa si bocancii sunt cele mai importante. Apa, trebuie sa va ganditi cam cat consumati in 7, 8 ore de efort.

Iarna, e genul de traseu pe care poate sa-l faca doar persoane cu experienta a traseelor de iarna, multa experienta.

Acum si cateva poze cu care poate le fac pofta unor oameni sa mai iasa in natura.

Imagine

refugiul sparla

Imagine

Imagine

la lanturi

Imagine

la zaplaz

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

cabana 7 crai

 

 

 

O bucatica din Piatra Craiului.

Dupa ziua de sambata in care am calarit la 7 Cai, evident ca a urmat duminica :). Plecarea din casa omului era planificata pt ora 9, normal ca niciodata nu se intampla sa pleci la ora care a fost propusa de cu seara chiar daca o parte dintre noi s-au trezit inca de la 6, eu personal pe la 7. Pana la urma ne-am urnit pe la 09:30 cu directia cabana Garofita Pietrei Craiului. Traseul planificat era, hidrocentrala Clabucet-cabana Garofita Pietrei Craiului-vf. Tamasel-saua Tamaselului-Cerdacul Stanciului iar de aici ramasese sa vedem la fata locului ce alegem pt intoarcerea la masini. Pt a ajunge la hidrocentrala Clabucet noi am mers pe DN 73 spre Brasov iar la un moment dat am facut stanga pe DC 21. Pe acest DC 21 care se afla intr-o stare destul de proasta am facut cam 15 min pana la hidrocentrala, unde am ajuns dupa ce am trecut prin Saticu de Jos, lacul Satic si Saticul de Sus. Dupa ce am trecut de hidrocentrala, s-a mai mers circa 100 m si am facut dreapta traversand Dambovita peste un pod. Imediat dupa pod, tot pe partea dreapta ne-am parcat masinile. Noi am plecat pe traseu chiar de aici. Pt cei interesati, de la acest pod, dupa ce treci de el si faci stanga pe un drum forestier, mai mergi aproximativ 5 min si ajungi la o bariera. Daca aveti in plan sa mergeti cu masinile pana la cabana Garofita Pietrei Craiului si sa plecati pe trasee de la cabana, eu recomand sa incercati a lua legatura cu cabanierul, e posibil ca el sa va poata ajuta cu bariera Noi am facut tot acel drum, care are aproximativ 4 km, pe picioarele noastre dar a meritat :)

Pana la urma am ajuns noi la cabana iar de aici ne-am tinut de traseul propus. Daca la plecarea pe traseu nu era pic de zapada, la cabana deja erau cateva portiuni acoperite cu 1 cm. Incepand de la cabana, am avut surprinderea sa constat ca zapada tot crestea si asta datorita faptului ca in noaptea precedenta, probabil 2, 3 ore a nins.

Pana la urma ne-am trezit in saua Tamaselului cu un strat de zapada de aproximativ 60, 70 cm si tot de aici a inceput si adevarata nebunie :) adica ne-am ratacit, mai exact, s-a pierdut marcajul:). Am pierdut marcajul pt ca, foarte probabil era acoperit, ideea e ca noi am facut dreapta prea devreme. Pana la urma acest lucru a fost chiar bun, nu stiu ce am fi gasit mai sus, mai ales ca nici unu din noi nu avea piolet. Dupa ce am orbecait prin acea salbaticie si prin acel strat de zapada mai bine de 3 ore, datorita unui coleg din grup care avea gps, am coborat pana am dat de unul din marcaje, mai exact cruce galbena (CG) pe care am ajuns inapoi la cabana Garofita. Cam asta a fost tot :) din pacate, de data asta nu a ajuns nimeni la Cerdacul Stanciului.

30

31

32

33

34

35

40

36

37

38

39

Evadare de weekend.

In urmatoarele randuri si poze am sa prezint cel mai frumos weekend al meu din 2014.

Totul a plecat din ultima tura facuta cu cativa prieteni la Bolboci. In seara in care am stat la cabana, unul dintre baieti avea in cap o tura de calarie in viitorul apropiat.

Dupa nici 3 zile de la intoarcerea din munti, pe facebook ce-mi da ochii sa vad…respectiva persoana a propus o tura de 2 zile, sambata calarie la 7 Cai iar duminica o fuga in Piatra Craiului.

M-am inscris instant :). De aici incepe partea cea mai frumoasa. Din 12 persoane, doar 3, 4 mai calarisera, eu cel putin cu 10 ani in urma si atunci doar 1 ora, ideea e ca majoritatea dintre noi eram putin zis incepatori, mai exact, total paraleli cu calaria, unii dintre noi, nici in sa nu stiau sa urce :), cu toate astea a fost absolut minunat, cel putin eu asa m-am simtit.

Dc m-am simtit bine ? pai de vina a fost un grup de 12 persoane bine dispuse.

Mai departe tin sa le dau cateva sfaturi, ponturi…, celor care au de gand sa petreaca un weekend super.

Noi am plecat cu masinile din Bucuresti la 06:45, am mers pe DN 71 pana in Targoviste dupa care pe DN 72A pana in Namaiesti unde am ajuns la 09:35. Aici am tras la 7 Cai unde aveam intalnire cu Dan proprietarul “om de nota zece”. Dupa 30 min in care am parcat masinile, schimbat o vorba, urcat in camere, facut nevoile…, au urmat 30 min de teorie din partea proprietarului. Foarte usor de inteles si prins explicatiile. Ceea ce incerc sa zic e ca nu trebuie sa sti nimic, trebuie doar sa ai curaj si sa fi atent la ce-ti spune acel om. Nu te-ai urcat niciodata pe un cal, nu este nici o problema. Important e sa nu ai probleme cu spatele, in caz ca ai astfel de probleme, recomandabil e sa-ti intrebi doctorul. Noi am facut un traseu cam de 6, 7 ore, in aceste ore ne-am oprit de 4 ori cate 10 min si 1 ora la o stana unde proprietarul si cu inca 2 persoane ne-au servit cu bulz, carnati, visinata. Tot de la stana ai si o panorama foarte frumoasa a ceea ce te inconjoara, daca vremea e frumoasa se poate vedea Iezer, Piatra Craiului. Nu am prea multe de spus despre traseu, trebuie sa-l traiti personal.

Pe site-ul 7 Cai gasim o gramada de atractii, biliard, paintball, masa tenis…, noi n-am gasit nimic din toate acestea. Ceea ce recomand e sa va luati carti de joc sau alte distractii cu care sa va petreceti timpul seara. Pt mancare, la fel, trebuie sa va luati toate cele de trebuinta, au gratar, au bucatarie cu aragaz, frigider, cuptor microunde asa ca se poate pregatii aproape orice. Cazare, camerele sunt curate, cu caldura, simple, la pretul pe care il cere, cazarea e mai mult decat rezonabila.

In concluzie, nu ai calarit niciodata dar vrei sa incerci, pai nu rata un weekend la 7 Cai cu domnul Dan, ai nevoie doar de indrazneala si o sa fi chiar multumit.

Am uitat ce era mai important, pe noi ne-a costat 150 ron tura pe cai si 35 ron cazarea.

Cum am petrecut ziua urmatoarea in Crai am de gand sa arat in urmatorul post.

Iata si cateva poze.

16

13

12

14

17

15

18

19

7 cai

Sinaia-Bolboci-Sinaia

Weekend-ul trecut am avut placerea sa-l petrec la cabana Bolboci din muntii Bucegi cu acelasi grup cu care am fost acum o luna la Malaiesti. Toti, oameni de caracter, bine dispusi si cu pofta de drumetii.

Cu totii ne-am intalnit in aceeasi Gara de Nord, pentru trenul regio de la ora 06:23 min, ne-am urcat, asezat confortabil mai mult sau mai putin :), unii au dormit “mai ales fetele”, altii au palavragit si uite asa au trecut imediat cele 2 ore si nu mai tin minte cate min. si ne-am trezit in Sinaia.

Acum urmeaza partea cea mai interesanta sau importanta, traseul urmat de noi pt a ajunge la Bolboci. Traseul pregatit de organizator era, banda rosie (BR) pana la cabana Valea Dorului dupa care, cruce galbena (CG) pana la lacul Bolboci. In tren am mai schimbat pareri, opinii si am hotarat ca la fata locului, in functie de conditiile atmosferice, sa schimbam putin traseul. Zis si facut, conditiile atmosferice au fost aproape perfecte, putina ceata dar in rest nimic care sa ne deranjeze, asa ca am urcat pe (BR) pana pe la cota 1750 de unde am facut stanga pe punct rosu (PR), iesind din acel drum neplacut. Acest (PR) nu apare pe toate hartile de pe net, de fapt pe marea lor majoritate, dar el chiar exista si e un traseu mult mai frumos comparativ cu (BR). Traseul respectiv e o curba de nivel pe sub Vf cu Dor si Coltii lui Barbes care dupa ce ajunge in zona La Lacuri, dupa inca 30 de min te scoate in (CG) pe care trebuie sa cobori la Bolboci. Nu am regretat nici o clipa alegerea acestui traseu.  Ca si timpi, noi care am avut parte pe alocuri de un strat de 30 cm zapada, am facut pana la Bolboci 8 ore, presupun ca vara mai mult de 6 ore sunt suficiente oricui pt a ajunge la destinatie.

Despre Bolboci pot spune ca mai toata lumea a fost multumita, preturi bune, mancare buna, caldura, curatenie, apa calda, tv, ce sa mai, avand in vedere ca te afli in inima muntilor, conditiile sunt prea bune.

Cam atat am avut de spus despre ziua de sambata.

Despre duminica am de zis si mai putine pt ca au fost cativa din trupa, putin obositi si fara chef de o urcare buna. Asa deci si prin urmare, a fost ales ca traseu de intoarcere in Sinaia, un drum care leaga Bolboci de Zanoaga iar de aici urca pana la cabana Dichiu de unde coboara pana in Sinaia.

Acum si cateva poze din aceasta tura frumoasa.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Cabana Piatra Mare-Dambu Morii

Dupa ce sambata s-a facut traseul Timisu de Sus-cabana Piatra Mare, iar seara ne-am facut de cap la cabana, cu vin fier, jucat carti cu alti drumeti pe care i-am cunoscut la cabana si alte alea, duminica asa cum era planificat, s-a ales coborarea in Dambu Morii. Majoritatea au ales sa coboare pe drumul familial (BR) dar acest traseu e prea scurt la coborare, mai exact, ajungi prea repede in Dambu Morii, si daca l-ai mai si facut de n ori atunci chiar cauti sa-l eviti. Din tot grupul de peste 10 persoane, am fost 4 care am ales pentru coborare un alt traseu, de la cabana am coborat pe banda albastra (BA) cu trecere pe la Pestera de Gheata pana la cabana Bonloc, dupa care am continuat pe triunghi albastru (TA) pana la Dambu Morii. Acest traseu, pe timp de vara se poate parcurge in 3, 4 ore, pe timp de iarna, in functie de stratul de zapada in 4, 6 ore “depinde de conditia fizica a fiecarei persoane” . Traseul nu este unu spectaculos, mare parte din el se merge doar prin padure, singurele obiective “daca pot spune asa” sunt Pestera de Gheata si un punct de belvedere care permite o imagine foarte larga a Depresiunii Brasovului, dar eu il recomand celor care raman peste noapte la cabana, pentru ca este mai putin umblat si mai lung, in acest fel poti spune ca ai facut si a doua zi cateva ore de mers prin natura. 

Prea multe nu mai sunt de zis. Pt cei interesati de tren, din cate tin minte, din Timisu de Jos pe directia Predeal, Bucuresti, e un personal pe la ora 2 si altu la 4 si ceva, oricum, cel mai bine e sa consultati in prealabil programul tranurilor.

Carari usoare tuturor!

Imagine

 

Imagine

Imagine

Imagine

 

Privea si el rasaritul :)

 

pImagine

 

Imagine

 

Punctul de belvedere.

Imagine

 

Pestera de Gheata care merita vizitata.

Imagine

Iarna prin Piatra Mare

De la inceput tin sa va anunt ca masivul Piatra Mare face parte din categoria acelor munti care sunt mai accesibili pe timp de iarna pentru persoanele care nu sunt obisnuite cu aceste conditii atmosferice. Majoritatea traseelor sunt pentru incepatorii drumetiilor pe timp de iarna, asta nu inseamna ca ceilalti nu colinda acest masiv :).

Mereu am fost convins de faptul ca daca nu ii inveti, arati … altora ceea ce tu ai cunosc pe traseele din munti, atunci nu te poti numi un bun montaniard, drumeag, alpinist… Eu ce e drept, nu ma prea pricep sa exprim in cuvinte tot ceea ce altora poate le-ar fi folositor, cu toate astea am sa incerc sa-mi fac datoria de ai ajuta si pe altii din putina mea experienta.

Acum e timpul sa povestesc aceasta tura interesanta.

Totul a plecat de la aflarea ca o cunostinta organizeaza o tura de 2 zile in Piatra Mare. Acest fapt a coincis cu dorinta mea de a fugi din capitala macar pentru o zi. Am contactat persoana respectiva, intreband-o daca ma pot alatura lor pana intr-un anumit punct, dupa care aveam de gand sa ma despart de ei. Mai exact, el avea planificat urmatorul traseu, plecarea sambata la ora 10 din Timisu de Sus, pe banda albastra (BA) pana la Coada Pietrei Mari, dupa care pe cruce rosie (CR) pana pe vf. Piatra Mare si mai departe banda rosie (BR) pana la cabana Piatra Mare. Eu initial am vrut sa merg cu ei pana la Coada Petrei Mari dupa care sa fac stanga pe triunghi albastru (TA) pana pe vf. Tigailor, de aici sa cobor pe triunghi rosu (TR) pana la cabana Susai si de aici pe cruce rosie (CR) pana in Predeal. Dupa cum am spus, asa mi-am planificat la plecarea de acasa :), pana la urma, dupa ce am parcurs cu ceilalti respectiva portiune, cu coborarea la Tamina si urcarea pana in Coada Pietrei Mari, in acest timp mi-am schimbat planurile, mai exact am continuat tot traseul propus de organizator. Uite asa, dintr-o planificare de o zi pe munte, m-am facut cu doua zile la munte. A da, am uitat sa spun care a fost motivul principal din cauza caruia mi-am schimbat planurile. Am obosit, asta a fost motivul, mi-am dat seama ca nivelul la care eram in acel moment mi-ar fi pus mari probleme in a continua de unul singur, si asta pentru ca nu existau urme in acel strat de zapada care de multe ori depasea glezna piciorului. Asa cum am zis, am continuat traseul cu ceilalti, facand urme cu randul. E da, usor nici asa nu a fost :) dar ne-am descurcat si dupa 6 ore de la plecare din Timisu de Sus am ajuns la cabana. Cine are de gand sa faca acest traseu, ii recomand sa treaca pe la cascada Tamina. Se ajunge la cascada dupa aproximativ o ora de la intrarea pe traseu, mergand pe un drum forestier, pe alocuri traseul se desparte de acest drum, dar la un moment dat ajungem la un panou informativ, de aici se coboara prin dreapta lui pana la intrarea in canion. E destul de simplu, aproape oricine poate cobora.

Am uitat sa spun un detaliu, cred eu, important. Dupa ce se coboara din tren, pe harta se observa ca traseul pleaca dupa ce mai mergi o portiune de drum pe sosea in directia Brasov. Cel putin, la mine asta a fost prima impresie dupa ce am consultat harta. In schimb, dupa ce cobori din tren trebuie sa te intorci pe sosea spre Predeal aproximativ 10, 15 min, daca nu ma insel sunt 2, sau chiar 3 poduri care fac stanga din sosea. La al 2-lea sau al 3-lea e intrarea pe traseu, oricum incepand de la pod exista marcaj asa ca e imposibil sa te ratacesti.

Era sa uit, la cabana preturile sunt de bun simt, vin fier-5 ron, bere-6 ron “nu mai tin minte ce sortiment”, un ceai-2,5 ron, fasole cu carnati 12-ron, omleta sau oua ochiuri cu cabanos-7 ron, cazare-35 ron “recomand rezervare din timp”, temperatura pentru somn a fost foarte buna, nu a avut nimeni nevoie de saci de dormit chiar daca afara era destul de rece.

Sper ca pozele sa va dea pofta de ceva iesiri in aer liber.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Busteni-Malaiesti si retur.

Ca de obicei, ne-am strans un grup de peste 20 de persoane care ne-am dat intalnire in personalul 3001 de la ora 6;30. Da stiu, multe persoane ar spune, ce mama naibii mergem cu personalul care face 3 ore :). Nu exista transport mai frumos in comparatie cu acest tren atunci cand ai persoane de calitate cu care sa-l faci sa treaca, te trezesti la destinatie fara sa-ti dai seama ca asa repede au trecut 3 ore. Una peste alta, in Busteni ne intalnim cu alte 4, 5 persoane dupa care purcedem la drum. Datorita faptului ca era luna ianuarie a fost propus urmatorul traseu, Busteni-Gura Diham-Saua Baiului-Diham-La Glajerie-Cabana Malaiesti, inoptat la cabana iar pt a doua zi, retur pe acelasi traseu. Asa cum se intampla de cele mai multe ori, ne-am trezit 4 persoane ca in prima zi vrem sa facem alt traseu. Dupa ce ne-am sfatuit in tren ce si cum, intr-un final ne-am hotarat ca in functie de conditiile de pe traseu sa urcam pe Valea Cerbului dupa care sa coboram la Malaiesti sau sa ajungem la cabana pe Take Ionescu. Zis si facut, am mers cu ceilalti pana la Diham dupa care noi cei 4, datorita ghetii am preferat Take Ionescu. Traseul respectiv este interzis iarna, faza e ca este interzis datorita sanselor foarte mari de a avea parte de avalanse, ceea ce este imposibil cand nu prea e zapada. Asa ca, traseul respectiv este foarte frumos si dupa parerea mea, mai usor comparativ cu La Glajerie unde mergi doar prin padure, pardon, urci si cobori prin padure “mai mult urci” :) care ce e drept, atunci cand zapada depaseste cativa cm buni e de preferat in locul lui Take Ionescu.

Dupa aproximativ 7 ore, noi cei care am ales variata mai usoara si mai frumoasa am ajuns la cabana Malaiesti. Dupa ce ne-am acomodat cu locul, mancat o fasole, baut un vin fiert, pt ca inca era cam devreme, ne-am strans 5 persoane si am urcat din spatele cabanei pe banda galbena, pana sus la cruce, unde am prins apusul. Apropo, noi am aflat mai tarziu, tot de aici de la cabana se poate ajunge la lacul Tiganesti in aproximatv 1 ora de urcat lejer. Dupa ce ne-am delectat ochii cu apusul ne-am pus pe coborat, coborat mai mult pe fund de inghetat ce era :) oricum, e fain sa cobori pe fund cu frontala in frunte :). Ce sa mai, ne-am intors la cabana unde au preturi de bun simt, 5 ron un vin fiert, 7 ron ciorba de …, 2 ron un ceai, 30 ron cazarea, restu nu-mi mai amintesc ca m-am ametit :). Alte cateva detalii despre cabana, toaletele sunt afara si sunt stil turcesc, dar nu trebuie sa se sperie nimeni pt ca e foarte bine sa mai iesi putin la aer din cand in cand :). Apa, asta e o mica problema, la cabana se gaseste apa de baut la 0,5 litri 5 ron, asa ca eu recomand ca toata lumea sa vina pregatita de pe traseu cu apa care se gaseste la La Glajerie, Diham….Nu stiu ce mai pot spune, a da, caldura, in cabana e foarte bine pana pe la ora 22, din cate am observat, dupa aceasta ora caldura este oprita asa ca recomand ca atunci cand temperatura pe timp de noapte scade sub -10 grade, sa aveti la voi un sac de dormit.

Vai de mine, mult a mai trecut de cand nu am mai scris atat de mult :)

A doua zi ne-am intors tot grupul pe traseul planificat, care e mai usor la intoarcere pt ca ai mai putin de urcat, un traseu care dupa cum am mai spus, e foarte util cand ai parte de multa zapada.

Ca mi-am mai amintit ceva important, ceaiul de la cabana Diham are un gust si miros de esenta de rom cum n-am mai vazut, adica pt mine a fost oribil :), in schimb, mancarea este foarte buna.

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze facute in ambele zile.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Jepii Mari cu putina zapada.

Pentru ca in prima zi de Craciun am exagerat putin cu mancarea, in cea dea doua mi-am propus sa dau o fuga la munte. Zis si facut, initial am incercat sa organizez o tura crezand ca mai sunt si altii care au pofta de putin aer dar in ziua plecarii am constatat ca am fost singurul cu pofta :). Am mai fost singur in cateva randuri asa ca nu mi-am pierdut curajul de a ma plimba de nebun pe tot felul de trasee. De data aceasta am preferat sa aleg un traseu marcat si cu o dificultate usoara care pe parcurs s-a dovedit putin mai greu :). Mai exact, am ales sa urc din Busteni pe Jepii Mari pana la Piatra Arsa dupa care sa cobor in Sinaia prin Poiana Stanei. Traseul respectiv, pe timp de vara e chiar usor si foarte frumos, acum a fost ceva mai greu pt ca am avut parte de zapada inghetata pe mare parte din traseu care mi-a cam dat de furca, mai ales la coborarea spre Sinaia. Am fost surprins sa nu intalnesc pe nimeni, acest lucru se intampla destul de rar pe traseele marcate si chiar daca asta e un traseu interzis iarna din cauza multor zone cu risc de avalansa, acum fiind un strat mic de zapada eu ma asteptam sa intalnesc si alti oameni. Pentru cine e interesat de timpi, am plecat din Busteni la 9:30, am ajuns la Piatra Arsa la 13 si putin unde am si stat cam 30 de min dupa care am ajuns in Sinaia la 15:45, asta in conditiile in care aderenta a fost foarte proasta.

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze pe care le-am facut pe traseu.

SINAIA

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

In poza urmatoare prezint cat de repede se poate schimba vremea la munte. Toata urcarea a fost pe soare, cum am ajuns sus in platou am constatat cu surprindere ca vine furtuna :)

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Prin Piatra Mare.

Ca in multe alte ture am fost un grup de peste 20 de impatimiti ai drumetiei. De data aceasta a fost sa fie Vf. Piatra Mare la inceput de iarna. Majoritatea am venit cu trenul din Bucuresti pana in Timisul de Jos, de aici am mers pe sosea pana la Dambul Morii unde era punctul de intalnire cu masina care a venit din Brasov. Noi am mers pe (BR) pana la cabana Piatra Mare unde am zabovit cu totii mai bine de 30 min, dupa care am mers pana pe varf iar de pe varf  pana in Predeal pe (CR). Ce vreau sa subliniez este ca acest traseu e unul dintre cele mai interesante in perioada iernii, mai ales cu multa zapada, chiar recomand urcarea din Dambu Morii pana la cabana Piatra Mare unde va puteti incalzi cu o ciorbita, vin fiert, ceai…si in acelasi timp puteti afla cum e traseul pana in Predeal, in caz de nevoie se poate cobora tot in Dambu Morii.

Am uitat sa subliniez ca la cabana Piatra Mare am intalnit patru magari incredibil de incapatanati si simpatici, cum te vedeau ca umbli la ruksac, cum veneau la tine si nu-ti mai dadeau pace, mai exact, de nici o culoare nu ne-am putut aseza in apropierea cabanei pt a lua masa, pur si simplu erau in stare sa-ti roada si betele :)

Mai departe am placerea de a prezenta cateva poze din tura, poze care sper eu sa le deschida si altora apetitul de libertate. Noi din pacate nu am avut noroc de prea multa zapada :(

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image